Probabil nu mulți dintre noi am auzit de taijin kyofusho (TKS), însă, cu siguranță, mulți am experimentat-o. Mai exact, acesta este un sindrom întâlnit în cultura japoneză și se manifestă prin rușinea exprimată față de noi înșine, dar și prin frica de a nu-i dezamăgi pe ceilalți când ne raportăm la funcțiile și reacțiile corpului nostru. Pe scurt, persoanele ce suferă de TKS nu vor să stânjenească alți semeni prin prezența lor. Potrivit site-ului inverse.com, pacienții cu TKS sunt foarte sensibili la sentimentele trăite de ceilalți și își fac diverse griji că defectele lor fizice ori comportamentale i-ar putea pune într-o situație intrigantă pe interlocutorii lor.
Evitarea interacțiunilor sociale, bătăile rapide ale inimii, sacadarea respirației, tremurul ori existența sentimentului de teamă și panică în prezența oamenilor reprezintă câteva dintre simptomele ce însoțesc această tulburare socială, denumită generic: taijin kyofusho sau TKS.
Potrivit site-ului verywellmind.com, această tulburare apare la aproximativ 10-20% dintre japonezi, și este întâlnită, cu precădere, în cazul bărbaților. Shisei Tei (cercetătoare la Universitatea Kyoto și autoarea unui studiu ce și-a propus să evalueze TKS) susține că „atât în cazul TKS, cât și în cazul tulburării de anxietate socială, persoanele se centrează excesiv pe perspectivele altora.“
Cum facem distincția între TKS și fobia socială?
Există o diferență fină între TKS și fobia socială. Mai exact, persoanelor suferinde de fobie socială le este teamă să nu experimenteaze jenă față de interlocutori, pe când cei ce au taijin kyofusho au teama de a nu-i face pe alții să se stânjenească că sunt în prezența lor. Astfel, cercetătorii au scanat creierul a 23 subiecți cu TKS și au descoperit că, în momentele ridicole, cei ce suferă de TKS resimt mult mai puternic emoțiile negative ale celor care se află în situația dată, ajungând să le interpreteze într-un mod eronat.
Ce ne arată studiile clinice?
Experții au aplicat chestionare asupra 23 de repondenți din Japonia (acolo unde această tulburare a apărut, pentru prima dată în anul 1990), pentru a măsura nivelul de empatie al grupului (atât empatia afectivă, cât și pe cea cognitivă). Mai mult de atât, cercetătorii au mai luat în calcul și gradul TKS, pentru a stabili cât de mult le este frică acestora de faptul că trăsăturile fizice ori comportamentale îi pot pune pe interlocutorii lor în situații jenante. În acest mod, au reușit să calculeze, la nivel individual, scorul taijin-kyofusho, necesar în a diferenția, particular, aceste trăsături specifice TKS.
℗PUBLICITATE
Următoarea etapă a studiului a reprezentat scanarea de tip RMN a celor douăzeci și trei de subiecți, și, în timp ce erau în plin proces de scanare, aceștia au fost puși să urmărească scurte clipuri cu cantaurori ale căror reprezentații artistice nu erau de cea mai bună calitate, în cadrul unei competiții de canto. Unii dintre soliști se arătau jenați de prestația lor, pe când alții păreau mândri, în ciuda lipsei de talent.
După terminarea scanării de tip IRM, participanții la studiu au revăzut clipul și s-au arătat jenați pentru cântăreții în cauză. Studiile au arătat că în acele clipe, empatia afectivă a participanților la studiu a crescut direct proporțional cu diminuarea empatiei cognitive. Totodată, rezultatele la nivel imagistic au relevat faptul că activitatea a fost crescută în procesorul emoțional al creierului (amigdală) și mai scăzută în sulcul temporal posterior, respectiv în joncțiunea tempoparietală.
Shisei Tei conchidea, în urma cercetării, că anumite persoane ce suferă de tulburarea socială, ori de TKS pot experimenta o „capacitate redusă în inferența flexibilă a perspectivei celorlalți.“ De asemenea, acestor persoane le va fi greu să nu se concentreze pe lucrurile negative și, mai mult de atât, să aibă o receptivitate aparte la tot ce înseamnă sensibilitatea altora. Desigur, merită precizat că studiul este încă unul aflat la început de drum și realizat pe un eșantion de intensitate mică, însă el reprezintă un pas înainte în tot ce înseamnă spectrul tulburărilor emoționale sociale.
Ce modalități de tratament există?
După cum aminteam anterior, specialiștii occidentali înglobează TKS sub spectrul comun al fobiei sociale, utilizând, în mod frecvent, terapia Morita (terapie ce se bazează pe deprinderea pacientului să-și învețe, să-și accepte, dar și să-și redirecționeze gândurile. Terapia are patru stadii, după cum urmează: în primă fază se recomandă repausul la pat (în izolare), în etapa a doua și a treia pacienții sunt îndrumați să se concentreze asupra muncii pe care o au de făcut, urmând ca în ultima etapă, aceștia să se axeze pe tehnica terapeutică clasică – terapia verbală.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
