fbpx
skip to Main Content
Avem Nevoie De Modele Curajoase, Care Să Normalizeze Ceea Ce Trăim

Auzim din ce în ce mai des în ultimele zile că ni se induce, aproape silabisit, expresia „distanțare socială“ și, cu toate că socializarea căpătase alte valențe până de curând, ne este, încă, destul de greu să renunțăm la anumite gesturi și practici care ne definesc umanitatea. Perioada actuală este una extrem de provocatoare, prin felul adaptării, prin efervescența lucrurilor ce se întâmplă în afara casei, prin pericolul nevăzut ce stă la pândă, dar care, pe lângă sănătatea fizică, ne poate nărui, fără echivoc, sănătatea emoțională.

Anxietatea, fricile, temerile sunt efecte des întâlnite și catalogate drept normale de către specialiști, dacă ne raportăm la vremurile anormale pe care le traversăm. Dar, dincolo de libertățile și drepturile cetățenești ce sunt limitate în prezent și ne pot induce o stare de constrângere, este important de reamintit că putem înclina balanța aproprierii sufletești prin utilizarea adecvată a aplicațiilor sociale (nu doar prin scroll, ci prin posibilitatea de a ne vedea prin apeluri video, prin a ne scrie), chiar dacă internetul nu poate egala prezența fizică.

Acum, mai mult ca oricând, este cazul să ne deschidem sufletele și să discutăm, fără perdea și fără rușine, despre ceea ce simțim și ceea ce ne doare cel mai tare – cu oamenii de încredere. Un exemplu în acest sens ar fi cel în care persoanele publice ar îndrăzni să iasă în față și să vorbească, deschis, despre provocările emoționale pe care le au. Știm că sunt modele de urmat pentru copii și adolescenți, iar momentul în care ne aflăm este cel ce definește oportunitatea de a schimba percepția asupra „rușinii“ de a fi catalogat drept „altfel“.

Persoanele publice pot da tonul normalizării emoțiilor

Demi Lovato este „un pionier“ în acest sens, cântăreața arătându-și latura sensibilă în fața publicului din Staples Center – Los Angeles, în cadrul premiilor Gramy, când a interpretat piesa „Oricine“ (o baladă extrem de personală, scrisă cu câteva zile înainte de a ingera o supradoză de droguri), aceasta fiind prima sa reprezentație după ce în 2018 suferise incidentul, momentul fiind încheiat printr-un acces de plâns. Nu era pentru prima oară când artista recunoscuse problemele pe care le-a avut cu tulburarea bipolară, cu tulburările alimentare, respectiv cu abuzul de substanțe. În interviul de tip podcast acordat modelului Ashley Graham, cântăreața subliniază că este într-un proces de educare a modului în care vorbește despre dificultățile care o afectează. Disfuncțiile emoționale și psihice au ajuns să fie cât se poate de comune și contemporane generațiilor actuale. Astfel că, potrivit unui sondaj realizat în 2017 de către Administrația Serviciilor de Sănătate Mintală pentru Abuz de Substanțe, aproximativ 1 din 5 adulți din SUA trăiesc cu o boală mintală.

Katrina Gay (director parteneriate strategice pentru Alianța Națională a Bolilor Mintale) susține, cu tărie, că „cercetările au arătat că cel mai bun mod de a schimba credințele cuiva referitor la bolile mintale este să ai contact direct cu cineva care are o boală mintală la care te raportezi“. Totodată, Gay mai subliniază faptul că este extrem de important ca celebritățile să le vorbească, pe șleau, fanilor despre necazurile prin care trec și, astfel, să-i încurajeze pe cei ce sunt mai introvertiți să iasă în față și să recunoască problema cu care se confruntă.

Și pentru că suntem la capitolul „vedete“, un alt exemplu de vedetă este Taylor Swift, care, în documentarul „Miss Americana“, difuzat pe Netflix, discută despre relația sa complicată cu tulburarea alimentară. Swift susține că ajunsese să dezvolte o obsesie din a vedea fotografii cu ea în fiecare zi.

De asemenea, documentarul prezintă diverse situații în care sunt descrise regimuri alimentare, exerciții fizice adoptate, dar și obiecte vestimentare cărora cântăreața le descrie și măsurile (înainte și după), lucru care nu este deloc unul încurajat de către specialiști, întrucât astfel se pot dezvolta stereotipuri, luând aceste exemple drept referință.

Katrina Gay susține că artiștilor le este teamă să fie direcți și deschiși vizavi de propriile intimități și frici sau probleme cu care se confruntă, din cauza faptului că riscă să-și piardă rolurile sau viitoarele casting-uri. Totodată, Gay mai punctează și momentul de referință pe care sinuciderea lui Robin Williams (în anul 2014) l-a reprezentat în contextul schimbării sociale, determinând, astfel, persoane publice să se autodezvăluie în privința stării de sănătate mentală.

℗PUBLICITATE


Billie Eilish, în vârstă de 18 ani, a recunoscut că faima survenită la scurt timp de la lansare a trimis-o direct într-o depresie severă, declarând, într-un interviu acordat lui Gayle King, că în momentele cele mai grele a luat în calcul varianta de a sări de la fereastra hotelului. Eilish își asumă experiențele trăite și precizează importanța unui grup de sprijin (terapeut și familie) necesar pentru depășirea situației. Iar lista personalităților ce au dezvăluit, fără ocolișuri, perioadele de cotitură prin care au trecut, de-a lungul timpului, începând cu anxietatea până la consumul de substanțe interzise îi include, printre alții, și pe Big Sean, Bruce Springsteen, Brad Pitt, Ben Affleck, Justin Bieber etc.

Planeta nu are nevoie de oameni perfecți, ci de oameni care să se ajute unii pe alții

Alianța Națională a Bolilor Mintale (NAMI), împreună cu celebritățile ce vor să se implice în această luptă împotriva stigmatizării persoanelor cu probleme mintale, îi sfătuiește pe aceștia cum să-și facă auzite poveștile, dar îi și pregătește pentru întâlnirea cu fanii vulnerabili ce vor dori să le vorbească. Scopul este acela ca starurile să le fie de folos, prin îndreptarea oamenilor către resursele medicale necesare, în timp ce rămân la curent și cu brandurile pe care le îndrăgesc și le utilizează.

Un alt tip de abordare este cel prin care comediantul Pete Davidson (din emisiunea „Saturday Night Live“) introduce în personajul său ingrediente prin care recunoaște bătălia pe care o duce cu bolile mintale. Chiar dacă a fost privită cu scepticism din cauza tentei amuzante în care este „ambalată“ tulburarea, Renée Solomon (psiholog clinician care conduce centrul de reabilitare Forward Recovery) menționează că „inocența și discuția sinceră despre tratament, oricât de plină de umor, le poate fi de folos telespectatorilor vulnerabili“.

Exemplele lor pot fi tipare pe care tot mai multe personalități să aibă curajul de a le face loc în viețile lor. Desigur că, în primă fază, ne este greu să admitem că cei ce strălucesc pe copertele revistelor pot avea probleme emoționale, însă apoi prindem mai mult curaj în lupta pe care o dăm cu noi înșine, împotriva problemelor psihice. Comunitățile oamenilor publici urmează exemplul idolilor lor, iar tragerea unui semnal de alarmă poate fi punctul zero de la care să plecăm în lupta privind stigmatizarea persoanelor cu probleme psihice.

Nimeni nu spune că va fi ușor să ne deschidem în fața altora, cu atât mai mult când vorbim despre lucruri atât de personale. Însă ceea ce trebuie să reținem este că numai în acest mod ne putem vindeca și, în același timp, putem să ne ajutăm și aproapele. „A ajuta“ este un verb care ajunge să fie juxtapus cu echilibrul și liniștea ce vrem să dăinuie în jurul nostru.

Important nu este felul în care îți descrii situația, ci faptul că – prin autodezvăluire – oamenii capătă încredere și își deschid sufletele în fața altora. Este necesar și suficient să ne descurcăm, pentru că la firul celălalt al discuției poate exista o soluție. Probabilitatea este una foarte mare, de aceea – mai ales pe un fond al însingurării, dincolo de problema infectării (în special pentru persoanele expuse unui risc) – rămâne ridicată pentru persoanele singure care au nevoie de ajutor. Poate că ar fi înțelept ca, înainte de a pune capul pe pernă, să ne gândim la o persoană pe care am tot amânat să o vizităm și în următoarea zi s-o „vizităm“ fie la telefon, fie prin intermediul internetului. Recomandările și starea de urgență aplicate acum la noi în țară ne pot apăsa, ne pot speria, ne pot deruta. Însă, dincolo de acestea, dacă am privi „fresca“ actuală cu obiectivitate, am putea observa că umanitatea își recapătă puterile, iar captivitatea este înlocuită cu o apropiere și o nevoie de conectare net mai mari decât în urmă cu câteva săptămâni.

Bianca Sîrbu

Bianca Sîrbu - jurnalist, om de bazã, pasionatã de comunicare, scris și materie cenușie.

Back To Top
×Close search
Caută