Cât de mult ne ajută, în fapt, stima de sine?! (Partea I) – Pagina de Psihologie
skip to Main Content

Este stima de sine crescută cauza unei performanțe școlare și profesionale mai bune? Ne ajută ea să avem succes în relațiile noastre cu ceilalți, ne ajută să fim mai fericiți sau mai sănătoși? Aceste întrebări sunt importante pentru psihologi, specialiștii din educație, pentru părinți, pentru manageri, dar și pentru cei care dezvoltă politici în aceste zone. Baumeister și colaboratorii au încercat să răspundă la toate aceste întrebări, realizând o sinteză a literaturii de specialitate. Astăzi, această sinteză publicată în 2003 are peste 5000 de citări, dovadă a impactului pe care aceasta l-a avut asupra domeniului și asupra publicului larg. 

Cât de valoros sunt ca om?

Răspunsul la această întrebare reflectă stima de sine. Acesta este un construct subiectiv, reprezentând practic opinia noastră despre noi înșine. Cât de inteligenți, atractivi, dezvoltați social credem că suntem? 

Studiile ne arată faptul că persoanele care au un nivel ridicat al stimei de sine au o opinie mai bună despre propria persoană decât despre alte persoane. Acest aspect nu se reflectă doar în evaluarea stimei de sine, ci și în evaluarea inteligenței, a atractivității sau a abilităților sociale. Pentru a minimiza eroarea care apare din faptul că noi ne evaluăm pe noi înșine, cercetătorii încearcă să folosească alte metode obiective pentru a măsura anumite constructe. Și nu este de mirare că evaluările obiective, de cele mai multe ori, nu coincid cu cele subiective. Spre exemplu, avem o corelație semnificativă între stima de sine și atractivitate dacă luăm în calcul opinia individului. Dacă însă corelăm stima de sine auto-raportată cu atractivitatea evaluată de necunoscuți, corelația este 0.06 – aproape nulă. 

Pentru a putea înțelege mai bine corelațiile trebuie să știm că indicii de corelație pot lua valori între -1 și 1, unde 0 indică absența unei corelații sau a unei legături între două variabile sau constructe măsurate. Semnul minus indică faptul că avem o corelație negativă. De exemplu, cu cât crește stima de sine cu atât scade nivelul de depresie. Semnul plus indică o corelație pozitivă – stima de sine crescută este asociată cu un nivel ridicat de fericire.

Este stima de sine crescută cauza unei performanțe școlare și profesionale mai bune?

Ei bine, corelația între A și B răspunde la întrebarea dacă există o legătură între cele două și, de cele mai multe ori, nu ne poate spune nimic despre direcția relației. Este A cauza lui B sau B cauza lui A? Atunci când ne uităm la stimă de sine și inteligență putem vedea că persoanele cu o stimă de sine ridicată cred că sunt mai inteligente decât sunt de fapt. Nivelul stimei de sine este de cele mai multe ori măsurat cu ajutorul chestionarelor – cea mai frecvent utilizată scală în acest sens este cea dezvoltată de Rosenberg (1965). Putem afla cât de inteligentă este o persoană folosind teste care măsoară nivelul de inteligență (QI). Practic, când cercetătorii s-au uitat la nivelul stimei de sine și la scorurile de inteligență, au observat că nu există nici o diferență între persoanele cu o stimă de sine crescută și cele cu o stimă de sine scăzută.

Există studii care au arătat că există o relație pozitivă între stima de sine și performanța academică. Însă când cercetătorii au utilizat proceduri statistice mai sofisticate (ex. analiza de cale) pentru a studia direcția relației, nu mică le-a fost uimirea să constate că, cel mai probabil, performanța academică bună este cea care duce la o stimă de sine ridicată și nu invers. Când au inclus statutul socio-economic și nivelul de inteligență în analiză, aceste două constructe preziceau foarte bine performanța academică. Iar adăugarea stimei de sine ca predictor a avut un efect neglijabil. 

℗PUBLICITATE



Ce impact are stima de sine în reușitele profesionale? 

Relația dintre stima de sine și performanța la locul de muncă pare să fie similară cu cea dintre stima de sine și performanța academică. Dar aceste studii ne mai arată ceva în plus.

Persoanele cu stimă de sine ridicată sunt mai perseverente atunci când se confruntă cu eșecuri, dar după mai multe eșecuri nu mai persistă în sarcină dacă au alternative disponibile. Atunci când participanții la un studiu au fost informați că nu e o strategie bună să persiste într-o anumită sarcină pe care o aveau de făcut, cei cu o stimă de sine ridicată s-au adaptat și nu au mai continuat sarcina, în timp ce cei cu o stimă de sine scăzută au continuat sarcina. Stima de sine ridicată vine la pachet cu perseverența și flexibilitatea, însă și cu o favorizare mai mare a membrilor propriului grup în detrimentul celor aparținând altor grupuri.

În a doua parte a articolului vom afla despre relația dintre stima de sine și: relațiile cu alții, satisfacția cu propria viață, modul în care facem față evenimentelor stresante, depresia și angajarea în comportamente de risc.

Referințe: R. F. Baumeister, J. D. Campbell, J. I. Krueger și K. D. Vohs, „Does high self-esteem cause better performance, interpersonal success, happiness, or healthier lifestyles?“ Psychological Science in the Public Interest, 4(1), 2003, pp. 1-44.

Alexandra Huh

Alexandra Huh este psiholog clinician, doctorand în cadrul Universității Babes-Bolyai din Cluj, pasionată de oameni, neuroștiințe și de viață. Își iubește meseria și caută mereu experiențe care să o ajute să se dezvolte personal și profesional.

Caută