fbpx
skip to Main Content

Conversațiile curajoase – numite, în psihologie, și conversații dificile – se referă la acele situații în care avem de comunicat (în cuvinte inteligent articulate) trăiri, experiențe, ipostaze sau informații despre care ceva sau cineva din interiorul sau exteriorul nostru ar putea considera că „așa ceva nu se cade“. La capitolul „așa ceva nu se cade“ putem include toate interdicțiile sociale pe care familia, școala, comunitatea ni le-au impus pe parcursul copilăriei. Aceste restricții ajung să se consolideze atât de bine în mintea noastră încât, după o vreme, nici nu le mai punem la îndoială. Iar dacă totuși am fi tentați să vorbim despre aceste teme nepermise, mecanismele defensive din memoria noastră implicită ne-ar trage un perdaf în toată regula. 

Ajungem, astfel, la maturitate, să trăim legați cu nenumărate zăvoare psihologice (cunoscute drept limitări cognitive) atunci când vine vorba despre exprimarea nevoilor, simțirea emoțiilor, formularea limitelor, conturarea refuzurilor și inclusiv cunoașterea propriei persoane și a celor din jur. La capitolul conversații curajoase, în secolul XXI putem trece fără nicio reținere subiecte precum discuțiile despre sexualitatea umană, despre imperfecțiunile și vulnerabilitățile noastre; conversațiile despre ce simțim în corp, despre bani, despre ce ne place, despre ce nu ne place, despre ceea ce este acceptabil și ceea ce este inacceptabil și lista ar putea continua mult și bine.

Deseori ni s-a spus sau am auzit că nu se cade să explorăm și să cunoaștem sexualitatea umană, că orice subiect pe această temă este inacceptabil și, prin urmare, trebuie limitat cât mai mult posibil. Astfel, am ajuns să atingem locurile fruntașe în Europa la capitolul mame minore; să avem generații peste generații de băieți și bărbați care cred că un „nu“ politicos (din partea unei fete sau femei) este, de fapt, un „da“ mascat; să trăim în relații de cuplu în care zona erotică reprezintă primul sacrificiu pe care majoritatea femeilor sunt dispuse să-l facă; să avem adolescenți care-și introduc penisul în animalele de companie pentru că nu știu cum anume să-și gestioneze sexualitatea; sau tineri care nu îndrăznesc să-și stimuleze zonele intime ale corpului de teamă să nu își piardă vederea sau să ajungă în imposibilitatea de a procrea la vârsta adultă. Desigur că multe dintre situațiile enumerate ar putea părea trase de coadă, exagerate sau ireale – dar această atitudine descrie tot o formă de negare care nu reprezintă nimic altceva, din perspectivă psihologică, decât o formă de apărare. 

Este important să amintim și de cazurile în care mințile oamenilor s-au emancipat, au ieșit din dulcele somn al hibernării, dar toate aceste transformări nu au fost întâmplătoare; acești semeni ai noștri au avut curajul de-a purta conversații curajoase cu ei, cu limitările lor și cu cei din jur. Și-au permis să se întâlnească cu emoțiile mai puțin confortabile. Să nu creadă tot ce li s-a spus pe când erau copii. Să pună întrebări și să-și continue educația sexuală. Nu este nicio rușine să recunoști că nu știi, că nu ai fost învățat, că ai nevoie de informații – în cele din urmă, nimeni nu este și nici nu trebuie să fie expert în toate domeniile vieții. De aceea există o diversitate atât de mare de profesii și meserii, pentru ca oamenii să se ajute unii pe alții, să se educe unii pe alții. 

℗PUBLICITATE



Experiența clinică îmi arată că sunt relativ puține acele domenii ale vieții în care noi, românii (dar cred că la fel este la multe alte nații), ne considerăm „normali“, iar dimensiunea sexuală cu siguranță că nu e unul dintre ele. Avem nenumărate îngrijorări, dubii și îndoieli care nu se șterg ca prin minune din mintea noastră odată ce am început preludiul, am creionat prima fantezie sau ne-am trezit goi în oglinda mare de la baie. Nici măcar după duș, după masturbare sau după intimitatea în cuplu nu ne simțim mai funcționali din punct de vedere sexual. Asta ne arată, după cum scrie și Alain de Botton (în Cum să ne gândim mai mult la sex), că majoritatea suntem bântuiți de vinovății, nevroze, fobii sau dezgust. Foarte puțini dintre oameni abordează sexualitatea cu o atitudine veselă, matură, cumpătată. Iar ce este și mai îngrijorător e că subiectul sexualității continuă să fie greu, dacă nu imposibil de discutat cu oamenii în care avem încredere: părinți, profesori, apoi partenerii și soții. Părinții și îngrijitorii refuză să deschidă subiectul cu copiii de teamă să nu-i pervertească sau să nu le păteze inocența. Partenerii și soții – inclusiv cei care se iubesc – evită subiectul din principiu, de teamă să nu fie considerați „ciudați“ sau să nu piardă respectul și afecțiunea celuilalt. Iar dacă totuși adulții își iau inima în dinți pentru a-și îmbunătăți viața sexuală, primul gând care ajunge să le deseneze comportamentul se referă la pozițiile și jucăriile sexuale. De parcă mintea și emoțiile nu ar juca niciun rol în viața noastră erotică… Eu sunt convins că trupul uman ar ști foarte bine să-și facă treaba dacă ne-am elibera mintea, energia sexuală și emoțiile din temnița interdicțiilor. 

Cu intenția de a transforma educația și sănătatea sexuală într-o normalitate, am pornit, în toamna anului trecut, seria de interviuri #BraveTalk în parteneriat cu nudoarunmoment.ro. În cadrul acestui proiect, jurnalista Andreea Brașoveanu, pe durata a cinci ediții, a purtat o serie de conversații curajoase cu specialiști în sănătatea relațională, dar și cu vedete sau persoane publice. Au fost puse în cuvinte multe dintre limitările și constrângerile sociale cu privire la sexualitatea umană: de la traumele cu care venim din copilărie, la ce presupune cu adevărat educația sexuală și până la orientarea de gen, identitatea sexuală sau cine este cu adevărat responsabil de sănătatea sexuală a copiilor noștri. Fiecare ediție poate fi revăzută pe canalul de YouTube al Paginii de Psihologie: Diana Stănculeanu și Paula Herlo, Petronela Rotar și Gáspár György, Cristina Trepcea și Tily Niculae, Cristina Petrescu Ghenea și Emil Rengle, Urania Cremene și Paula Rusu.

Iar pentru o lectură mai amplă asupra subiectului, deschideți cu încredere următoarele cărți: Inteligența eroticăCum să ne gândim mai mut la sex#LoveIsFun – iubirea și sexul în același patCum să ai viața sexuală pe care ți-o doreștiViața sexuală după vârsta de 50 de aniAdevărul gol-goluț.

Gáspár György

Psiholog clinician, psihoterapeut de familie și cuplu, membru al Colegiului Psihologilor din România, formator la diferite programe de formare complementară, președinte și membru fondator al Asociației Multiculturale de Psihologie și Psihoterapie.

Back To Top
×Close search
Caută