fbpx
skip to Main Content
Când Adulții Se Comportă Ca Niște Copii. Regresia, Mecanism De Apărare

„Regresia“ – termen creat de Sigmund Freud – este o revenire la etapele anterioare ale dezvoltării, ca mecanism de apărare în perioadele de stres.  Adoptăm comportamente de copil, atunci când ne simțim respinși, abandonați sau în alte situații cu care ne-am întâlnit încă din copilăria noastră. Devenim vulnerabili precum eram în copilărie, simțim rușine, singurătate, frică. Dinamica furiei la adult este de multe ori asemănătoare cu dinamica furiei la copil. Vârsta psihologică sau emoțională devine evidentă în reacțiile și obiceiurile emoționale. De exemplu, adulții pot sta liniștiți, în timp ce copiii tind să fie aprigi la mânie. Adulții gândesc înainte de a vorbi, în timp ce copiii pot arunca impulsiv cuvinte lipsite de tact și chiar dureroase. Când întâmpinăm o situație stresantă, care ne scoate din zona de confort, s-ar putea să ne activăm automat modul „copil vulnerabil“. Ne trezim prinși în copilăria noastră emoțională, cu semne clare de imaturitate emoțională. Avem nevoie de protecție, de siguranță, de iubire, indiferent de vârsta noastră biologică. Am fost copii vulnerabili și, undeva în interiorul nostru, am rămas niște copii vulnerabili. 

Maturitatea are beneficii evidente. Oamenii apreciază maturitatea, dar nu acesta este principalul factor pe care îl iau în considerare, atunci când decid dacă se bucură de compania cuiva.

Persoanele care au ca mecanism de apărare regresia pot manifesta comportamente juvenile, pot refuza să se angajeze în conversații pentru adulți și să se ocupe de problemele cu care se confruntă. Comportamentul regresiv poate varia de la o persoană la alta, deoarece oamenii vor reveni la diferite etape din viața lor și vor înfățișa comportamente distinctive. Regresia poate fi inofensivă și subtilă sau mai problematică și mai depășită, cu niveluri mai mari de stres. Formele mai ușoare de regresie pot include, spre exemplu, mestecarea unui capac de pix. Formele de regresie mai moderate pot include balansarea și plânsul în poziție fetală. Majoritatea indivizilor nu știu că regresează, în timp ce spectatorii presupun că aceste comportamente sunt doar improprii și imature.

Regresia este mai răspândită în copilărie decât la vârsta adultă și apare frecvent în urma unei traume, a unui stres ori a unei tulburări. În ciuda frecvenței mai mici, regresia poate apărea în orice stadiu al vârstei adulte. Adulții pot regresa ca răspuns la situații ce le provoacă îngrijorare, spaimă, iritare, incertitudine sau emoție negativă. 

Desigur, atunci când apar probleme, strategia perfectă de a face față nu apare imediat la dispoziția noastră. Ca adulți, când viața nu se dovedește așa cum am planificat, folosim orice strategie de coping ne este disponibilă și sperăm că ne va ajuta să depășim momentele dificile. Strategiile de coping sunt cele care ne ajută să ne adaptăm la stres. 

Atunci când ne confruntăm cu evenimente stresante, uneori abandonăm strategiile de coping și revenim la tiparele de comportament folosite în etape anterioare de dezvoltare.

Anna Freud vorbea despre regresie ca despre un mecanism de apărare, sugerând că oamenii revin la comportamente pe care le-au avut în acel stadiu al dezvoltării psihosexuale în care sunt fixați. De exemplu, un individ fixat într-un stadiu de dezvoltare mai timpuriu ar putea plânge la auzul veștilor neplăcute. Comportamentele asociate cu regresia pot varia foarte mult, în funcție de stadiul în care persoana este fixată. Potrivit lui Freud, un individ fixat în stadiul oral ar putea începe să mănânce ori să fumeze excesiv sau ar putea deveni foarte agresiv verbal. O fixare în  stadiul anal poate duce la o îngrijire excesivă.

℗PUBLICITATE


Cum recunoaștem regresia

Avem izbucniri emoționale care implică plânsul, strigătele. Suntem acuzați că am acționat copilărește. Ne simțim copleșiți în timpul unei confruntări. Acestea sunt doar câteva dintre semnele faptului că utilizăm regresia ca mecanism de apărare. 

Regresia ne ajută adesea să facem față pe termen scurt emoțiilor neplăcute. Apare însă o problemă, atunci când devenim dependenți de niște mecanisme de apărare și refuzăm să învățăm din noile noastre experiențe.

Fiecare personalitate umană vine cu propriile sale mecanisme de apărare, pe care le folosește pentru a evita sentimentele dureroase sau neplăcute. Majoritatea oamenilor le folosesc pentru a-și modifica realitatea vieții de zi cu zi. 

Regresia copilăriei versus regresia adulților

Regresia copilăriei: În mod surprinzător, se crede că regresia este mai frecventă în timpul copilăriei, decât la vârsta adultă. Poate fi declanșată de evenimente traumatice, stres sau frustrare. De obicei, copiii au un mod specific de a arăta că au regresat pentru a comunica ceea ce li se întâmplă. Dacă situația este tratată rapid și corect, comportamentul regresiv va începe să se diminueze și va dispărea în cele din urmă.

Regresia adulților: La adulți, regresia poate apărea la orice vârstă. Când se întâmplă, un adult se va retrage într-o etapă mai timpurie de dezvoltare. (Deși rar, adultul poate reveni la vârsta unui copil mic.) Orice situație care provoacă frică, anxietate, furie, nesiguranță sau alte emoții negative poate provoca acest tip de regresie. În timpul episodului respectiv, majoritatea indivizilor vor reveni la o perioadă din viața lor în care s-au simțit în siguranță. 

Simona Ioniță

Simona Ioniță este editorul AgentiaDeCarte.ro, autoare a trei cărți și blogger din 2008. Absolventă a Cursurilor Postuniversitare de Relații Publice, Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării (Universitatea București). Pasionată de cărți, psihologie, teatru și călătorii.

Back To Top
×Close search
Caută