Se declară optimistă convinsă, îndrăgostită iremediabil de Franța, litere și comunicare, este absolventă SNSPA, dar și ASE și tot ce alege să facă, face cu tot sufletul. S-a angajat la douăzeci de ani, întrucât își dorea să acumuleze cât mai multă experiență, dar și o independență financiară și a reușit să ducă în paralel atât facultatea solicitantă, cât și un full-time job. Iubește organizarea, punctualitatea și ordinea, dar spune despre ea că are și multe defecte (vorbește încontinuu și cu patos, uneori obosindu-și interlocutorii, dar este și conștientă de asta). Se implică în multe acțiuni caritabile și crede cu tărie în puterea relațiilor. Este parte din echipa Paginii de Psihologie și, de regulă, ea adresează întrebările din rubrica „Ce nu vreau să știe lumea despre mine“, dar azi am inversat rolurile: noi am întrebat, iar Bianca Sîrbu a răspuns.
Prietenii spun despre mine că…
Că nu aș fi niciodată supărată pentru că sunt mai mereu cu zâmbetul cu buze, însă nu este mereu așa, căci am și eu, la fel ca ceilalți, atât bucurii, cât și neîmpliniri. Iar rânjetul afișat fățiș mi-a rămas din copilărie, de la cor, când doamna dirijor ne spunea să zâmbim încontinuu, indiferent că suntem supărați sau bucuroși, căci viața ar fi, în definitiv, despre asta. La acea vreme nu am înțeles la ce se referea, dar mai târziu am descoperit că avea dreptate. [râde]
Pentru mine, comunicarea înseamnă…
ABONARE NEWSLETTER
Articole care te vor inspira, te vor emoționa și, totodată, te vor susține în menținerea sănătății tale relaționale și a stării de bine — livrate săptămânal în inboxul tău.
Comunicarea înseamnă modalitatea principală (fie că e verbală ori nonverbală) prin care ne exprimăm ori ne putem dezveli sufletul de multe pansamente care, nedeschise și neschimbate, nu se vindecă niciodată.
Cea mai mare calitatea a mea care e, în același timp, și defect este…
Sunt cel mai repezit om și nu o spun cu mândrie, ba chiar aș vrea să fiu mai cumpătată, dar și acest atribut l-am căpătat tot în urma competiției școlare.
În acest an am descoperit despre mine că…
… că deși mă declaram o extrovertită convinsă care simte nevoia de energia celorlalți (înainte de pandemie), am ajuns să-i dau dreptate lui Carl Jung care spunea că nu suntem total introvertiți ori total extrovertiți. Nu știam această latură a mea sau nu avusesem răbdare să o descopăr. [râde]
Cel mai greu îmi este cu emoția…
Hm, cel mai greu îmi este cu supărarea. Iar distanțarea socială, înstrăinarea ori pierderea unor legături mă fac să mi se zbârlească pielea ori de câte ori mă gândesc la ele sau le trăiesc pe pielea mea.
Când greșesc, primul gând care-mi trece prin minte este…
„Bianca, iar te-ai grăbit!“
Ultima minciună spusă este…
„Mi-a plăcut cafeaua făcută de tine.“
Când cineva mă întreabă când mă căsătoresc, simt…
℗PUBLICITATE
Simt că nu avem alte subiecte de abordat. Acum depinde și de vârsta interlocutorului, pot înțelege care sunt valorile și baremele impuse de societate; drept urmare, nu mă deranjează când cineva mă întreabă care îmi sunt planurile de viață personală, dar recunosc că nu sunt deschisă atunci când simt că intră cu bocancii în spațiul personal și apreciază că dacă până la o anumită vârstă nu te-ai căsătorit, nu ai un copil ori nu ai sădit un copac, ai pierdut vremea.
Munca de acasă mi-a arătat că…
Mi-a arătat că organizarea este esențială. Și că iubesc oamenii, în viața reală, într-un birou open space. [râde]
Cartea care mi-a plăcut cel mai mult în acest an este…
Suflete de sticlă, de Gáspár György. O recomand cu căldură.
Relația cu părul meu poate fi descrisă astfel:
Nu l-am vrut niciodată întins, lung, sau o altă culoare. Mi-a plăcut așa cum a fost, așa cum este în prezent. În copilărie, eram printre singurii copii cu un păr altfel, motiv pentru care și în momentul actual primesc întrebări precum „Tu cum îți piepteni părul?“ sau „Tu ai avut părul lung vreodată?“
Dietele sau curele de slăbit înseamnă…
Pentru mine înseamnă o neîncredere în propria persoană. Nu am ținut niciodată o cură de slăbire, însă am deja câteva luni de când am renunțat voit la o alimentație care presupunea lactoză și gluten pentru că îmi cauza, indirect, diverse afecțiuni (minore, ce-i drept, dar cu efecte pe termen lung). Îi sunt foarte recunoscătoare corpului meu, așa cum este el, și sper ca pentru tot mai multe dintre noi (pentru că femeile au, de regulă, această „problemă“) să ajungă să fie așa. Recunosc că nu am fost mereu mulțumită, dat fiind faptul că nu sunt o silfidă, dar am învățat că sănătatea primează și cred că asta este tot ceea ce contează.
Cel mai greu îmi e să tolerez oamenii care…
Cel mai greu îmi e să tolerez oamenii negativiști. Viața nu este numai lapte și miere și cu toții avem perioade bune sau greu încercate, dar să perpetuezi încontinuu un comportament negativ vizavi de orice aspect al vieții noastre nu este sănătos din punct de vedere emoțional și, cu timpul, aceste nemulțumiri se adună și ajungem să le somatizăm.
Familia înseamnă….
Pentru mine, familia înseamnă totul. Viața mea gravitează în jurul ei și fiecare membru are locul său bine înrădăcinat în inima mea. La care se adaugă mâna de prieteni apropiați pe care îi înglobez sub aceeași „pălărie“.
De Crăciun, îmi doresc…
Anul acesta, de Crăciun, îmi doresc să avem liniște în suflete și să simțim, câtuși de puțin, spiritul sărbătorilor alături de cei dragi; și chiar dacă nu o vom face în formulă extinsă, să ne folosim de tehnologie ca să ne simțim mai aproape de ei.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
