Bunicul din partea tatei nu a fost tocmai un om blajin. S-a născut într-o comunitate izolată de răzeși, în care violența și agresivitatea par să fi fost cultivate dintotdeauna. Pentru bunicul, lumea trebuia tratată cu duritate și lipsă de flexibilitate, trebuia supusă propriei voințe și îmblânzită. Din păcate, a ales să relaționeze astfel nu doar cu natura înconjurătoare sau comunitatea…
În tradiția tibetană se spune că moartea este oglinda vieții. O astfel de caracterizare poate fi înțeleasă și interpretată într-o mulțime de moduri. Eu cred că în lipsa morții, noi nu am putea aprecia pe deplin importanța vieții, ce ocazie minunata este ea, cât de rară și prețioasă este. Atunci când l-am pierdut pe Elias nu auzisem despre acest mod…
Dacă cineva m-ar întreba la un moment dat ce ar putea face pentru a fi mai aproape de fericire, pentru a fi psihic și emoțional mai bine, primul lucru pe care i l-aș spune ar fi: Învață să te iubești și să te accepți așa cum ești tu! Știu că această recomandare nu este nouă. Au spus-o mulți alții înaintea…