Când teama de respingere și de stigmatizare ne face invizibili. Depresia cronică – Pagina de Psihologie
skip to Main Content

Anxietatea și depresia sunt tulburări ale sistemului neurovegetativ ce au ajuns atât de populare încât aproape că nu le mai luăm în seamă. Ni se pare „normal“ să fim anxioși, apreciem că e firesc să avem depresie și, cu toate acestea, în majoritatea cazurilor, nu luăm nicio măsură; pe scurt, sunt cuvinte intrate în limbajul comun, fără a cunoaște, de fapt, adevăratele fețe și semnificații ale acestora.

Contextul actual tulbure a adâncit și mai mult această problemă reală cu care mulți dintre noi ne confruntăm și a făcut ca simptomele să se agraveze, fără a exista un plan de politici publice în acest sens.

„A merge la psiholog înseamnă a avea grijă de noi“

În România anului 2021, a merge la psiholog ori la psihiatru este echivalentul cu a fi catalogat nebun, motiv pentru care nu numai că mulți dintre noi evită un ajutor de specialitate, însă, în anumite situații, poate fi nevoie chiar de tratament țintit, și, în lipsa acestuia, lucrurile pot degenera. Desigur, educația joacă un rol esențial, însă, chiar și așa, frica de a fi stigmatizat primează, iar acest lucru nu poate decât să ne întristeze, de vreme ce preferăm să nu fim catalogați în vreun fel, în detrimentul vindecării ori ameliorării și gestionării situațiilor-limită în care ne-am putea afla. Ceea ce este și mai înfricoșător este faptul că depresia și anxietatea și-au extins „tentaculele“ și către categorii de vârstă mai mici, rata de suicid fiind chiar una exponențial mai mare în rândul copiilor și adolescenților.

Managementul emoțiilor poate fi destul de greu de realizat, atunci când părinții ori îngrijitorii nu intervin conștient și specific în dezvoltarea copilului și a adolescentului. Așadar, specialiștii în sănătate emoțională ne recomandă să fim atenți la comportamentul, la apetitul alimentar, la anturajul, dar și la performanțele școlare ale copiilor, pentru a corija situația încă de la primele semne. Nici de cealaltă baricadă, a părintelui, nu putem cataloga drept facilă misiunea pe care o are, de aceea se recomandă a se apela, fără impedimente, la ajutorul unui psiholog, pentru o ghidare adecvată.

Statisticile „bat“ realitatea

Frica de stigmatizare face ca realitatea să pară ceea ce nu este de fapt, asemenea unui măr ce pare perfect, fără cusur, însă este stricat pe dinăuntru. Așa se face că, potrivit site-ului hotnews.ro, în 2019, Eurostat raporta faptul că 7,2 % dintre cetățenii Uniunii Europene sufereau de depresie cronică, cel mai mare procentaj înregistrându-se în Slovenia (15,1%), respectiv Portugalia (12,2%) și Suedia (11,7%), la polul opus aflându-se România, cu doar 1% (incidența fiind mai crescută la femei, față de bărbați).

Merită precizat că datele acestea sunt pur statistice, realitatea fiind cu totul alta și nu pentru că datele nu ar fi corect înregistrate, ci pentru că oamenii nu își recunosc public afecțiunile; tocmai de aceea încurajăm deschiderea și normalizarea faptului de a accesa și servicii de sănătate emoțională, relațională; așa cum mergem la manichiură, pedichiură, frizerie, coafor, shopping ori la medic. 

Depresia și anxietatea nu sunt aspecte neimportante din viețile noastre, ci, din contră, ele „dictează“ calitatea vieții noastre după bunul lor plac. Nu în puține situații aflăm de persoane ce au ales să-și încheie socotelile cu viața (deși îi catalogam drept împliniți, fericiți, mereu zâmbitori și plini de viață) și ne mirăm cum de s-a ajuns în acel moment în care nu au mai putut fi salvate. 

℗PUBLICITATE



Medicul psihiatru Iulia Mira Milea-Cârmaciu subliniază: „Gândul de a merge la psihiatru poate fi copleșitor, întregul proces de căutare al unui cabinet cât mai apropiat și accesibil putând fi intimidant, mai ales pentru cei care fac asta pentru prima oară. Teama de stigmatizare – sau de a deveni victima stigmatizării – împiedică multe persoane să caute ajutor profesional. Problemele lăsate netratate se agravează frecvent, iar starea de sănătate se poate deteriora până la momentul în care este necesară o internare involuntară. De aceea, este foarte importantă informarea continuă și accesibilitatea la consultul psihiatric și psihologic. O evaluare psihologică inițială poate îndruma pacientul rapid către psihiatru, iar lucrul în echipă, psihoterapie și farmacoterapie sunt dovedite a fi cea mai bună metodă de tratament în majoritatea cazurilor psihiatrice.“

Uneori este nevoie de curaj să cerem ajutor

Sănătatea fizică este direct proporțională sănătății mintale; drept urmare, haideți să fim sinceri cu propria persoană și să ne lăsăm măștile sociale deoparte, arătându-ne așa cum suntem, cu părțile luminoase și cu cele întunecate, dar asumate și recunoscătoare. 

Același lucru este valabil și pentru apropiații noștri: trebuie să facem tot posibilul și să luăm măsuri atunci când comportamentul lor este unul diferit față de obicei, când izolarea, tristețea, abaterea, lipsa apetitului alimentar, dar și a poftei de viață își fac loc, pentru a nu ajunge în punctul-limită, în care să nu mai putem face nimic. 

Să nu ne limităm la propria persoană, să lăsăm orgoliile și să cerem ajutor (fie celor din familie, fie prietenilor, unui duhovnic ori unui specialist în sănătate emoțională), fără să ne simțim slabi, incompetenți, eșuați. Dincolo de toate acestea, să ne reamintim, din nou și din nou, că nu suntem singuri în această luptă, ci mereu împreună, la bine și la greu.

Ca lectură suplimentară cu mult sens, vă recomand cartea semnată de James Withey, Cum să bagi depresia în depresie – care redă, înainte de toate, perspectiva omului care de mulți ani trăiește cu stările de depresie și anxietate.

Bianca Sîrbu

Bianca Sîrbu - jurnalist, lifestyle editor, om de bazã, pasionatã de comunicare, scris și materie cenușie.

Caută