Nu suntem obișnuiți să vorbim pe șleau despre educația sexuală, drept urmare, sunt slabe șansele să fim deschiși să-i transmitem, fără perdea, partenerului de viață care ne sunt dorințele din intimitate.
Sfârșim în relații eșuate în care mimăm fericirea, căutând constant împlinirea în afara acestora. Teama de a nu fi înțeleși, de a fi puși la colț, criticați pentru dorințele proprii ne face să ne înstrăinăm sau să credem că lucrurile pot merge de la sine, fără să facem noi ceva, doar fiindcă ni se cuvin.
Ne cufundăm, ulterior, într-o naivitate năstrușnică, de vreme ce nu conștientizăm că relațiile sunt organisme vii care necesită timp, atenție, comunicare și afecțiune.
E firesc să existe fantezii sexuale, însă și mai natural este să le verbalizăm persoanei cu care formăm un cuplu. Specialiștii susțin că cea mai cunoscută formă de fantezie este chiar „ménage à trois“ și, deși am putea crede că bărbații sunt cei care se gândesc mai des la ea, nici femeile nu sunt departe de a-și imagina, măcar, cum ar arăta o astfel de partidă sexuală.
Cu toate acestea, dacă în teorie așa stau lucrurile, în practică, realitatea arată cu totul altfel.
Nici în mediul academic nu putem spune că această fantezie ar fi fost populară, din moment ce autorii acestui nou studiu au încercat să completeze lacunele teoretice: potrivit site-ului psypost.org, cercetătoarea Ashley Thompson (profesor asociat al Universității din Minnesota Duluth și director al Laboratorului de Sexualitate și Relații) susține că a început studiul în urma unei discuții informale legate de diferențele de gen asociate stigmatului cu care se confruntă adulții care participă la partide de sex în trei. Mai exact, a observat că „bărbații sunt stigmatizați mai mult pentru implicarea într-un ménage à trois cu un membru de același sex, în timp ce femeile sunt stigmatizate pentru implicarea într-o partidă în trei cu doi membri ai sexului opus.“
Astfel, cercetătorii au aplicat chestionare pe 231 de studenți americani, respectiv pe un grup divers de 1344 de adulți. Dincolo de informațiile socio-demografice, subiecții au avut de răspuns la întrebarea „Dacă ați avea posibilitatea, cât de interesat ați fi să vă angajați într-un trio ce ar implica doi bărbați și o femeie?“
Răspunsurile au arătat că 81% dintre repondenți s-au arătat interesați de angajarea într-o partidă în trei, ambele grupuri având atitudini neutru-pozitive față de aceasta. În contrapartidă, un procent de 30,07% dintre subiecți susțin că au experimentat o astfel de partidă amoroasă, majoritatea dintre aceștia susținând că așteptările lor au fost îndeplinite (seniorii sunt mai predispuși la astfel de partide sexuale, comparativ cu semenii lor mai tineri).
℗PUBLICITATE
Totodată, într-adevăr, bărbații s-au arătat mai interesați de sexul în trei decât au făcut-o femeile (bărbații heterosexuali fiind, mai degrabă, tentați de partide amoroase în trei care să implice alte două femei).
Studiul relevă faptul că subiecții au prezentat un interes aparte și pentru partidele în trei în care ar fi prezentă și o cunoștință ocazională, comparativ cu cele în care ar fi implicate persoane necunoscute.
Așadar, potrivit cercetătoarei Thompson, persoanele chestionate au părut interesate de un ménage à trois, însă în anumite condiții (unii dintre aceștia fiind deschiși să participe dacă sunt invitați de o altă persoană și mai puțin motivați să dea startul ei înșiși unei asemenea propuneri). Chiar și așa, potrivit cercetătorilor, rezultatele au subliniat faptul că o astfel de partidă în trei ar putea avea și rezultate pozitive.
Totodată, inhibiția cauzată de anxietatea sexuală poate fi motivul principal pentru care unele persoane care ar fi putut participa la o partidă sexuală în trei nu au profitat de această oportunitate.
Prin urmare, specialiștii încurajează practicarea sexului în trei drept un comportament normativ și satisfăcător și, după cum afirmă cercetările anterioare, acestea pot fi „o ocazie excelentă de a-ți explora sexualitatea și libertățile non-monogamiei într-un mod mai puțin stigmatizat.“
Potrivit cercetătoarei Thompson, merită menționate limitările asociate eșantionului chestionat, întrucât studiul a fost promovat în mediile sociale ale cercetărilor sexuali și a fost descris drept un sondaj al „aptitudinilor sociale“. Pe scurt, rezultatele studiului pot raporta o deschidere mai mare spre o astfel de activitate, față de populația în ansamblul ei.
Cu toate acestea, este important de știut că, înainte de a „condimenta“ relația, este neapărat necesar să cerem și acordul partenerului față de punerea în practică a fanteziilor noastre sexuale. Comunicarea este crucială indiferent de situație și ar fi ideal să fie dezbătute fiecare amănunt și fiecare regulă. Un alt element cu care nu suntem prea familiarizați îl reprezintă discuția de după partida amoroasă. Plăcerile carnale nu sunt totuna cu felul în care ne-am simțit și poate și postludiul (care, asemenea preludiului, ori și-a pierdut din „strălucire“, ori nu există deloc) ar merita să fie accentuat.
Și dincolo de toate acestea, protecția poate că e ultimul lucru la care partenerii se mai gândesc în astfel de momente, însă aceasta trebuie să primeze, indiferent de orice altceva. Nu este sănătos să ne fie rușine cu noi înșine și nici cu dorințele noastre pe plan sexual și este necesar să fim sinceri (atât cu noi, cât și cu partenerii noștri) și să verbalizăm tot ceea ce ne dorim și ceea ce nu ne dorim în materie de sex.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
