Cum te porți cu tine atunci când greșești? Cât de diferit este față de cum ai reacționa la greșeala sau eșecul unui prieten foarte drag? Te invit să-ți acorzi câteva clipe ca să răspunzi și să vezi cum se simt aceste întrebări.
Pauza de mindfulness de luna aceasta se deschide cu o invitație la conștientizarea discursului nostru interior. Vocea și gândurile pe care le purtăm cu noi, dacă nu le conștientizăm și nu le confruntăm, ne pot ghida existența în moduri care, de cele mai multe ori, nu ne servesc suficient. Adeseori ori vom descoperi că vocea care ne analizează nouă greșelile este ceva mai aspră decât vocea care verifică greșeli și comportamente ale prietenilor dragi nouă.
„Cu ajutorul compasiunii de sine, ne oferim nouă aceleași blândețe și grijă pe care le-am da unui prieten drag“, ne spune dr. Kristine Neff, unul dintre cei mai renumiți autori și cercetători din sfera autocompasiunii.
Elementele autocompasiunii
Poate am învățat încă de timpuriu că nu merităm calm și blândețe atunci când greșim, iar copilul nostru interior simte că se află singur și merită pedepsit atunci când lucrurile ies pe dos sau nu sunt așa cum ne așteptam sau pur și simplu dăm cu bâta în baltă. Toate acestea sunt omenești, iar autocompasiunea chiar ne amintește prin elementele sale de bază că umanitatea este cea care ne leagă pe toți.
Cele trei elemente de bază alte autocompasiunii, în accepțiunea lui Kristine Neff sunt:
℗PUBLICITATE
- Blândețea îndreptată către sine: acceptarea faptului că avem nevoie să trecem de la judecarea propriei persoane la compasiunea de sine. Include recunoașterea faptului că suntem imperfecți și că este în regulă să fim așa. A fi blânzi cu noi ne oferă și șanse mai mari de îndreptare, ne conectează mai bine la resursele proprii și ne ajută să trecem cu bine peste momente mai grele, cât mai departe de toxicitatea rușinii.
- Amintirea ideii de umanitate: elementul care ne leagă, cel care ne ferește de izolare de sine, de înstrăinare de comunitatea din care facem parte. Autcompasiunea include să recunoaștem că suferința, inadecvarea sunt și ele parte din ceea ce ne face oameni și nu ni se întâmplă doar nouă.
- Conștientizarea: ne ajută să nu ne identificăm cu greșeala, cu momentul dificil. Ne ajută să punem lucrurile în balanță și perspectivă, incluzând blândețea și umanitatea în scenă ca elemente vindecătoare.
Cum să invităm vocea autocompasiunii în viața de zi cu zi
Vocea schimbării poate fi blândă, ea nu înseamnă că nu ne admitem greșelile. Discursul nostru interior probabil nu se va schimba peste noapte, așa cum n-a apărut peste noapte. Însă testând puțin câte puțin în fiecare zi, putem accesa mai ușor blândețea în locul criticii în momentele dificile.
O tehnică simplă de încercat: ceva ce exersez zi de zi în practica personală și îi îndemn pe clienții din terapie să aducă în viața lor, dacă se simt copleșiți de vină sau rușine, este să-și aducă chipul lor de copil în conștiință. Atunci când simt că gândurile de pedepsire sau judecată îi năpădesc, le sugerez să scrie câteva cuvinte, să aștearnă pe hârtie (sau în notițe pe telefon) tot ceea ce le trece prin minte. Ceva ce deseori se dovedește util, de asemenea, este o scurtă meditație centrată pe iubire de sine sau să sune un prieten drag (care sigur i-ar trata mai blând decât vocea lor critică, până reușesc să o îmblânzească).
Recomand cu căldură împrietenirea cu Copilul invizibil, precum și cărțile care descriu mai pe larg tema compasiunii de sine: Compasiunea infinită, Compasiunea și mintea umană, Redescoperă compasiunea.
Bine de făcut!
În fiecare zi câte puțin, cu blândețe și conștientizare să invităm vocea compasiunii în zilele noastre. Câteva cuvinte pline de calm și drag care pot schimba energia în care ne aflăm și ne pot reconecta la blândețea noastră interioară. Data viitoare urmează altă pauză de mindfulness care să ne însoțească în tranziția spre o viață împlinită.
Citește și:
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
