fbpx
skip to Main Content

„Nu trăi același an de 75 de ori, numind asta viață!“ Oricât de mult m-au zdruncinat vorbele lui Robin Sharma când le-am auzit prima oară, am (re)căzut de multe ori în păcatul de a lăsa viața și „practicalitățile“ ei să mă cotropească, până la senzația că nu-mi mai aparțin. Că nu trăiesc, ci doar exist, că reacționez și nu mai știu deloc să acționez și că am abandonat de mult cârma vieții mele, repetând la nesfârșit câte un an, cu mai puțin talent decât o făcea Bill Murray în Ziua Cârtiței.

Acesta a fost contextul în care am auzit prima oară despre mindfulness, acum câțiva ani. Nu mi-a fost foarte clar prin ce se deosebește de o simplă meditație (nu că la aceea m-aș fi priceput mai bine) și am decretat că sună interesant, dar nu e pentru mine. În plus, faptul că jumătate din Facebook devenise peste noapte mindful și preaînțelept m-a făcut să privesc cu scepticism această „nouă modă“.

Cumva, însă, mindfulness a tot venit spre mine. Și, după ce am citit Mindfulness urban, mi-am făcut lecțiile pentru un interviu cu Valérie Cioloș-Villemin pe temă și am aflat mai multe despre programul implementat în 1979 de Jon Kabat-Zinn și o echipă pluridisciplinară de la Universitatea din Massachusetts, în mediul clinic, cu scopul de a reduce stresul, m-am simțit aproape pregătită pentru următoarea etapă din această relație on-off dintre subsemnata și mindfulness. Așa că am urmat cursul online Mindfulness: exerciții de curaj, compasiune, conectare, susținut de Gáspár György pe platforma Pagina de Psihologie. 

℗PUBLICITATE



Ce mi-a plăcut

  • Structura: cursul e împărțit foarte clar pe module (lecții). Fiecare dintre lecții (Practica Mindfulness, Curajul de a fi vulnerabil, Compasiunea față de sine, Conectarea și inteligența relațională) conține mai multe sesiuni video, având o parte teoretică și exerciții.
  • Exercițiile: sunt o continuare firească a noțiunilor teoretice expuse de Gáspár și te ajută să fixezi mai bine conceptele și informațiile. Surprinzător, cele mai simple sunt în același timp și cele cu efecte profunde.
  • Profu’: nu degeaba Gáspár are legiuni de admiratori! Este carismatic și explică pe înțelesul celui mai mic numitor comun, astfel încât, fără să ai idee despre mindfulness, înțelegi noțiunile legate de starea de prezență conștientă, modul în care funcționează creierul nostru și sistemele de reglare emoțională. 
  • Decorul: da, pentru mine contează. Combinația de bleu cu lemn natur și accente de alb din cadrul în care au fost filmate lecțiile îmi gâdilă plăcut ochii și mă liniștește. Unele video-uri le-am ascultat doar, ignorând imaginea, căci îmi zbura atenția pe detaliile decorative.
  • Ritmul: mai exact, faptul că poți să parcurgi cursul în ritmul tău. Gáspár l-a gândit astfel încât să poată fi terminat în patru săptămâni. Într-o primă fază, m-a cuprins entuziasmul și am urmărit video-urile dintr-o lecție unul după altul, după care am constatat că rămân cu mai multă informație când nu merg pe repede înainte și îi dau timp creierului să proceseze și să decanteze ce a aflat. Oricum, cursul îți permite să te întorci la lecțiile anterioare și la un video anume de câte ori dorești.

Ce nu mi-a plăcut (la mine, nu la curs)

Faptul că la câteva exerciții m-am blocat, pur și simplu, deși nu erau, de fapt, complicate. Mintea mi s-a golit, așa cum mi se întâmpla pe vremuri dacă mă scotea proful de mate sau fizică la tablă. Când, în unul dintre exerciții, ar fi trebuit să-mi aduc aminte de un moment neplăcut, el s-a încăpățânat să nu se arate, deși, credeți-mă, în mod obișnuit, momentele neplăcute stau la coadă în amintirile mele. Nu mi-a fost clar de unde a venit blocajul cu pricina, nici cum să-l depășesc și inițial m-am supărat pe mine (obiceiurile vechi mor greu). M-a ajutat tocmai ce aflasem deja la curs, și anume că starea de prezență conștientă presupune să observi și să (te) accepți, fără a critica.

Cu ce-am rămas

  • Cu informația că în 47% din timp nu suntem mindful și ne trăim viața pe pilot automat, fiind cu mintea ba în trecut, ba în viitor.
  • Cu dorința de a acorda zilnic mai mult timp emoțiilor și stărilor mele și de a practica starea de prezență conștientă, chiar și în zilele aglomerate și care se anunță dificile (cu atât mai mult atunci!).
  • Cu nevoia de a afla mai multe despre cum ne funcționează creierul – explicația despre trunchiul cerebral, sistemul limbic, amigdală și cortex m-a captivat.
  • Cu senzația de autoliniștire că nu poți practica mindfulness greșit. Singura greșeală ar fi să nu îl practici deloc.
  • Cu faptul că relațiile au la fel de multă nevoie de noi, pe cât avem și noi de ele.

Simona Calancea

Simona Calancea este jurnalist cu o experiență de 25 de ani în presa scrisă și online. În ultimii ani a coordonat proiecte editoriale de parenting și a colaborat cu mai multe organizații neguvernamentale pe programe de educație și sănătate.

Back To Top
Caută