Skip to content

Deseori vorbim despre empatie și despre cât de benefică și necesară este ea în viețile noastre, însă de prea puține ori ne gândim că prea multă empatie poate strica. Ne este ușor să vedem de ce foarte mulți oameni consideră că empatia ne ajută să fim mai buni și mai morali. În cartea sa Against Empathy (în traducere, Împotriva Empatiei), Paul Bloom, un cercetător care a dedicat mare parte din cariera sa studiului empatiei și moralității, ne arată că nu empatia, ci compasiunea ne face mai buni. Conform lui Paul Bloom, prea multă empatie poate duce la decizii politice iraționale și nedrepte, poate duce la războaie, poate afecta relațiile dintre doctori și pacienți și ne poate face să fim prieteni, părinți și parteneri mai slabi.

Empatia emoțională vs. Empatia cognitivă

Dacă vrem să facem lumea un loc mai bun e nevoie să înlocuim empatia cu altceva, și anume cu compasiunea. Empatia poate îmbunătăți o situație pe moment, însă pe termen lung poate face mai mult rău. Cercetătorii disting între două tipuri de empatie. Empatia emoțională, care se referă la ceea ce ne referim în limbaj comun atunci când vorbim despre empatie, și anume la a simți ceea ce credem că simte cineva într-o situație. Empatia cognitivă, în schimb, presupune să putem înțelege ce simte cineva, însă nu și să simțim acel lucru.

Cum se face că din cauza gradului ridicat de empatie ajungem să luăm decizii mai puțin morale? Un exemplu în acest sens este studiul experimental realizat de C. Daniel Batson. Cercetătorul le prezintă participanților la studiu cazul unei fetițe de 10 ani pe care o numește Sheri Summers. Sheri suferă de o boală care îi este fatală și se află pe o listă de așteptare pentru a obține tratamentul care îi poate diminua durerea. Participanților li s-a spus că pot modifica poziția lui Sheri de pe lista de așteptare, punând-o în fruntea listei. Cei mai mulți dintre participanți au susținut faptul că acest lucru ar fi nedrept față de ceilalți copii care sunt pe lista de așteptare și care cel mai probabil au probleme de sănătate mai grave. În schimb, dacă înainte de a lua decizia cu privire la mutarea lui Sheri pe altă poziție, participanții erau rugați să își imagineze ce simte ea, mult mai mulți erau dispuși să o pună pe aceasta în capul listei de așteptare. În acest caz, empatia este mai puternică decât corectitudinea.

Subiectivitatea empatiei

Empatia ne face să ne concentrăm pe anumiți indivizi și să nu ținem cont de datele statistice și de costurile și beneficiile acțiunilor noastre. Pe lângă asta, empatia este influențată de credințele, așteptările, motivația și judecățile noastre. Spre exemplu, studiile ne arată că vom avea mai multă empatie față de cineva cu care cooperăm și nu cu care concurăm, față de cineva care ne tratează corect, față de prieteni, familie și persoane de aceeași naționalitate și rasă cu a noastră.

Empatia ne face să acționăm pe moment, uitând de multe ori de consecințele pe termen lung. Atunci când empatizăm cu un cerșetor, avem tendința să îi oferim bani. Ar fi important să înțelegem de ce oferim. Oare nu oferim pentru că vrem să scăpăm noi de durerea pe care o simțim atunci când vedem acele persoane suferind? Ar trebui să oferim însă gândindu-ne cum îi putem ajuta inteligent pe alții pentru a le îmbunătăți viața pe termen lung. 

℗PUBLICITATE



Cealaltă față a empatiei

Dacă ne gândim la rolul de părinte sau profesia de medic și psihoterapeut, prea multă empatie poate strica. Există studii care arată faptul că studenții din anul întâi la medicină sunt mai empatici comparativ cu cei din anul șase și nu este de mirare că în multe țări, medicii participă la cursuri de formare pentru a-și dezvolta empatia. Însă chiar este benefică empatia pentru un medic? Atunci când vezi multă suferință, să o simți în fiecare zi înseamnă să te extenuezi emoțional și să intri în burnout. Oare când un medic îi spune unui părinte că al său copil suferă de cancer, îl ajută mai mult dacă medicul este nesigur, trist și anxios sau dacă medicul înțelege acel diagnostic dar este calm, încrezător și plin de compasiune? Oare cum ar putea un psihoterapeut să ajute un pacient dacă simte împreună cu acesta durerea? Un psihoterapeut poate ajuta mai mult dacă înțelege prin ce trece pacientul, dar dacă poate rămâne calm, rațional și nu ajunge să sufere alături de acesta.

Oare ca părinți suntem mai buni dacă simțim empatie față de copiii noștri? Dacă empatizăm puternic cu copilul, vom face orice pentru ca acesta să nu mai sufere. Dacă, de exemplu, copilul plânge într-un magazin, îi vom cumpăra jucăria pe care și-o dorește. Dacă refuză să meargă la școală, îl vom feri de confruntarea cu problema și vom fi de acord ca el să rămână acasă. Toate aceste acțiuni sunt ghidate de dragostea și durerea pe care un părinte le simte pentru copilul său. Însă pe termen lung, îi ajută pe copii aceste decizii ale noastre? Orice părinte care își dorește să impună anumite limite și să își educe copilul trebuie să aleagă între neplăcerea pe care copilul o simte în prezent și binele pe care i-l putem face pe termen lung. Părinții buni trebuie să aprecieze că dorințele pe termen scurt ale copilului nu corespund mereu cu scopurile lui pe termen lung.

Puterea compasiunii

Dar cu ce putem înlocui empatia? Empatia poate fi înlocuită cu compasiunea. Compasiunea înseamnă să ne pese de alți oameni, să ne dorim ce este mai bun pentru aceștia, să înțelegem prin ce trec, însă nu să simțim ce simt ei. Ea este mai degrabă acea formă de empatie cognitivă despre care vorbeam la început. Este important să știm că atunci când empatizăm cu alții, în creierul nostru sunt activate aceleași zone care se activează și atunci când trăim noi înșine o experiență similară. Dacă partea anterioară a insulei și cortexului cingular sunt activate când empatizăm, când simțim compasiune sunt activate cu totul alte zone, și anume cortexul orbitofrontal medial și striatul ventral. 

Tania Singer a realizat un studiu al cărui participant a fost călugărul budist Matthieu Ricard. În timpul unor scanări ale creierului realizate cu ajutorul RMN-ului funcțional, acesta a fost rugat să mediteze la durerea oamenilor empatic și folosind compasiunea. În timpul meditației empatice, s-au activat zonele creierului asociate cu stresul emoțional, iar călugărul a descris acea experiență ca fiind intolerabilă și extenuantă emoțional. În timpul meditației bazate pe compasiune, zonele creierului asociate cu stresul emoțional nu s-au mai activat și acesta a descris experiența ca una caldă și pozitivă, asociată cu o puternică motivație prosocială.

În concluzie, pentru a face lumea un loc mai bun, trebuie să încercăm să ne dezvoltăm compasiunea, să fim conștienți de limitările noastre ca oameni și să încercăm mereu să ne gândim la efectele pe termen lung ale acțiunilor noastre.

Alexandra Iacob este psiholog clinician (practicant autonom) și lucrează în propriul cabinet de psihologie cu copii, adolescenți, tineri și familiile acestora. A absolvit masteratul în Psihologia Dezvoltării și Psihologie Clinică la Universitatea Heidelberg din Germania în 2014. Alexandra este pasionată de oameni și dezvoltarea lor, de neuroștiințe și de viață. Își iubește meseria și caută mereu experiențe care să o ajute să se dezvolte personal și profesional.

Caută
Coșul de cumpărături0
Nu există produse în coș
Continuă cumpărăturile
0