fbpx
skip to Main Content

Fals tratat de bârfologie

Încrederea și onestitatea ar trebui să facă o bună chimie, uneori chiar o casă bună, cu o capacitate asumată de a (ne) păstra secrete. Astfel, am putea avea fișa de temperatură a unei prietenii apropiate. Să fii capabil să păstrezi confidențialitatea unor destăinuiri pe care un prieten ți le-a încredințat cu titlul de informație personală, cu un caracter restrâns, nu…

Cu ce empatizăm când nu avem organ de ascultare?

Purtăm în fiecare zi miliarde de conversații. Uneori gândim ceea ce spunem, alteori lăsăm pur și simplu să ne iasă pe gură ce ne trece prin cap. Vorbim. Ascultăm. Dar oare chiar auzim ce a vrut celălalt să spună? Suntem capabili să spunem ce avem pe suflet? Putem să ascultăm dincolo de vorbe, ceea ce a simțit celălalt? Sunt momente…

Ochean întors spre sine

Perioada sărbătorilor de iarnă reprezintă de fiecare dată o întoarcere la tradiții, la copilărie, la noi înșine. Ne preocupăm mai mult de curățenia caselor și a sufletelor, decât o facem în alte perioade ale anului. Din păcate, sărbătorile ne oferă și ceva mai multe surse de stres și de anxietate, decât alte perioade ale anului. Amintiri nefericite, eșecuri, lucruri care…

Circuitul antipatiilor în natură

"Uneori ne obișnuim să petrecem timpul cu anumiți oameni și nu ne gândim atunci la consecințe”, spune Jeff Keller, în cartea "Atitudinea este totul". Cu siguranță ai auzit expresia: "spune-mi cu cine te aduni ca să-ți spun cine ești!". Simpatiile și antipatiile sunt cele care stau la baza relațiilor noastre de prietenie. Oamenii ne sunt simpatici sau antipatici. Nu putem…

Feţele tristeţii

Găsești motive să fii trist, chiar dacă întreaga lume e fericită. Tristețea te invadează, îți ocupă sufletul și simți că nimic și nimeni nu te mai poate scoate din acea stare. Când ești trist, totul devine trist. Christophe Andre vorbește în cartea ”Stările sufletești” despre mai multe feluri de tristeți: tristeți blânde în care ești parcă anesteziat, tristeți apăsătoare, tristeți…

Stilistica lucrurilor mărunte

E nevoie mereu de o madlenă proustiană pentru a ne (re)aminti de plăcerile şi senzațiile din copilărie. Un spaţiu intim declanşat, deseori, de bucuriile mărunte şi nevinovate ale vieţii. Fie că e vorba de a uita de tine şi de a face o adevărată purificare într-o baie cu lumânări parfumate, sare de mare sau (să nu râdeţi) cu jucării sub…

Tăcerea fără like-uri!

Trăim într-o lume care pune atât de mult preț pe comunicare, dar care comunică tot mai puțin profund, dând un sens existențial actului comunicării. Comunicarea este fie mediată de noile tehnologii, fie de un imaginar propus și produs de mass-media. Comunicarea e tot mai mult zgomotoasă, dependentă de audiență și like-uri. A alege tăcerea devine un act de a răspunde…

Binele şi Răul lui “Homo videns”

Un mare sociolog al culturii europene, Giovanni Sartori, ne atrage atenţia asupra felului în care specia umană a devenit tot mai mult „Homo videns”. Lumea noastră îşi ia drept bază şi punct de sprijin imaginea și sensul ei de proprietate asupra a ceea ce proiectează. Imaginea este, în aceste condiţii, un discurs despre sine, un discurs în care persoana I…

Timidă, dar mă tratez!

Am fost un copil timid, care nu se simțea în largul lui decât în preajma celor pe care îi cunoaștea cât de cât. Acest sentiment s-a menținut până în ziua de azi, doar că la un nivel ceva mai scăzut. Dorința de autocunoaștere și cărțile citite m-au ajutat să îmi mai înfrâng această timiditate. Cu siguranță că nu doar aceste…

Gimnastica (ne)gândirii

Prin actul gândirii putem concepe totul, chiar dacă totul reprezintă, de cele mai multe ori, doar propriile noastre proiecţii confruntate ori rezonate cu şi de ale altora! Dacă exerciţiul gândirii devine o hrană de (auto)evaluare înseamnă că  suntem şi ingredientele, şi materiile a ceea ce gândim! "Schimbă-ți gândirea pentru a-ți schimba viața!" - e un fel de spiritus loci din  cărțile motivaționale…

Toată lumea are frici

Cu toții știm că învinovățirea este toxică pentru relația cu ceilalți și cu noi înșine. Uneori suntem chinuiți de crize de conștiință privindu-ne greșelile reale sau închipuite. Alteori îi învinovățim pe ceilalți pentru stările noastre proaste și pentru eșecuri. Oamenii împovărați de vinovăție sunt mai sensibili la nevoile celorlalți? Pentru mulți dintre noi, acest sentiment de vină este bine înrădăcinat…

O vietate numită Așteptare

În orice teorie despre timp, așteptarea traduce felul în care afectele noastre pot dilata sau contracta unitățile subiective ale timpului. Așteptarea este, astfel, o marcă stilistică a timpului trăit și, deseori, a timpului visat, cel proiectat în ceasuri de cumpănă ori de visare. De mici, suntem ghidați să ne împrietenim cu așteptarea, dar nu ni se spune aproape mai nimic…

Close search

Coș

Back To Top
×Close search
Caută