Skip to content

Ce este bullying-ul?

Diferit de alte forme de agresiune sau violență între copii, bullying-ul este un concept complex, ce acoperă comportamente variate, stabile în timp, repetate, cel mai adesea ascunse de ochii adulților, ce continuă în absența unor măsuri specifice de intervenție. Bullying-ul este în general caracterizat ca un comportament agresiv, intenționat, menit să provoace suferință, ce implică întotdeauna un dezechilibru de putere și tărie între agresor și victimă, și se manifestă repetitiv, regulat, într-un grup de copii. Spre deosebire de comportamentele de violență, ce apar spontan între copii, urmare a trăirii unor emoții intense (ex. furie, frustrare, teamă etc.) și dispar de îndată  ce intensitatea trăirilor emoționale se diminuează  iar situațiile punctuale sunt rezolvate, comportamentele de bullying nu dispar de la sine. Bullying-ul este o problemă relațională ce solicită o soluție și schimbări semnificative la nivelul relațiilor dintre copii și în dinamica grupului. Pentru eliminarea comportamentelor de bullying este necesară cel mai adesea o intervenție directă din partea adulților, în contextul în care acestea apar – mediul școlar, cluburi sportive, tabere, locuri de joacă etc.. 

Bullying-ul are fețe ascunse și se manifestă sub forma a numeroase comportamente, a căror intenție este să provoace suferință. Cea mai evidentă formă de bullying este cea fizică, care include, dar nu se limitează la,  comportamente de tip: lovire, pus piedică, îmbrâncire, plesnit, distrugerea / deposedarea de obiecte personale. Deși intensitatea acestor comportamente nu este de neglijat, ceea ce rănește cu precădere copilul vizat de astfel de comportamente este repetitivitatea, frecvența cu care ele se manifestă, precum și faptul că sunt realizate cel mai adesea departe de prezența unui adult cu rol de protecție (cadru didactic, părinte). Bullying-ul verbal, reprezentat de comportamente repetate de tip: poreclire, insultare, tachinare, umilire, intimidare, transmitere de mesaje cu conținut homofob sau rasist, este o modalitate prin care foarte mulți copii experimentează puterea cuvintelor de a genera suferință. Comportamentele de bullying social, adesea ascunse, greu de identificat / recunoscut, realizate cu scopul de a distruge reputația socială a unui copil și de a-l plasa într-o situație de umilință publică, includ: minciună și/sau răspândire de zvonuri negative/umilitoare, realizarea de farse cu obiectivul de a umili / crea situații stânjenitoare, încurajarea excluderii / izolării sociale, bârfa, umilirea publică a cuiva. Tehnologia a adus cu sine cyberbullying-ul, ascuns sau evident; acesta se referă la orice comportament de bullying mediat de tehnologie, identificat în spațiul de social media, website-uri, mesagerie etc.; include comportamente repetate de tip: mailuri, postări, mesaje, comentarii, imagini, filme cu conținut abuziv / jignitor / ofensator; excluderea deliberată a unui copil în spațiul online; spargerea de parole ale unor conturi personale (de e-mail, Facebook, Insta, TikTok etc.). Este o formă deosebit de dăunătoare de bullying, care se diferențiază prin viteza de propagare a informațiilor negative și posibilitățile limitate ale victimei de a controla situația.  

De ce apar comportamentele de bullying în rândul copiilor?

La originea comportamentelor de bullying, indiferent de capătul la care se află un copil, cel al victimizării sau cel al agresiuni, se află adesea, dar nu întotdeauna, un istoric de traumă, abuz sau neglijare, de teamă și nesiguranță, de tensiune și conflict incorect gestionate în mediul familial. Mediul emoțional de acasă este menționat de mulți autori ca un factor important de risc pentru a deveni agresor sau victimă. Lipsa căldurii dintre părinți sau dintre părinți și copii, utilizarea oricărui tip de violență (dar în special fizică) și abuz în familie, combinat cu lipsa unor reguli și limite clare și sănătoase de îndrumare a copilului, pot cataliza adoptarea comportamentului de tip bullying.

Cele mai des întâlnite caracteristici ale copiilor înclinați să îi agreseze pe alții (Olweus, 1993, Taglieber, 2008, Pregrad, 2015 etc.) sunt: o dorință puternică de a controla și domina, impulsivitate, lipsa empatiei, căutarea recunoașterii statutului lor de persoane care dau tonul, plăcerea provocată de vederea victimei oprimate (Rigby, 2002). Adesea, atât copiii agresori cât și victimele au peisaje interne similare. Unii copii pun o „armură de agresor” pentru a-și ascunde slăbiciunile și pentru a evita să devină victime. Masca unui agresor este un scut care îi ascunde interiorul vulnerabil. Majoritatea agresorilor altor persoane au fost victime ale violenței în copilărie.

Cel mai adesea însă, motivele din spatele comportamentului de bullying sunt la fel de diverse precum copiii înșiși. Ba mai mult, uneori vom regăsi la nivelul cauzelor comportamentelor dificile ale copiilor nevoi umane importante, deși adesea stigmatizate, precum nevoile de statut, putere, control și atenție. Sunt nevoi universal umane, a căror satisfacere reprezintă o premisă a sănătății și dezvoltării fiecăruia dintre noi. Însă, în contexte în care nu este facilitată satisfacerea lor prin inițiative, atitudini și comportamente pozitive, sănătoase, apar alte categorii de răspunsuri, adeseori agresive, din care nimeni nu are de câștigat. Câtă vreme școala și educatorii săi nu vor găsi modalități pozitive și sănătoase prin care să permită copiilor să se afirme, să participe, să exprime păreri, să aibă inițiative sociale, să le valideze progresul și contribuția, sau mai ales atunci când copiii se comportă imperfect, aceștia vor găsi oricând alternative care, deși sunt de risc, îi ajută să se simtă puternici, văzuți, auziți, în control. O sancțiune punctuală, o notă scăzută la purtare, o mustrare în fața clasei sau amenințarea cu exmatricularea sunt departe de a fi eficiente în lupta cu bullying-ul, pentru că, nu doar că nu împlinesc nevoile de atenție, putere și statut ale elevilor, dar le frustrează suplimentar, în detrimentul dezvoltării complete și armonioase a acestora.

Iată în continuare câteva explicații susținute de experiența psihopedagogică la clasă precum și de studiile din domeniul psihologiei educației și comportamentului copiilor, în ceea ce privește manifestarea comportamentelor de bullying.

  • Copiii care agresează se bucură de sentimentul de putere și control pe care îl au atunci când domină interacțiunile și îi manipulează pe ceilalți elevi. Nu este deloc neobișnuit ca un elev să își exercite puterea și influența pentru a decide cine este înăuntrul grupului și cine este în afara lui. Prietenii acelui elev pot trăi permanent cu teama că vor fi următoarele victime dacă nu fac ceea ce le spune elevul respectiv. Dinamica puterii și a controlului este exercitată prin bullying fizic, dar și prin intimidare. Copiii care agresează pentru a-și păstra puterea și controlul asupra colegilor lor, au deseori în comun lipsa empatiei. Pe mulți dintre ei, deficitul de empatie îi face să nu ia în seamă drepturile, nevoile și sentimentele celorlalți.
  • Un studiu al profesorilor de sociologie Robert Faris și Diane Felmlee (2011), pune în evidență dorința de a câștiga statut social ca motiv frecvent pentru care copiii folosesc acțiunile de tip bullying unii împotriva altora. în plus, Faris și Felmlee identifică hărțuirea, răspândirea de zvonuri și excluderea (mărcile bullying-ului verbal și relațional) drept cele mai eficiente tactici ale elevilor care renunță la prietenie și colaborare, în schimbul popularității.
  • Elevii care pun preț pe statut social, putere și control dobândesc aceste lucruri prin intermediul atenției primite din partea grupului de colegi. Ori de câte ori martorii râd, încurajează, își dau consimțământul și chiar și atunci când tac de frica bullying-ul, agresorul este încurajat și devine predispus să repete acest comportament și în viitor. Așadar, o strategie importantă pentru a pune capăt agresiunii este să înțelegem rolul pe care îl are comportamentul martorilor și să îl modificăm, astfel încât să oprim încurajarea socială acordată de către colegi copiilor implicați în comportamente de bullying.
  • Să nu uităm că cele mai multe acte de bullying apar în locurile în care supravegherea din partea adulților este limitată sau nu există deloc. În școli, majoritatea agresiunilor se petrec pe culoar, în toalete, în curtea școlii, acestora li se adaugă și spațiul online – adică acolo unde adulții nu sunt de obicei prezenți. Prezența strategică sporită a adulților poate reduce în mod semnificativ oportunitățile de comportament agresiv în rândul elevilor.

Îngrijorător este însă faptul că mulți pedagogi renunță la responsabilitate, minimalizând gravitatea bullying-ului, considerându-l un comportament natural între copii, sau delimitându-se de rolul de educator în raport cu relațiile și comportamentele sociale ale copiilor. Atitudinea adulților față de fenomenul bullying influențează profund percepția copiilor asupra acestui tip de comportament. Când adulții le sugerează elevilor – prin cuvinte, prin acțiuni sau prin lipsa acțiunilor – că agresiunea va fi tolerată, aceștia pot intui în mod greșit că acest comportament este o parte normală și acceptabilă a lumii lor. Pentru copiii motivați de statutul social, de putere, de control și de atenția colegilor, indiferența adulților reprezintă o invitație la a face bullying.

Efectele bullying-ului asupra copiilor

Este superficial să credem că bullying-ul îi afectează doar pe copiii victime. Cu cât vom înțelege mai repede că, într-o situație de bullying toți copiii sunt victime, indiferent de rolul specific pe care îl au, cu atât vom fi mai bine pregătiți să găsim soluțiile optime pentru a transforma școala într-un mediu sigur pentru toți copii. Fie că vorbim despre copilul victimă, copilul care agresează sau copilul martor, bullying-ul generează consecințe negative pentru toți, fiind direct corelat cu tulburări de sănătate mentală, consum de substanțe sau suicid. 

Referindu-ne specific la copiii victime în situații de bullying, ne putem aștepta la consecințe negative în planul rezultatelor școlare, sănătății fizice și confortului emoțional. Copiii care sunt victime ale comportamentelor de bullying, au șanse mai mari decât alți copii: să dezvolte depresie sau tulburări de anxietate, trăind sentimente acute de tristețe, însingurare, teamă și îngrijorare; să aibă aibă dificultăți de somn și alimentație (ex. pot dormi puțin și agitat; vor avea dificultăți de trezire dimineața, înainte de a pleca la școală; își vor pierde pofta de mâncare sau pot exprima nevoia de a «ronțăi» constant ceva, fără să le fie neapărat foame); să își piardă interesul pentru activități care odinioară le făceau mare plăcere (ex. joaca, citit, interacțiune cu cei din jur etc.); să aibă frecvent dificultăți de sănătate (ex. dureri de cap, stări febrile,  greață, dureri de stomac); să înregistreze o scădere, aparent nejustificată, a rezultatelor școlare, însoțită de absenteism sau chiar refuzul de a merge la școală.

℗PUBLICITATE



În ceea ce îi privește pe copiii care sunt autorii comportamentelor de bullying, este întâlnită adesea o agravare a comportamentelor violente, de risc, pe măsură ce aceștia intră în anii adolescenței. Astfel, copiii care au experiențe de a agresa sistematic alți colegi,  au șanse ca în adolescență și la vârsta adultă: să consume alcool și alte substanțe cu risc crescut pentru sănătatea lor fizică și emoțională; să aibă comportamente delincvente, de vandalism, violență fizică extremă, furt, abandon școlar; să se implice prematur în relații sexuale cu risc; să devină adulți cu risc crescut de comportament ilegal, violență domestică și abilități minime de menținere a unui loc de muncă;

Cât  despre copiii martori ai bullying-ului, experiența de a fi zi de zi într-o școală care eșuează în a le satisface nevoile de confort și siguranță fizică și emoțională, le crește acestora probabilitatea de a lipsi frecvent de la școală, de a trăi sentimente acute de anxietate, neliniște și îngrijorare, de a consuma alcool sau alte substanțe pentru a se simți mai bine sau a fi acceptați în «găștile puternice», precum și de a copia comportamente de bullying pentru a-și asigura «supraviețuirea» în școală și a se asigura astfel că nu vor deveni următoarele victime. Nu în ultimul rând, este demn de menționat avertismentul Organizației Mondiale a Sănătății, care plasează bullying-ul, alături de abuzul în familie, în topul factorilor de risc pentru sănătatea mentală a copiilor și pentru apariția comportamentelor suicidare în rândul adolescenților. 

Care este rolul școlii în gestionarea fenomenului de bullying? 

Este știut că bullying-ul are loc în fiecare școală, în forme diverse, cu frecvențe și intensități diferite, dar ce contează și ce diferă semnificativ între școli este modul în care acestea îl gestionează în practica de zi cu zi. Pentru a construi soluții eficiente pentru prevenirea/ diminuarea comportamentelor de bullying, este necesar ca fiecare școală – echipă de management, personal didactic, personal auxiliar, comitet de părinți, consiliul elevilor –  să reflecteze și să clarifice modul de înțelegere a bullying-ului și atitudinile față de acesta în școala respectivă. 

Cu cât vom înțelege mai repede că abordarea eficientă a fenomenului de bullying implică întreaga școală, cu atât vom fi mai aproape de construirea de soluții multiple, nuanțate, care să ia în considerare complexitatea acestei forme specifice de violență între copii. Politicile educaționale bazate pe dovezi (Craig et al., 2012) confirmă faptul că intervențiile anti-bullying eficiente nu pot fi limitate doar la clasă, oră, la activitățile curriculare sau extracurriculare. Inițiativele anti-bullying nu pot funcționa singure, fără angajamentul administrației școlii, profesorilor și personalului auxiliar. Implicarea părinților este de asemenea extrem de importantă. În ultimul rând, dar nu mai puțin important, participarea semnificativă din partea copiilor ar trebui văzută ca o resursă puternică în abordarea bullying-ului școlar.   

Există câteva principii cheie, care ar trebui respectate de către toți adulții din mediul școlar și care se pot regăsi cu ușurință în orice timp de pedagogie care are în centru copilul și interesul său superior: 

  1. Arătaţi căldură și interes pozitiv și implicaţi-vă activ în viețile elevilor!
  2. Acționați ca modele pozitive de comportament pentru elevii școlii! 
  3. Stabiliți limite ferme pentru comportamentele inacceptabile, astfel încât fiecărei persoane din cadrul școlii, adult sau copil, să îi fie clar care sunt comportamentele așteptate, încurajate și care sunt cele față de care școala ca instituție de educație va lua atitudine!
  4. Identificați în mod consecvent cauzele care duc la încălcarea limitelor și construiți soluții eficiente, care să se îndepărteze de viziunea limitată a pedepselor!

În ceea ce îi privește pe elevi, regulile care ar fi bine să le ghideze acțiunile în mediul școlar, afișate peste tot în clădirea școlii și în fiecare clasă, discutate inclusiv cu părinții lor, vizează: 

  • Cu blândețe, voi ajuta ori de câte ori pot un coleg agresat de un alt coleg. 
  • Dacă știu că cineva este agresat, îi voi spune unui adult din școală și unui adult de acasă (! Atenție adulți – nu etichetați acest comportament de semnalizare a unei probleme ca fiind pâră; copiii se vor simți descurajați în a vă solicita sprijinul). 
  • Voi încerca să-i accept și să-i includ în grupul meu pe elevii care sunt excluși. 
  • Voi spune STOP ori de câte ori voi observa un comportament de violență asupra unui alt coleg. Dacă mă încearcă teama, voi chema un adult sau alți colegi pentru a interveni în grup și a opri agresiunea. 

Copiii martori, care sunt de altfel cei mai mulți, sunt adesea lăsați în afara programelor de prevenție și intervenție, în ciuda studiilor care ne arată că, acolo unde copiii sunt încurajați să intervină pentru a opri agresiunea, indiferent de forma în care se manifestă,  fenomenul de bullying se diminuează semnificativ. 

Bullying-ul este o responsabilitate comună, iar gestionarea sa cu succes depinde de angajamentul și măsurile coordonate ale personalului școlar, părinților și de implicarea activă a elevilor.  Adoptarea unui răspuns de către întreaga școală și orientarea atenției către toți copiii, nu doar către victime și agresori, reprezintă, conform rezultatelor studiilor și evaluărilor internaționale, cel mai eficient mod de a îmbunătății calitatea mediului educațional și siguranța fizică și emoțională a elevilor în cadrul școlii.

Material realizat cu sprijinul Sameday România ca parte din campania #returlahateculove. Video-ul campaniei poate fi vizualizat pe pagina de Facebook Sameday Romania.

Diana Stănculeanu este psihoterapeut și expert național în sănătate mintală. Colaborează cu mai multe ONG-uri naționale pe strategii de promovare și intervenție în psihologia și psihoterapia familiei. Este formator al Asociației Multiculturale de Psihologie și Psihoterapie și autor al platformei paginadepsihologie.ro.

Caută
Coșul de cumpărături0
Nu există produse în coș
Continuă cumpărăturile
0