Skip to content

Ultima perioadă – pe care am traversat-o cu toții și încă mai o traversăm – a adus în viața noastră multe incertitudini, întrebări fără răspunsuri și frământări de cele mai diferite feluri. Aud din ce în ce mai des, din partea multor părinți preocupați de educația copiilor lor, îngrijorări legate de impactul lipsei activităților școlare asupra vieții copiilor (în anumite cazuri) sau păreri controversate despre orele susținute online (în alte cazuri), temeri legate de recuperarea ulterioară a cunoștințelor nepredate etc.

În contextul actual de izolare, casa fiecăruia dintre noi – care până acum ceva timp era percepută ca loc de relaxare, de încărcare a bateriilor, de joacă și timp petrecut împreună în cadrul familiei – a devenit acum locul unde ne desfășurăm activitățile profesionale, sportive, educative și unde ne petrecem cea mai mare parte a timpului. În acest context de suprapunere de roluri și medii, efortul de adaptare la o altă realitate este unul depus atât de adulți, cât și de copii. Rolul nostru, ca părinți, este să le mijlocim celor mici pe cât posibil înțelegerea contextului, potrivit vârstei lor, să păstrăm o rutină de viață care să genereze un cadru de siguranță și predictibilitate și, în același timp, să facem tot posibilul pentru a susține procesul lor de învățare, fără însă a avea pretenții exagerate în această privință.

Cum putem susține procesul de învățare al copiilor, când școala se face de acasă?

Conform piramidei lui Maslow, dacă o nevoie de pe o treaptă inferioară nu este satisfăcută (în cazul de față, referindu-ne la nevoile fiziologice și la cele de securitate), atunci nu se poate trece la satisfacerea unei nevoi de pe o treaptă superioară. Altfel spus, un copil căruia îi este foame sau somn nu va putea să se concentreze asupra altor aspecte, precum învățatul. Un copil care este speriat, pentru că vede adulții relevanți din jurul lui îngrijorați, nu se poate concentra asupra unor sarcini complexe. De asemenea, așteptările noastre ca un copil să aibă aceeași capacitate de concentrare la lecțiile online de acasă sau aceleași rezultate la învățătură, ca atunci când mergea la școală, nu sunt unele realiste în contextul dat. Rezumând, dacă un copil nu are îndeplinite nevoile elementare (hrană, somn, mișcare) și condițiile minime de securitate (o atmosferă pașnică în cadrul familiei, un mediu cald și calm, fără griji și tensiuni, predictibil), atunci performanța lui școlară va fi afectată.

Ce înseamnă asta, mai exact, pentru copiii noștri?

℗PUBLICITATE



  • Să stabilim o oră la care se trezesc și la care merg la culcare în fiecare zi, astfel încât să aibă timpul necesar pentru „încărcarea bateriilor“.
  • Să beneficieze de un program stabil de masă.
  • Să facă pauze regulate.
  • Să aibă timp dedicat pentru activități fizice (mișcare).
  • Să încercăm pe cât posibil să abordăm îngrijorările lor și să clarificăm contextele ambigue.

Școala online vine cu o serie de provocări și aspecte de care trebuie să avem grijă:

  • Setarea de controale parentale adecvate vârstei și discuții cu copilul despre cum se păstrează siguranța în mediul online.
  • Gestionarea timpului petrecut în fața ecranului, cu recomandarea de a nu-i mai permite copilului să folosească dispozitivele digitale cu cel puțin o oră înainte de culcare.

În funcție de etapa de vârstă, copiii au nevoie de abordări diferite, atunci când vine vorba de învățare

Copiii cu vârsta cuprinsă în intervalul 4-7 ani au o capacitate mică de concentrare (maximum 20-25 de minute, dacă activitatea este nouă sau captivantă). Din acest motiv, este indicat ca activitățile dedicate lor să fie cât mai active și practice, să stați lângă copii atunci când lucrează, să descompuneți activitatea în etape mai scurte, să includeți pauze dese, să le oferiți feedback atunci când se descurcă bine. Abordați momentele din viața voastră ca pe niște oportunități de învățare și încercați să-i explicați copilului cuvintele noi pe care le aude, să numărați și să calculați lucruri din casă ori din jurul casei. Când citiți împreună cu copilul, încercați să exprimați emoția din poveste, să dați culoare personajelor folosind voci, tonuri și ritmuri diferite, să discutați despre lucrurile pe care le citiți și să le legați de viața lor. De asemenea, în exersarea scrisului de către copii, le puteți propune să deseneze și să scrie despre experiențele lor zilnice sau să scrie scrisori ori să deseneze felicitări, pentru a le trimite altor membri de familie.

Copiii cu vârsta cuprinsă în intervalul 7- 11 ani trebuie încurajați pe cât de mult posibil să lucreze independent, oferindu-le în același timp sprijin și direcție atunci când au nevoie. Încercați să le cereți copiilor să vorbească despre ce-au învățat în timpul zilei și să găsiți timp să discutați cu ei și despre subiectele lor de interes, pasiuni, curiozități, locuri pe care vor să le viziteze sau activități pe care vor să le încerce. Vorbiți cu copilul despre ce citește, împărtășindu-i din experiențele personale (cu cărțile din copilărie sau de acum). Acest lucru îi va ajuta să înțeleagă ce-a citit și îl va încuraja să citească pentru distracție. Ar trebui, de asemenea, să continue să-și facă temele, proiectele sau activitățile stabilite de către școală, părintele trebuind să păstreze legătura cu cadrele didactice și să manifeste interes pentru tematica abordată.

Psiholog şi psihoterapeut de familie, educator parental certificat și autorizat Circle of Security, cu o experienţă de mai bine de 10 ani în diverse arii ale Resurselor Umane în diferite companii multinaţionale. Psihoterapeut în formare în metoda Somatic Experiencing (Experiențierea Somatică), o metodă psiho-biologică eficientă pentru identificarea și rezolvarea traumelor. Voluntar în proiectul „Dăruieşte viaţă“, pentru susţinerea familiilor cu copii diagnosticaţi de cancer.

Caută
Coșul de cumpărături0
Nu există produse în coș
Continuă cumpărăturile
0