fbpx
skip to Main Content

Înainte de a deveni tată, am petrecut aproape 20 de ani lucrând în domeniul psihologiei dezvoltării și studiind viața emoțională a copiilor. Dar abia în 1990, când s-a născut fiica noastră, Moriah, am început să înțeleg cu adevărat realitatea relației părinte-copil.

Ca atât de mulți alți părinți, nici eu nu mi-am putut imagina intensitatea sentimentelor pe care aveam să le nutresc pentru copilul meu. Nu mi-am închipuit ce încântat aveam să fiu când ea avea să învețe să zâmbească, să vorbească ori să citească. Și nici n-am anticipat de cât de multă răbdare și atenție va avea ea nevoie din partea mea, în fiecare clipă. Nici n-am știut ce doritor aveam să fiu să-i acord toată atenția pe care mi-o cerea. Pe de altă parte, am fost eu însumi surprins de cât de frustrat, dezamăgit și vulnerabil m-am simțit uneori. Frustrat, când nu puteam comunica amândoi. Dezamăgit, când se purta urât. Vulnerabil, să conștientizez cât de periculoasă putea fi lumea și cum pierderea fiicei mele ar fi însemnat pentru mine să pierd totul.

Surprinzător, o mare parte dintre sfaturile populare care se vehiculează astăzi printre părinți ignoră universul emoțional. În schimb, se bazează pe teoriile educaționale ce tratează comportamentele nedorite ale copiilor și desconsideră sentimentele ce stau la baza acelor comportamente. În orice caz, obiectivul suprem în creșterea copiilor n-ar trebui să fie acela de a avea un copil ascultător și supus. Majoritatea părinților speră să obțină mult mai mult din partea propriilor fii și fiice. Ei își doresc copii morali și responsabili, care să devină adulți ce contribuie la evoluția societății, să aibă tăria de a-și face propriile alegeri, să se bucure de performanțele și talentele lor, să aibă parte de o viață frumoasă și de plăcerile pe care aceasta le poate oferi, să poată menține relații bune cu prietenii și căsnicii reușite și care să devină, la rândul lor, părinți buni.

În parenting, iubirea nu este de ajuns! Secretul rezidă în felul în care părinții interacționează cu copiii, atunci când atmosfera se încinge

În cercetările mele, am descoperit că iubirea, singură, nu este de ajuns. Părinți altminteri foarte afectuoși, grijulii și implicați aveau adesea atitudini centrate pe sine, iar emoțiile propriilor copii le stăteau în drum, împiedicându-i să le vorbească acestora, atunci când micuții erau triști sau temători sau supărați. Dar, deși iubirea nu era de ajuns, canalizarea grijii părintești înspre formarea unor abilități elementare pe care părinții să le exerseze în vreme ce-și educau copiii în zona emoțională se dovedise de ajuns. Secretul rezidă în felul în care părinții interacționează cu copiii, atunci când atmosfera se încinge.
Am făcut studii privitoare la părinți și copii în cadrul unor cercetări de laborator foarte amănunțite, pe măsură ce copiii se dezvoltau. După un deceniu de cercetări în laboratorul meu, echipa mea de specialiști a reușit să definească un grup de părinți care făceau cinci lucruri foarte simple, atunci când copiii lor erau copleșiți de emoții. Noi am denumit acest set de cinci comportamente drept „Antrenarea Emoțiilor“. Și am constatat că acei copii care beneficiaseră de antrenarea emoțiilor proprii se aflau pe o traiectorie de dezvoltare complet diferită de cea a altor copii.

Părinții ce aplicau procesul de Antrenare a Emoțiilor creșteau copii care ulterior aveau să devină ceea ce Daniel Goleman numește persoane „inteligente emoțional“. Asemenea copii antrenați, pur și simplu, dispuneau de mai multe abilități generale în zona emoțiilor, decât copiii care nu fuseseră antrenați de părinții lor. Iar abilitățile respective se refereau la capacitatea de a-și gestiona propriile stări emoționale. Copiii respectivi erau mai pricepuți la a se alina singuri, când erau supărați. Își puteau liniști mai rapid bătăile inimii. Datorită performanțelor superioare în acele zone ale fiziologiei implicate în calmarea stării de spirit, ei erau afectați de mai puține boli infecțioase. Și erau mai abili în a-și focaliza atenția. Se raportau mai favorabil la alți oameni, chiar și în contexte sociale specifice pentru copilăria mijlocie – de exemplu, atunci când erau tachinați – în care emoționalitatea exagerată este o povară, nu un atu. De asemenea, înțelegeau mai bine oamenii. Închegaseră prietenii mai solide cu alți copii. Și se descurcau mai bine în situații școlare ce impuneau performanțe academice mai înalte. Pe scurt, dezvoltaseră un fel de IQ care se raporta la oameni și la universul sentimentelor – adică o inteligență emoțională. Cartea de față vă va învăța cei cinci pași ai Antrenării Emoțiilor, așa încât să puteți crește copii inteligenți emoțional.

Cum aplicăm la modul concret Antrenarea Emoțiilor?

Antrenarea Emoțiilor ne oferă un cadru de lucru bazat pe comunicarea emoțională. Când părinții le oferă copiilor empatie și îi ajută să facă față sentimentelor negative precum furia, tristețea și frica, părinții clădesc punți spre loialitate și afecțiune. În acest context – deși respectivii adulți stabilesc eficient limite pentru copii – comportamentele indezirabile nu mai constituie o preocupare majoră acolo. Conformarea, ascultarea și responsabilitatea vin dintr-un sentiment de iubire și conectare, pe care copiii îl resimt în interiorul propriei familii. Astfel, interacțiunile emoționale dintre membrii familiei devin fundația pe care se ridică și sunt insuflate valorile de viață, în scopul de a crește copii morali. Copiii se poartă în acord cu standardele familiei, deoarece înțeleg în adâncul sufletului că se așteaptă de la ei o bună purtare; și că o conviețuire caracterizată de respect face parte din apartenența la un „clan“.

Spre deosebire de alte diverse teorii ce oferă un amestec eterogen de strategii care încearcă să controleze comportamentul copiilor, cei cinci pași ai Antrenării Emoțiilor vă oferă un cadru pentru menținerea relațiilor personale apropiate cu copiii, pe măsură ce ei se dezvoltă.

Iată cei cinci pași cheie din Antrenarea Emoțiilor:

℗PUBLICITATE


  1. Fii conștient de emoțiile copilului.
  2. Recunoaște emoția ca pe o șansă de apropiere și învățare.
  3. Ascultă empatic și apoi validează sentimentele copilului.
  4. Ajută copilul să-și eticheteze verbal emoțiile.
  5. Stabilește limite, în timp ce ajuți copilul să-și rezolve problemele.

Cheia spre un parenting de succes nu se găsește în teorii complexe, în elaborate reguli de familie sau în maniere întortocheate. Ci se bazează pe cele mai profunde sentimente de iubire și afecțiune pentru copilul tău și se demonstrează, pur și simplu, prin empatie și înțelegere. Un parenting bun începe în inima ta și se continuă în orice moment în care copilul tău e copleșit de emoții, când e trist, supărat ori speriat. Esența parentingului însemnă să fii acolo într-un mod foarte specific, atunci când contează cu adevărat. Iar această carte vă va deschide calea.

 

View this post on Instagram

 

A post shared by Pagina De Psihologie (@paginadepsihologie) on

Fragment din Parenting: Cum să creștem copii inteligenți emoțional de dr. John Gottman, copyright © 2018 deținut de Editura Pagina de Psihologie, redat cu acordul Editurii. Volumul a fost inclus în „Clubul de carte al lui Gáspár”.

Pagina de Psihologie

Informații utile, articole de psihologie, o agendă a activităților și evenimentelor din sfera psihologiei, magazin virtual. Împarte informația - sănătatea relațiilor noastre este cea mai importantă resursă pe care o avem.

Back To Top
×Close search
Caută