Ioan Slavici (n. 18 ianuarie 1848, Șiria, Imperiul Austriac – d. 17 august 1925, Panciu, Putna, România) a fost un scriitor, jurnalist și pedagog român, membru corespondent (din 1882) al Academiei Române.
Opera literară a lui Ioan Slavici este influențată de viața satului ardelean. Scriitorul a fost considerat de criticul George Călinescu un „instrument de observație excelent“ al mediului rural, oferind în nuvelele sale poporale și în studiile sale o frescă a moravurilor, a comportamentului oamenilor în funcție de stratificarea lor socială, în cele mai mici detalii ale ținutei, îmbrăcăminții, vorbirii și gesturilor.
℗PUBLICITATE
Prozator, dramaturg, gazetar, a debutat în 1871 în Convorbiri Literare cu o comedie: Fata de birău. Opera sa cuprinde basme (Zâna Zorilor, Floria din codru, Ileana cea șireată, Doi feți cu stea în frunte, Păcală în satul lui), nuvele (Popa Tanda, Moara cu noroc, Budulea Taichii, Scormon, La crucea din sat, Gura satului), piese de teatru și romane (Din bătrâni, Din două lumi, Cel din urma armaș, Din păcat în păcat).
De același autor
-
15 %
-
19 %
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
