Unul dintre citatele lui Esther Perel, care-mi răsună în minte de ani buni, spune că „fetele se nasc femei și băieții devin bărbați“. La prima vedere, am putea spune că este o simplă adunătură de cuvinte meșteșugite, dar adevărul este că acest citat conține o parte din esența aspectelor care fac diferența între sexul masculin și cel feminin. În calitate de adolescent „cuminte și conștiincios“, adesea m-am întrebat ce înseamnă „să fii bărbat“. În mintea mea încă necoaptă, eram ferm convins că adevărata masculinitate e o stare pe care noi, băieții, o dobândim odată cu vârsta, că ne trezim într-o dimineață întruchipând omul puternic, curajos, invulnerabil și bun la toate (mai ales la business și la pat), care este precum un magnet pentru femei, prieteni și societate.
Singura mea problemă era că timpul trecea și nu mai apărea acea dimineață care să-mi releve masculinitatea atât de mult râvnită, despre care acum, ca adult, pot spune cu sinceritate că este doar o mască – după cum ne arată și Lewis Howes în cartea sa. Mai apoi, odată cu experiența din cabinet (domeniul meu de expertiză fiind psihoterapia de familie și de cuplu), am constatat cu surprindere că nu sunt singurul de pe minunata noastră planetă care are o perspectivă extrem de săracă și nerealistă asupra masculinității. Că noi toți am asimilat o serie de preconcepții, mituri și povești false despre ce este sau nu este un bărbat. Că o mare parte din suferința familiilor provine din neadevărurile pe care le transmitem de la o generație la alta și care au ajuns să limiteze din ce în ce mai mult atât energia bărbaților, cât și încrederea femeilor în procesul de construire a unor relații sănătoase de cuplu cu cei care cândva erau etichetați drept reprezentanți ai sexului puternic.
Despre complexitatea profilului masculin din zilele noastre
N-are rost să mai subliniez că vremurile se schimbă, că revoluția numită feminism – al cărui susținător sunt și eu – a ajuns inclusiv în spațiul nostru mioritic. Dar îmi este imposibil să nu mă întreb ce se întâmplă cu bărbații? Cum ne mai găsim noi locul și sensul, în secolul XXI? Cu ce ne mai identificăm de aici încolo și cum ne reinventăm, pentru a putea trăi într-un mod autentic și împlinit, știind că imaginea clasicului James Bond este de mult expirată și prea limitativă pentru a descrie complexitatea profilului masculin din zilele noastre.
ABONARE NEWSLETTER
Articole care te vor inspira, te vor emoționa și, totodată, te vor susține în menținerea sănătății tale relaționale și a stării de bine — livrate săptămânal în inboxul tău.
De Lewis Howes am aflat navigând pe tot mai popularul YouTube și căutând conținut video cu Esther Perel (unul dintre psihoterapeuții mei favoriți la nivel mondial și pe care în 2016 am avut onoarea de a o întâmpina aici, în România). Ascultând dialogul dintre cei doi, a început să-mi placă modul de gândire al intervievatorului (care era Lewis și despre care atunci încă nu știam că e unul dintre cei mai renumiți sportivi ai Statelor Unite). Apoi am tastat câteva litere pentru a afla cine este și cu ce se ocupă, iar de aici și până la a descoperi impresionata lui colecție de podcasturi – în care a intervievat personalități publice din întreaga lume – au trecut doar câteva secunde. Ulterior, am aflat că nu doar gândește bine, ci și scrie foarte bine. Și că promovează exact ceea ce susținem și noi prin Pagina de Psihologie: o serie de principii care contribuie serios la expandarea mentalului colectiv și individual, cu privire la ce înseamnă să fii un bărbat întreg și asumat.
Universul interior al bărbaților este mult prea puțin explorat
Lewis este unul dintre cei mai simpatici și cu bun-simț oameni pe care-i poți descoperi în online. El reușește prin inteligență, curaj și multă muncă să construiască un pod, pentru a ajunge de la trecut la viitor. Un drum psihologic și spiritual pe care, dacă-l vei parcurge cu îndrăzneală și asumare de riscuri, chiar vei trăi acea dimineață în care să te trezești și să simți că ești bărbatul care ai visat să fii.
Despre psihologia femeii se scrie mult și bine, dar universul interior al bărbaților este mult prea puțin explorat și din această cauză toată lumea are doar de suferit. Tot din descoperirile terapeutice, îmi permit a spune că noi toți plătim un preț mult prea mare pentru că psihologia masculină este ignorată sau, în cele mai multe cazuri, denigrată. Nu întâmplător, societatea zilelor noastre, atât în România, cât și în întreaga lume, se confruntă cu atât de multe dezastre relaționale. Bărbatul – indiferent de vârstă, etnie, statut social sau cont bancar – a ajuns la o criză profundă de identitate. Iar asta se vede din felul în care ne tratăm iubitele, copiii, colegii, prietenii, bunurile și viața de zi cu zi.
℗PUBLICITATE
Deoarece nu avem spațiu psihologic și relațional pentru a ne descoperi adevăratul sine, în scopul de a supraviețui împrumutăm diferite măști, pe care ajungem mai apoi să le confundăm cu adevăratul nostru chip. Ne uităm în oglindă și nu mai vedem decât frânturi din noi, pe care le generalizăm și în baza cărora ne definim valorile, alegerile, relațiile și prioritățile. Doar că toate acestea le plătim scump și gradul copleșitor de îndatorare emoțională nu se oprește la noi. El ajunge să fie zestrea psihologică pe care le-o lăsăm moștenire urmașilor noștri. Un bărbat care se identifică exclusiv (și, implicit, nesănătos) cu Masca Atotcunoscătorului sau a Invincibilului nu va cunoaște niciodată pacea sufletească, nu va ști să-și iubească îndeajuns familia și nici nu va fi mulțumit cu ceea ce are – amprente sufletești care se vor transfera către copiii și nepoții săi. Iar singura cale pentru a nu-i contamina și pe cei din generațiile viitoare este să îndrăznim să ne cunoaștem pe noi înșine, să ne conștientizăm măștile și să riscăm să le dăm jos. Un asemenea proces nu are cum să fie nici simplu și nici ușor. Dar, vorba regretatei Maya Angelou, „prețul e mare, recompensa e uriașă“. Din fericire, de această dată, vorbim despre un preț corect – în acest caz, despre asumarea vulnerabilității, ca parte a condiției noastre umane.
Mulți dintre bărbații vremurilor noastre nu mai au aer, nu mai pot respira și ajung să se implice într-o suită de manifestări haotice și toxice, doar pentru că masca de pe chipul lor psihologic este atât de puternică și de ucigătoare. Însă, din fericire, cartea scrisă într-un mod absolut genial de către inovatorul Lewis Howes – ne comunică ferm și clar că putem reveni la viață și, mai mult decât atât, ne putem redobândi energia pentru a ne cultiva adevărata masculinitate, odată ce știm că acest miracol este posibil. Iar poveștile de viață pe care le găsim în carte pot fi exact ceea ce avem nevoie pentru ne înteți flacăra firavă a speranței și încrederii.
Citind și recitind pasaje din cartea Măștile masculinității, am redescoperit pasaje din povestea vieții mele, care îmi păreau de mult uitate și care, în fapt, sunt parte din masculinitatea mea. Mă refer la acele fațete ale sinelui care ne ajută pe noi, bărbații, să ne cultivăm sentimentul mult râvnit al apartenenței, fără să ne mai sfâșie rușinea faptului că nu suntem suficient de masculini sau de duri. Pentru mine este clar: a venit vremea să rescriem codul masculinității; să găsim o nouă definiție pentru ce înseamnă „să fii bărbat“. Iar aceasta este o responsabilitate comună – la care trebuie să luăm parte mai ales noi, bărbații, dar și partenerele noastre și societatea. Pentru că, așa cum este nevoie de un sat întreg ca să crești un copil, tot așa este nevoie de întreaga comunitate ca să faci dintr-un băiat un bărbat.
Extras din prefața cărții Măștile masculinității.
Citește și:
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
