skip to Main Content

Timidă, dar mă tratez!

Am fost un copil timid, care nu se simțea în largul lui decât în preajma celor pe care îi cunoaștea cât de cât. Acest sentiment s-a menținut până în ziua de azi, doar că la un nivel ceva mai scăzut. Dorința de autocunoaștere și cărțile citite m-au ajutat să îmi mai înfrâng această timiditate. Cu siguranță că nu doar aceste…

Gimnastica (ne)gândirii

Prin actul gândirii putem concepe totul, chiar dacă totul reprezintă, de cele mai multe ori, doar propriile noastre proiecţii confruntate ori rezonate cu şi de ale altora! Dacă exerciţiul gândirii devine o hrană de (auto)evaluare înseamnă că  suntem şi ingredientele, şi materiile a ceea ce gândim! "Schimbă-ți gândirea pentru a-ți schimba viața!" - e un fel de spiritus loci din  cărțile motivaționale…

Toată lumea are frici

Cu toții știm că învinovățirea este toxică pentru relația cu ceilalți și cu noi înșine. Uneori suntem chinuiți de crize de conștiință privindu-ne greșelile reale sau închipuite. Alteori îi învinovățim pe ceilalți pentru stările noastre proaste și pentru eșecuri. Oamenii împovărați de vinovăție sunt mai sensibili la nevoile celorlalți? Pentru mulți dintre noi, acest sentiment de vină este bine înrădăcinat…

O vietate numită Așteptare

În orice teorie despre timp, așteptarea traduce felul în care afectele noastre pot dilata sau contracta unitățile subiective ale timpului. Așteptarea este, astfel, o marcă stilistică a timpului trăit și, deseori, a timpului visat, cel proiectat în ceasuri de cumpănă ori de visare. De mici, suntem ghidați să ne împrietenim cu așteptarea, dar nu ni se spune aproape mai nimic…

Utopia lui ”așa cum trebuie”!

Am început să-mi transform viața atunci când am înțeles că și interiorul meu, și corpul meu nu mai funcționau în echilibru. Scriu echilibru pentru că nici în acest moment nu pot da un sens exact lui ”așa cum trebuie”. ”Așa cum trebuie” e o utopie, un construct imaginar în care se află, pe de o parte, resentimentele, autocritica, vinovăția și…

Goana după ”ia-mă în brațe!”

Ne naștem cu o imensă dorință de afecțiune. Cu toții avem nevoie de ea, fie că recunoaștem, fie că nu. Unii știu să ceară, alții nu au curaj să o facă. Uneori avem sentimentul că, pur și simplu, o cerșim și preferăm să renunțăm să mai cerem. Respingem îmbrățișările pentru că ajungem să ne fie rușine de dorința noastră de…

Close search

Coș

Back To Top
×Close search
Caută