Skip to content

Unul dintre cuvintele cele mai importante din vocabularul unui cuplu este „încrederea“. Dacă este să mă uit cu maximă atenție la diferitele pasaje ale poveștilor de iubire pe care le-am auzit de-a lungul anilor în cabinet, atunci îngrijorarea numărul 1 a celor mai mulți dintre clienții mei este legată de încredere, în timp ce temerea cea mai acută are de-a face cu trădarea.

Mai mult decât atât, aș îndrăzni a spune că la rădăcina celor mai multe conflicte despre care se vorbește în cabinetul meu există o trimitere mai mult sau mai puțin directă la încredere și, implicit, la lipsa de siguranță în relație: Mă pot încrede în faptul că-mi vei fi fidel(ă) din punct de vedere sexual? Sunt eu mai important(ă) pentru tine decât prietenii, mama sau munca ta? Pot să mă încred în faptul că, dacă-mi va fi greu, vei rămâne lângă mine? Dacă voi deveni mai puțin atrăgător(oare) din punct de vedere fizic, vei mai vedea ceva în mine? (Și lista de întrebări ar putea continua la nesfârșit.)

Astfel, în timp, mi-a devenit mai mult decât clar faptul că obiectivul terapeutic cel mai important – atunci când vine vorba despre ședințele în care clientul e relația de cuplu – este acela de a-i ajuta pe cei doi deținători ai relației să-și cultive încrederea într-o manieră conștientă și să vadă dincolo de îngustimea exclusivistă a intereselor personale. Tind a crede că nici măcar acel raport de 5:1 între lucrurile pozitive și cele negative și care definește viața de zi cu zi a înțelepților relaționali – așa cum îi descriu în Revoluția iubirii pe partenerii din cuplurile fericite – nu este posibil, în lipsa unei baze de siguranță definită de încredere.

Dacă este să arunc o privire asupra relațiilor importante din viața mea (și cele definite de iubirea romantică, precum și cele bazate doar pe o prietenie asumată), acelea în care eu sau persoana de la celălalt capăt al relației nu am manifestat suficient de multă încredere nu au putut rezista în timp. Dacă nu ne-am permis să fim umani, generoși, blânzi, binevoitori, iubitori și (mai presus de toate) la fel de atenți la nevoile celuilalt ca la cele personale. Am citit de curând o definiție a iubirii care și-a găsit cuib în gândurile mele: „Poți spune că iubești pe cineva abia atunci când nevoile acelei persoane devin la fel de importante ca propriile nevoi“. Cred că încrederea înseamnă să negociem și să luăm decizii în așa fel încât să avem în vedere bunăstarea atât a noastră, cât și a celuilalt. Iar o dovadă repetată de trădare este atunci când ne fofilăm și negociem din nou și din nou, în așa mod încât doar nevoile personale să fie satisfăcute, iar ale celuilalt ignorate, minimalizate sau negate.

Desigur, în idila emoțională a oricărui cuplu vor exista și inevitabile episoade de trădare emoțională și afectivă. Atunci când, din cauza condiției noastre umane, nu vom avea suficientă luciditate încât să alegem deopotrivă în funcție de binele personal și de-al celuilalt. Dar, din fericire, cu angajament și suficient de multă perseverență, încrederea se poate reconstrui. Iar strategiile sunt la fel de variate ca viața însăși. În esență, tot ce avem de făcut este să învățăm să ne respectăm promisiunile, să îndrăznim să fim transparenți, să cultivăm onestitatea, să-i dovedim jumătății de cuplu că are întâietate în comparație cu celelalte persoane din existența noastră și să ascultăm cu inima și mintea deschise atunci când partenerul suferă sau se întâlnește cu inevitabilele dureri ale vieții.

Pașii în care merită să ne implicăm zilnic, pentru a ne încărca relația cu energie și a cultiva astfel încrederea, sunt:

1. Să ne concentrăm atenția asupra aspectelor pozitive ale jumătății noastre de cuplu și ale relației care ne leagă. Asta pare să fie una dintre cele mai mari provocări – atât pentru mine, ca bărbat, cât și pentru majoritatea clienților care ajung la mine în terapie. Noi toți suntem atât de abili în a evidenția defectele celorlalți și atât de novici în a le identifica punctele tari și calitățile…

℗PUBLICITATE



2. Să purtăm persoana partenerului și relația pe care o avem cu acesta în sufletul nostru. Cea mai bună soluție pentru a avea grijă de încrederea partenerului în noi este ca acesta să fie mereu în gândurile și alegerile noastre, exact așa cum telefonul mobil este mereu în buzunarul nostru. Și exact așa cum mâncăm, muncim, conducem sau facem sport cu smartphone-ul lângă noi, tot așa ne putem duce veacul păstrând imaginea partenerului vie în noi.

3. Să îndrăznim să ne sacrificăm de dragul relației. Noi, românii, stăm destul de bine la capitolul sacrificiu – doar că nu o facem într-o manieră înțeleaptă. Iar atunci când în sfârșit ar fi cazul să ne sacrificăm câte puțin pentru relația de cuplu, nu mai găsim energie și disponibilitate, pentru că acestea s-au consumat în relația cu părinții noștri, în relația cu fricile și îngrijorările noastre, în relația cu copiii sau cu locul nostru de muncă. Oricât de neplăcut ar putea suna, eu nu cred că există relație de cuplu fericită cu 0% sacrificiu.

4. Să ne preocupe bunăstarea partenerului la fel ca bunăstarea copiilor. Știu, poate părea imposibil sau greu de imaginat, într-o cultură în care ființele umane au foarte multe răni psihologice și emoționale. Dar este extrem de nedrept față de omul împreună cu care am dat viață unui copil, ca adultul să fie ignorat sau abandonat doar pentru că noi alegem obsesiv să ne implicăm în creșterea și educarea copiilor.

5. Să scanăm zilnic sufletul și trupul partenerului și să îndrăznim a exprima, clar și articulat, cu glas tare, ceea ce apreciem la acesta. Să îndrăznim să complimentăm, să lăudăm și să repetăm: „Mă bucur că exiști și te iubesc“.

6. Să îi fim recunoscători Divinității și vieții pentru persoana partenerului, știind că în întreaga lume nu mai putem găsi unul la fel. Deoarece, la modul cel mai sincer, cred că nimeni nu poate fi înlocuit.

7. Să comunicăm așa încât să ne reamintim că la celălalt capăt al relației se află o ființă umană care simte frica, rușinea și durerea la fel de intens ca noi. Nu are niciodată rost să comparăm interiorul nostru cu exteriorul partenerului. Iar singura modalitate prin care putem descoperi interiorul celuilalt și realitatea sa subiectivă este să utilizăm pașii dialogului conștient: oglindirea, validarea, empatia (descriși în detaliu atât în volumul Împreună la bine și la greu, cât și în cartea Revoluția iubirii).

Psiholog clinician, psihoterapeut de familie și cuplu, membru al Colegiului Psihologilor din România, formator la diferite programe de formare complementară, președinte și membru fondator al Asociației Multiculturale de Psihologie și Psihoterapie.

Caută
Coșul de cumpărături0
Nu există produse în coș
Continuă cumpărăturile
0