Carla-Maria Teaha este actriță, om de radio și director executiv al Festivalului de Teatru Independent „Undercloud“. Este absolventă a Facultății de Jurnalism, dar și a Universității de Artă Teatrală și Cinematografică din București și este, totodată, considerată de către revista Forbes, unul dintre cei mai cool tineri ai Bucureștiului. Discretă atât cu viața personală, cât și cu cea profesională, Carla Teaha a acceptat să o descoasem de secrete, în interviul de mai jos spunându-ne ce nu vrea să știe lumea despre ea.
Carla Teaha – actor, DJ radio, PR. Care este ordinea preferată?
Sunt lucruri pe care chiar nu poți să le pui într-o ordine. Dacă mai adaug și că sunt director executiv la „Undercloud“ sau că-mi plac Maria Tănase și Maria Callas, ordinea este imposibil de stabilit. Cred că toate se îngemănează și se potențează reciproc pentru că, dacă te gândești puțin, fiecare preocupare are o zonă de intersecție cu celelalte. Am urmat facultatea de Jurnalism visând să fac interviuri cu personalități deosebite, așa că este cât se poate de firesc să realizez emisiunea „ROZ“ la Radio Guerrilla. Am făcut Actoria și am lucrat la început în comunicare și marketing (primele mele joburi seriose), așa că implicarea în organizarea an de an a celui mai vechi festival românesc de teatru independent decurge firesc. Iar de la jurnalism la actorie nu este decât un pas (în cazul meu). Pe primul loc, totuși, e dorința mea de a face ce-mi place în viață, unul din cele mai importante obiective pe care cred că trebuie să le urmărești în tot ceea ce faci. Dacă și reusești să trăiești din asta, ești un om fericit profesional.
Ce te îngrijorează cel mai tare la pandemia Covid-19?
Dincolo de pericolul real în care ne aflăm, atât noi, cât și persoanele dragi nouă, nu cred că astăzi poate cineva să răspundă serios la întrebarea „Ce va fi mâine?“.
Ce perioadă din viață ai vrea să nu ți-o mai amintești?
Cred că întrebarea corectă ar fi: „Ce perioade din viața ta n-ai fi vrut să trăiești?“ Iar răspunsul este că nu am perioade pe care nu le-aș fi vrut în viața mea. Așa mi-am creat repere, așa am învățat să mă bucur sau să-mi pară rău de ceva, așa am învățat să iubesc. În lipsă, poate aș trăi mai superficial, habar n-am. Cred că toate perioadele – vesele, dramatice – au avut și au un rol în viața mea. Au devenit surse de inspirație. Sigur, poate aș fi preferat să nu le fi trăit chiar pe toate… Însă, așa cum bine știm, este imposibil. Mai bine să acceptăm și să le punem pe toate la locul lor. Și, Slavă Domnului!, am destul de multe sertărașe de ordonat.
Ce lucru nebunesc ai făcut pentru un iubit?
Hmmm… Ce înseamnă „nebunesc“?
Ce înseamnă #Roz, pentru tine?
Începută ca un experiment făcut la inițiativa lui Dobro, căruia îi mulțumesc pentru că a văzut în mine un potențial pe care eu nici nu-l intuiam (nici măcar nu visam la el), #ROZ – care a împlinit 100 de ediții de curând – este, în prezent, cea mai grea și, în același timp, mai plină de satisfacții activitate pe care o desfășor. Mă consumă, mă provoacă, mă întristează, mă bucură. Ce mai, are toate ingredientele unei relații tumultoase! Am învățat enorm de la invitatele mele, le mulțumesc tuturor și sper că și ascultătorii sunt în asentimentul meu. Vorbim aproape despre o serie de emisiuni-confesiune, în care am aflat și am învățat o mulțime de lucruri de la oameni care au făcut ceva semnificativ, care au avut și au ceva de spus. Și mai plăcut este să știu că emisiunea are foarte mulți ascultători deși, aparent, se adresează exclusiv (ne)ascultătoarelor. Avem de învățat toți unul de la celălalt, indiferent de sex (care, oricum, nici el nu mai este ce-a fost). Când mă uit în urmă, nu-mi vine să cred ce invitați faini am avut, așa că spun încă o dată: fiecare ediție a meritat din plin tot efortul pe care l-am depus, toate weekendurile petrecute pe telefon și în fața calculatorului.
Cum gestionezi emoțiile de dinaintea spectacolelor?
Nu mă pot pune cu ele, am tot încercat. Vorbind cu actori mari, consacrați, am descoperit cu bucurie că și ei, chiar dacă au jucat în sute, poate mii de spectacole, au emoții pe care se străduiesc să le gestioneze. De ce n-aș avea și eu? Așa că le privesc ca pe un dat al meseriei de actor. Le las să curgă. Aia e, fac parte din spectacol.
Ce nu ai vrea să știe lumea despre tine?
Nu știu și chiar nu sunt perfectă.
Care este replica ce te-a enervat cel mai rău la un casting?
Fie „Ești prea frumoasă pentru rolul ăsta“, fie „N-ai față de româncă, ai o față din altă lume“. Etichetele asta stupide mă urmăresc de când am apucat-o pe drumul ăsta. Că am un chip prea exotic pentru gusturile românești – hai, că mai înțeleg. Dar la faza cu frumusețea, mă și bușeste râsul, pentru că nu e adevărat. Nu sunt. Pe bune? Păi Angelina Jolie ce să mai zică, săraca? De cele mai multe ori, nu ajung nici măcar să dau proba, pentru că ne încurcă fața.
Ce sport extrem ai vrea să încerci sau ai încercat?
Pe la 20 de ani, am sărit cu parașuta de la 4.500 m, pe Aerodromul din Tuzla. Iar anul trecut, am zburat cu parapanta, cu renumitul Tomi Coconea. Mi-ar plăcea tare mult să fac skydiving și niște offroad enduro.
Care este cel mai mare regret al tău?
Nu am. Sau nu mai am. M-am limpezit de toate cele pe care le credeam cât de cât semnificative.
Ce detești cel mai mult, când te raportezi la ceilalți?
Detest chiar să mă raportez la ceilalți. Pentru aspectul ăsta al existenței, există concursurile, clasamentele, ceilalți, părerologii. Până la urmă, cred este bine să te raportezi la ce ți-ai propus tu. Este mai important să ai o relație bună cu tine și nu cu gura lumii, chiar să te și feliciți din când în când – bineînțeles, fără să te minți.
Care este comportamentul tău „dubios“ în cuplu, în această perioadă – unul de care nu ești mândră, numai că este greu de schimbat?
Nu mai bine îl întrebi pe el? Eu chiar nu știu despre ce vorbești…
Numește-ne un aspect negativ al meseriei de actor.
„Țară mică, mese puține“, după cum spunea marele Gheorghe Dinică. Foarte puține, aș întări eu. De aici decurg majoritatea aspectelor negative ale meseriei de actor. Dacă mai adaug și sălile închise de pandemie, tabloul general devine și mai crud, mai dur. Dar nu-mi place să-mi deplâng meseria. Aspecte negative există în orice meserie din lumea asta.
Când ai fost dezamăgită ultima oară?
Weekendul trecut.
Ai fost vreodată la psiholog?
Da, am fost vreo 3 ani. Iar acum plănuiesc să mă reapuc. E sănătate curată.
Photo credit: Cătălina Flămînzeanu
EXPLOREAZĂ
