Lisa Feldman Barrett este o psihologă și neurocercetătoare americană, cunoscută pentru contribuțiile sale inovatoare în domeniul emoțiilor. Ea a revoluționat înțelegerea noastră despre modul în care funcționează emoțiile, contestând teoriile tradiționale care le considerau reacții universale și predefinite. Dr. Feldman Barrett are, de asemenea, o perspectivă nouă asupra modului de funcționare a creierului uman, fiind de părere că teoria creierului triun este nimic altceva decât cel mai mare mit din știință.
Teoria lui Barrett are un impact considerabil asupra psihologiei, neuroștiinței, și chiar și în domenii precum inteligența artificială și dezvoltarea roboților, deoarece oferă o nouă perspectivă asupra modului în care ar trebui să înțelegem și să modelăm emoțiile. Lisa Feldman Barrett este considerată una dintre cele mai influente figuri contemporane în studierea emoțiilor și continuă să contribuie activ la cercetare și la dezvoltarea teoriei sale.
Teoria constructivistă a emoțiilor
Barrett este cunoscută mai ales pentru dezvoltarea teoriei constructiviste a emoțiilor, care sugerează că emoțiile nu sunt universale și înnăscute, ci mai degrabă construite de creier pe baza experiențelor individuale și a contextului cultural. Potrivit acestei teorii, emoțiile sunt rezultatul unui proces de predicție, în care creierul utilizează informații anterioare pentru a interpreta și a răspunde la stimuli.
Lucrări importante
Barrett a scris numeroase articole și cărți, două dintre cele mai cunoscute lucrări ale sale sunt cartea Cum iau naștere emoțiile și volumul Șapte lecții și jumătate despre creier, în care explorează detaliat teoria sa despre emoții și funcționarea creierului, argumentând că creierul este un sistem în rețea, iar emoțiile sunt creații ale minții noastre, și nu răspunsuri automate la lumea din jur.
Cercetare și contribuții
Pe lângă teoria sa despre emoții, Lisa Feldman Barrett a realizat cercetări semnificative în domeniul neuroștiinței afective, studiind cum creierul construiește experiența conștientă și cum sunt implicate emoțiile în procesele cognitive. Ea a fost un avocat al ideii că tipurile emoționale tradiționale, cum ar fi furia sau frica, nu au o corespondență clară în activitatea cerebrală.
℗PUBLICITATE
Ce ne învață dr. Feldman Barrett despre creier
În cea mai recentă dintre cărțile sale, dr. Feldman Barrett ne prezintă mai multe lecții despre creierul uman, idei care sunt menite să rescrie vechile perspective și să contribuie la o mai bună înțelegere și cunoaștere a propriei persoane.
Creierul uman nu este destinat gândirii. Această idee subliniază că gândirea, așa cum o înțelegem noi – procesele cognitive conștiente și raționale – nu este funcția principală a creierului. Mai degrabă, creierul este un organ care s-a dezvoltat și evoluat în principal pentru a ne ajuta să supraviețuim, să navigăm în mediul nostru și să ne menținem echilibrul metabolic (homeostazia). Creierul, potrivit lui Barrett, este în esență un „sistem de predicție“ care își folosește resursele pentru a anticipa nevoile corpului și pentru a acționa înainte ca acestea să devină urgente. De exemplu, creierul nu așteaptă până când corpul devine deshidratat pentru a trimite semnale de sete; el anticipează aceste nevoi și declanșează senzația de sete înainte ca deshidratarea să devină critică. În acest sens, funcția principală a creierului este menținerea noastră în viață și funcționarea eficientă a organismului.
Avem un singur creier-cefalic, nu trei. Această lecție se leagă de modul în care dr. Feldman Barrett contestă modele mai vechi ale funcționării creierului, cum ar fi „teoria creierului triun“ propusă de Paul MacLean în anii 1960. Teoria creierului triunic sugerează că creierul uman este compus din trei părți distincte, evoluate în etape succesive: creierul reptilian (responsabil de funcțiile de bază și instinctuale, cum ar fi supraviețuirea), sistemul limbic (responsabil de emoții și motivații), neocortexul (responsabil de gândirea rațională și conștientă). Conform acestei teorii, fiecare dintre aceste părți ar funcționa relativ independent, contribuind la diferite aspecte ale comportamentului uman. Lisa Feldman Barrett respinge această diviziune simplistă a creierului în „trei creiere“ distincte. În loc să fie compartimentat în zone care au evoluat independent și care funcționează separat, Barrett sugerează că creierul este un organ integrat și interconectat, în care toate regiunile colaborează pentru a produce comportamente, emoții și gânduri.
Creierul nostru funcționează în rețea. În viziunea lui Barrett, creierul funcționează ca o rețea vastă și flexibilă de neuroni care colaborează în mod constant pentru a genera experiențele noastre de zi cu zi. Acest model se bazează pe mai multe concepte-cheie:
- Interconectivitate și interdependență (regiunile creierului nu funcționează izolat, ci sunt profund interconectate, comunicând și interacționând în mod continuu);
- Procesarea distribuită (în loc ca anumite funcții să fie localizate strict într-o anumită zonă a creierului, Barrett sugerează că procesarea este distribuită pe întreaga rețea neuronală. De exemplu, emoțiile nu sunt produse doar de „sistemul limbic“ – așa cum sugera teoria creierului triunic –, ci implică colaborarea mai multor părți ale creierului);
- Plasticitate neuronală (creierul este extrem de plastic, adică poate reorganiza conexiunile neuronale pe parcursul vieții în funcție de experiențe și învățare);
- Predicția continuă (un alt aspect central al teoriei lui Barrett este că creierul funcționează ca un organ de predicție, utilizând experiențele anterioare pentru a anticipa ceea ce urmează să se întâmple);
- Construcția experienței (experiențele noastre, inclusiv emoțiile și percepțiile, sunt construite în timp real de această rețea dinamică. Creierul nu este un receptor pasiv de stimuli externi, ci un participant activ care creează realitatea noastră internă printr-un proces de integrare și interpretare a informațiilor din mediu și din corp).
Citește și
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
