Nu lăsa pe nimeni să-ți spună ce să faci. Asta-i cheia problemei. Provocarea este aceea de a-ți urma inima și mintea, când cei din jur își vor da cu părerea și vor emite sfaturi. E folositor să afli ce gândesc alții, să vezi și prin ochii lor problema, dar apoi vine momentul să înțelegi ce anume are sens pentru tine și ce se potrivește în situația ta particulară.
Să-ți urmezi inima nu e un lucru simplu. Nu e ușor să faci distincția între inima ta și pilotul automat. Când ești pe pilot automat, iei calea minimei rezistențe. Faci alegeri reactive, care vin din suferința și tiparul poveștii tale de viață. În mod reflex, cazi în vechile roluri de gen când ajungi la o răscruce, adică tatăl va vedea automat paternitatea ca un semnal de a-și asuma rolul de susținător financiar, iar tu îți vei sufleca mânecile automat ca să iei la rând toată acea muncă pe care bebelușul și gospodăria o implică. Ori, dimpotrivă, te vei împotrivi prea tare vechilor roluri de gen și vei sfârși prin a te întoarce la slujbă mult mai devreme decât ți-ar plăcea sau prin a te detașa de experiența maternității.
Nimeni altcineva nu deține răspunsul pentru tine
Ca să ieși de pe pilot automat, trebuie să vezi cu claritate forțele care acționează în familia ta și cultura care te motivează. Asta îți va permite să reflectezi asupra lor și să începi să te definești tu însăți ca mamă și ca ființă umană care ia decizii din motive sincere. Să-ți urmezi inima nu înseamnă să faci ceea ce te determină să te simți cel mai bine pe moment. Cel mai ușor lucru pe termen scurt poate să nu te conducă pe termen lung la cel mai solid teren. Pe termen scurt, ți s-ar putea părea foarte dificil să vorbești cu șeful tău pentru a obține ore de lucru mai flexibile sau cu soțul tău ca să-l convingi să facă ordine în urma copilului ori să vadă ce lucruri mai trebuie făcute prin casă. Dar, pe termen lung, merită să urmezi calea grea.
ABONARE NEWSLETTER
Articole care te vor inspira, te vor emoționa și, totodată, te vor susține în menținerea sănătății tale relaționale și a stării de bine — livrate săptămânal în inboxul tău.
Convingerea mea e că, atunci când ajung la opțiunea reală, majoritatea femeilor și a bărbaților vor (și au nevoie de) muncă interesantă, viabilitate financiară, timp pentru copii, timp pentru a rămâne conectați cu familia. Dar asta nu spune nimic despre ce anume e potrivit pentru tine în prezent, în circumstanțe specifice, sau despre ce aranjament va funcționa cel mai bine pentru familia ta, într-un moment anume din viitor. Când vine vorba de situații particulare, nimeni altcineva nu deține răspunsul pentru tine.
Mai ales pentru mame, este dificil să meargă împotriva curentului predominant. Iar ce anume înseamnă curentul acesta depinde de grupul sau comunitatea de care se întâmplă să aparții la un moment dat și într-un anumit loc din istorie. E dificil să-ți alăptezi copilul, când toată lumea folosește biberonul. E dificil să apreciezi îngrijirea copiilor, dacă toți ceilalți pun preț pe producția de bunuri și servicii. Și invers, e dificil să-ți pui energia în slujba muncii, când societatea le spune mamelor să stea acasă. Din fericire, fiecare zi de maternitate îți dă șansa de a-ți revizui opiniile revizuite în ziua precedentă și de a-ți regândi concepțiile tocmai adoptate.
În cele din urmă, îți vei găsi drumul
Iată esența: indiferent cum decurge pentru tine perioada de după naștere și copilăria, vei întâlni multe răscruci în cale. La fiecare vârstă și în fiecare etapă a vieții de familie, vei avea ocazia de a negocia o schimbare cu partenerul de viață pe tema responsabilităților fiecăruia și de a-ți reconsidera prioritățile, valorile și planul de viață, precum și nevoile copiilor și ale familiei. Ceea ce funcționează pentru cea mai bună prietenă se prea poate să nu funcționeze și pentru tine. Și ceea ce funcționează pentru tine acum s-ar putea să nu mai funcționeze și la anul.
Experiența (pe care Oscar Wilde a definit-o drept „numele pe care-l dăm greșelilor“) va fi învățătorul tău. Dacă ești suficient de norocoasă încât să poți face alegeri, probabil vei constata că mai întâi ai mers prea mult într-o direcție (ai stat acasă cu bebelușul în cele mai multe dintre zile și te-ai simțit claustrofobă), apoi te-ai întors prea mult în direcția opusă (ai revenit la slujbă și ai descoperit că ai fi vrut să fii mai mult pe-acasă). Dar, în cele din urmă, îți vei găsi drumul.
℗PUBLICITATE
Bebelușii nu vin pe lume cu instrucțiuni de folosire – ne reamintește autoarea Anne Lamott. Chiar dacă ar fi venit, instrucțiunile s-ar fi perimat rapid. Nici maternitatea nu vine cu asemenea instrucțiuni. Te specializezi la locul de muncă și afli că există prea puține locuri de popas de-a lungul drumului.
Cine spală rufele?
După nașterea bebelușului, politica treburilor casnice – o străveche responsabilitate a femeilor – iese iute la lumină în mariajele care până atunci funcționau pe principii egalitariste. Inegalitatea le afectează cel mai mult pe femei, dar în final are de suferit intimitatea în relația de cuplu. Așa cum arată terapeutul de familie Marianne Ault-Riché, apar probleme în pat, atunci când bărbații nu observă sau nu îndeplinesc nenumăratele sarcini și treburi domestice care se cer a fi făcute după ce apare bebelușul.
Nu numai că femeia va fi prea obosită pentru sex, dar va fi și iritată de nedreptatea situației, chiar dacă neagă în sinea ei resentimentul – fiindcă, la urma urmei, se presupune că femeile țin casa în bună funcționare. Marianne, o feministă de generația a cincea, a ținut o minunată și amuzantă prelegere la conferința dedicată femeilor pe care am organizat-o împreună în 1989 – pe tema sporirii „conștiinței rufelor“. Ulterior, ea a extins această prelegere, transformând-o într-o lucrare cunoscută azi în cercurile terapeuților de familie sub titlul Sex, Money and Laundry.
În prezentarea ei, Marianne își descrie eforturile curajoase, creative și neobosite de a dezvolta conștiința soțului ei – „pentru a-l determina nu doar să ducă gunoiul, ci și să-l vadă, ba chiar să-i vină ideea de a-l scoate afară; sau pentru a-l face nu doar să pună rufele în uscător fiindcă așa i-am cerut eu, ci și să se gândească el să le pună la uscat, să se întrebe – așa cum fac eu – dacă rufele umede ar mai putea sta acolo în mașină, așteptând să mucegăiască; sau să se întrebe dacă a mai rămas vreun tricou în uscător, înainte de a-l fi scos din priză, și dacă zace acolo mototolit.“ După propriile cuvinte, Marianne „nu încerca să facă sită de mătase din coadă de câine“. Dimpotrivă, soțul ei este un om deștept, deschis la minte, sănătos la cap și cu idei corecte politic. Cu toate acestea, după nașterea copilului, ea a descoperit că avea în spate responsabilități mai mult decât suficiente și că era nevoie de o perseverență incredibilă, dacă voia un aranjament egalitarist.
Umorul și maternitatea
Există unele dovezi că bărbații care fac treburi casnice trăiesc mai mult, dar Marianne bănuiește că asta se-ntâmplă probabil fiindcă astfel ei se distrează mult mai bine în pat. Tot ea povestește un banc despre un bărbat dornic să trezească dorința nevestei sale și care i-a cerut acesteia să-i împărtășească și lui cea mai plină de erotism fantezie sexuală a ei, când era vorba de preludiu. După un moment de gândire, soția lui i-a răspuns: „Mi-ar plăcea să facem dragoste măcar o dată într-o cameră în care jucăriile sunt strânse și rufele adunate.“ „Grozav“, spune soțul, „să mergem la vecini“. Ai face bine să-ți păstrezi simțul umorului, pe măsură ce te lovești de provocările inegalităților domestice, fiindcă subiectul e dureros și serios și are potențial de erodare a relațiilor de familie, dacă rămâne nerezolvat.
Extras din cartea Confesiunile unei mame imperfecte.
Citește și:
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
