În prima parte a articolului, am scris despre sinteza literaturii de specialitate, realizată de Baumeister și colaboratorii. Am văzut că persoanele cu un nivel ridicat al stimei de sine tind să se considere mai inteligente, mai atractive și mai abile din punct de vedere social în comparație cu semenii lor. Totuși, măsurătorile obiective ne indică faptul că persoanele cu o stimă de sine crescută sunt la fel de inteligente și de atractive ca cele cu o stimă de sine scăzută.
Există și studii care ne arată că există o relație pozitivă între stima de sine crescută și performanța academică, însă este neclar dacă stima de sine determină performanța academică crescută sau dacă performanța academică crescută ne face, de fapt, să avem o stimă de sine mai crescută.
Din punct de vedere al activității la locul de muncă, am văzut că persoanele cu o stimă de sine crescută sunt mai perseverente atunci când se confruntă cu eșecuri. Dincolo de aceasta, ele sunt și mai flexibile în a renunța la o strategie de rezolvare a unei probleme în favoarea alteia, dacă știu că prima strategie nu este bună.
Are stima de sine un rol în relația noastră cu ceilalți?
Studiile incluse în sinteza realizată de Baumeister și colaboratorii relevă faptul că persoanele cu o stimă de sine ridicată consideră că sunt mai populare, că au prietenii mai calitative și abilități interpersonale mai bune. Dar cât de competenți social îi consideră colegii lor de cameră?
Într-un studiu, colegii de cameră nu au considerat că persoanele cu o stimă de sine ridicată au abilități sociale mai bune decât cele cu stimă de sine scăzută. Răspunsurile acestora indică faptul că singura diferență majoră dintre cele două categorii este dată de inițierea unei interacțiuni și relații noi. Cei cu o stimă de sine crescută interacționează mai frecvent cu persoane noi pe care le întâlnesc.
Dacă ne uităm la cât de mult credem că ne plac alte persoane, putem vedea că, în general, persoanele cu o stimă de sine crescută consideră că sunt plăcute mai mult de alții. Cercetătorii au vrut să vadă dacă chiar așa stau lucrurile. Ei s-au întrebat dacă există diferențe între cât de mult sunt plăcuți cei cu o stimă de sine crescută și cei cu o stimă de sine scăzută. Pentru a răspunde la această întrebare, ei au format perechi de câte două persoane, care nu se cunoșteau, și le-au pus să interacționeze. Ce au aflat? În primul rând, persoanele cu o stimă de sine crescută nu au fost plăcute mai mult decât cele cu o stimă de sine scăzută. În al doilea rând, persoanele cu o stimă de sine scăzută, au considerat că sunt plăcute mult mai puțin decât au fost în mod real.
În ceea ce privește relațiile de cuplu, persoanele cu o stimă de sine ridicată aveau tendința de a părăsi relația de cuplu ca răspuns la conflicte și dispute, căutând alți parteneri cu care să înceapă o relație nouă.
℗PUBLICITATE
Care este legătura dintre stima de sine și sănătatea mintală?
Studiile ne indică faptul că persoanele care au o stimă de sine ridicată vor avea un nivel mai scăzut al depresiei comparativ cu persoanele cu stimă de sine scăzută. Dacă ne uităm la persoanele cu stimă de sine scăzută, vedem că nu este suficient ca acestea să aibă un nivel scăzut al stimei de sine pentru a prezice depresia, ci stima de sine prezice depresia doar dacă este însoțită de pesimism și tendința de auto-învinovățire.
Însă stima de sine nu este relaționată doar cu depresia, ci și cu angajarea în comportamente de risc. Studiile ne arată faptul că persoanele cu o stimă de sine crescută tind să minimizeze propria vulnerabilitate, ignorând informațiile care le prezintă riscurile anumitor comportamente. Spre exemplu, femeile cu o stimă de sine crescută tind să neglijeze riscul de a avea o sarcină nedorită dacă nu se protejează. Dacă li se reamintesc riscurile, tendința lor de a considera că așa ceva nu li se poate întâmpla lor crește.
Persoanele cu o stimă de sine crescută sunt mai puțin inhibate și mai predispuse să încerce lucruri noi și să își asume riscuri fizice. Aceste lucruri le pot ajuta să crească și să se dezvolte ca indivizi, dar în același timp le pot face mai predispuse spre a-și asuma riscuri care pot avea urmări negative asupra sănătății lor fizice și psihice.
Este bine să vrem ca nivelul stimei de sine să fie crescut?
Sunt foarte multe programe destinate adulților, adolescenților sau copiilor, care au ca scop creșterea stimei de sine. Multe cărți s-au publicat în ultimii ani, care ne promit că vom avea mai multă încredere în noi înșine. Dar este oare benefică această stimă de sine crescută?
După cum am văzut, există și aspecte pozitive, și negative legate de stima de sine crescută. Astăzi, cercetătorii și psihoterapeuții recomandă cultivarea stimei de sine, dar într-un mod sănătos. Ce înseamnă acest lucru? Înseamnă că vrem să avem încredere în noi înșine, dar nu vrem să fim narcisici sau să ne credem superiori altora. Cel mai bine este să fim sinceri și onești cu noi înșine sau cu copii noștri. O stimă de sine corectă se bazează pe evaluarea sinceră a propriei persoane.
Oare cât de bine ar fi să lăudăm mereu un copil, indiferent de cât de bine face un anumit lucru, și să nu îl criticăm niciodată? Ce va învăța acel copil despre propria persoană, dar și despre modul în care funcționează lumea în care trăiește? Ce repere va avea el? Ca psihologi, știm că învățarea este eficientă atunci când lăudăm, dar și când criticăm – în raport cu performanța individului. Acest lucru ar trebui să ne ghideze în dezvoltarea stimei de sine sănătoase.
Referințe:
R. F. Baumeister, J. D. Campbell, J. I. Krueger și K. D. Vohs, „Does high self-esteem cause better performance, interpersonal success, happiness, or healthier lifestyles?“ Psychological Science in the Public Interest, 4(1), 2003, pp. 1-44.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
