Pe măsură ce ne apropiem de finalul anului – și ce final de an! – mulți dintre noi obișnuim să ne facem un bilanț, pentru a clarifica progresul anului care a trecut, pentru a închide anumite capitole emoționale, pentru a identifica lecții învățate, pentru a manifesta recunoștință și apreciere pentru ce a fost bun, pentru a da un sens experiențelor trăite.
Pentru cei mai grăbiți dintre noi, acest bilanț poate să devină mai mult o trecere în revistă a succeselor și eșecurilor: „Am terminat facultatea sau formarea x, am fost promovat(ă) la job, m-am căsătorit, n-am reușit nici anul ăsta să…“.
Dar bilanțul la final de an poate fi mai mult decât o simplă privire spre trecut. El poate fi o oportunitate extraordinară de a ne reconecta cu scopurile noastre și de a privi înainte.
ABONARE NEWSLETTER
Articole care te vor inspira, te vor emoționa și, totodată, te vor susține în menținerea sănătății tale relaționale și a stării de bine — livrate săptămânal în inboxul tău.
În psihologie, această orientare spre viitor a fost explorată și promovată mai întâi de Alfred Adler, iar mai aproape de timpurile noastre de Martin E.P. Seligman, Philip Zimbardo, Jennice Vilhauer și alții.
Abordarea teleologică a lui Alfred Adler: rolul scopurilor
„Acțiunile și comportamentele oamenilor sunt ghidate de obiective și scopuri viitoare, mai degrabă decât de forțe inconștiente sau evenimente din trecut“, spunea Alfred Adler, în urmă cu aproape o sută de ani.
O idee prin care Adler s-a situat în opoziție cu Freud, părintele psihanalizei, ceea ce a și dus la ruptura dintre ei. În timp ce, în viziunea lui Freud, comportamentele izvorau din instincte și pulsiuni, Adler considera că motivația principală a omului este dorința de apartenență, sens și împlinire.
Această idee este profund relevantă pentru bilanțul anual și sugerează că una dintre întrebările esențiale la care ar trebui să ne răspundem este aceasta: „Cum m-au ajutat acțiunile și deciziile mele să mă aduc pe mine mai aproape de scopurile mele?“.
De exemplu, dacă unul dintre obiectivele tale de început de an a fost construirea unor relații mai autentice, atunci bilanțul la final de an ar putea să includă o analiză a momentelor în care ai fost autentic(ă) și a celor în care ai fost nevoit(ă) sau ai preferat să porți o mască.
Martin E. P. Seligman: Homo Prospectus
Mai aproape de vremurile noastre, Martin E. P. Seligman (fost președinte al Asociației Psihologilor Americani și cofondator al psihologiei pozitive) spune că rasa umană a fost greșit numită sapiens. Cu inteligență sunt dotate și alte viețuitoare de pe Terra, dar ce ne distinge cu adevărat pe noi, oamenii, este capacitatea de a imagina și de a inventa viitorul. El spune că ar trebui să ne numim Homo Prospectus, adică omul care prospectează viitorul și își folosește resursele pentru a crea versiunea care-i convine cel mai mult.
Descriindu-l pe Homo Prospectus, Seligman și coautorii aduc ipoteze fascinante:
℗PUBLICITATE
- Tratamentul tulburărilor psihice nu e atât legată de soluționarea conflictelor din trecut, cât de modificarea atitudinii față de viitor.
- Mintea nu este atât un depozit de cunoștințe, cât un generator de probabilități cu privire la evenimentele viitoare.
- Oamenii sunt mai degrabă „atrași“ de viitor decât „împinși“ de trecut.
- Memoria nu este atât o arhivă, cât mai ales o colecție de posibilități în mișcare.
- Emoțiile nu sunt o agitație e prezentului, cât un ghid pentru viitor.
Pornind de la aceste ipoteze, Martin Seligman vorbește despre imensa importanță a prospectării (adică a capacității de a imagina, planifica și evalua posibilitățile viitoare) și critică faptul că multe teorii psihologice tradiționale s-au concentrat excesiv pe trecut și prezent, ignorând importanța imaginării viitorului în procesele terapeutice.
Din această perspectivă, bilanțul la final de an ar trebui să fie o unealtă puternică pentru a modela viitorul. În loc să vedem trecutul ca pe o povară, putem să-l privim ca pe o sursă de învățare. Întrebarea centrală nu este „Ce am făcut greșit?“, ci „Cum pot folosi ceea ce am învățat pentru a-mi construi viitorul dorit?“. Astfel, reflectarea asupra unor eșecuri poate deveni punctul de plecare pentru planuri mai bine structurate sau pentru dezvoltarea unor abilități noi.
În acest sens, bilanțul devine un act de design personal.
Philip Zimbardo: Teoria perspectivelor temporale
Philip Zimbardo, în The Time Paradox: The New Psychology of Time that Will Change your Life, dezvoltă teoria perspectivelor temporale, conform căreia fiecare persoană își organizează experiențele și își ghidează acțiunile pe baza unei orientări predominante către trecut, prezent sau viitor. Există șase perspective temporale: trecut pozitiv, trecut negativ, prezent hedonic, prezent fatalist, viitor și viitor transcendental. Nu o să intru aici în detalii, dar cei interesați pot să-și identifice orientarea temporală folosind acest test creat de Zimbardo și echipa sa.
Prin urmare, un bilanț echilibrat ar trebui să includă: reflecții asupra momentelor cruciale din anul care s-a scurs, realizarea unei „fotografii mentale“ a momentului prezent și stabilirea unor intenții clare și realiste pentru anul următor, bazate pe ceea ce ne dorim să construim, și nu doar pe evitarea greșelilor trecute.
Modalități de realizare a unui bilanț de final de an
Există multe modalități prin care poți să-ți faci un bilanț de final de an:
- Structura pe trei piloni: trecut, prezent, viitor.
- Jurnalul retrospectiv pe luni, alegând axe precum: evenimentele principale, deciziile luate, obstacole depășite, conștientizări, emoția predominantă.
- Analiza SWOT a anului: puncte forte, puncte slabe, amenințări, oportunități pe care vreau să construiesc în viitor.
- Introspecție pe baza unor întrebări puternice, stabilite anterior.
- Colajul vizual (vision board). cu imagini care reprezintă ce ai realizat în cursul anului și ceea ce-ți dorești pentru anul care vine.
În timp, eu mi-am făcut propria modalitate de realizare a bilanțului anual. Adică un set de întrebări (anul acesta sunt 24, anul viitor vor fi 25), inspirate din autori și gânditori internaționali de top, respectiv din cărțile scrise de ei. Mi-am pus următoarea întrebare: „Dacă autorul cărții x (să zicem Martin Seligman) mi-ar sugera o întrebare pentru bilanțul meu anual, care ar fi aceea?“. Am încercat să-mi imaginez care ar fi acea întrebare cu adevărat importantă pe care acel om, care poate că a studiat ani sau zeci de ani o anumită temă, ar vrea să o „planteze“ ca pe o sămânță în mintea mea.
Dacă vrei să vezi pe cine am ales pentru retrospectiva mea de final de an, poți să accesezi acest link. Vei primi lista cu cele 24 de întrebări, șapte exerciții de reflecție și câteva e-mailuri în care am adăugat informații suplimentare.
Iar apoi, dacă vrei să începi bine anul care vine, te invit să participi la acest program gratuit, în care ne vom conecta cu visurile și rezoluțiile noastre de început de an și vei învăța Metoda COPIL de realizare a aspirațiilor personale. Programul se află la a patra ediție și, de-a lungul timpului, a adunat mai mult de 12.000 de participanți.
Citește și:
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
