Auzim tot mai des termenul de „mindfulness“, dar puțini oameni știu ce este, de fapt, dar și ce aport important înregistrează creierul uman prin intermediul său. Studiile de specialitate au cuantificat impactul său real pozitiv asupra reducerii stresului (respectiv al bolilor ce derivă din acesta), și îmbunătățirea stării de sănătate.
Așadar, mindfulness este procesul individual psihologic, de concentrare a atenției asupra experiențelor ce se petrec în momentul prezent, aici și acum, o stare pe care o putem dezvolta prin diverse mecanisme, precum practicarea meditației, dar și prin alte modalități. Termenul este derivat din sati, un element distinctiv al tradițiilor budiste, ce se bazează pe tehnicile de meditație Zen, Vipassanā și tibetană, și este foarte similar terapiei Gestalt. Pionerii care au utilizat acestui concept și l-au popularizat în contextul modern occidental au fost Thích Nhất Hạnh, Herbert Benson, Richard J. Davidson, respectiv Jon Kabat-Zinn.
Jon Kabat-Zinn este profesor în medicină la Universitatea Massachusetts, unde a fondat Clinica de Reducere a Stresului și Centrul pentru Mindfulness în medicină și îngrijirea sănătății. Este autorul lucrării Mindfulness zi de zi. Oriunde vrei să mergi, acolo ești deja, o carte prin care putem înainta, tiptil, în tainele acestei stări de conștientizare a prezentului, fără a cataloga, pune la colt și pedepsi emoțiile pe care le trăim de-a lungul unei zile, acceptând prezentul și aducând, astfel, mai multă liniște, pace, calamitate în viețile noastre. Un alt aspect extrem de relevant, dar ușor laconic în vremurile pe care le trăim, este încrederea, pe care Kabat-Zinn o descrie ca pe un sentiment de integritate carteziană și cardinală, o certitudine pe baza căreia putem clădi fresca fiecărei zile, ce are la bază ordinea și integritatea.
ABONARE NEWSLETTER
Articole care te vor inspira, te vor emoționa și, totodată, te vor susține în menținerea sănătății tale relaționale și a stării de bine — livrate săptămânal în inboxul tău.
Îndreptarea atenției spre corp, prin conștientizarea fiecărei părți a acestuia, dar și prin postură, precum și folosirea unor instrumente externe precum stări ale naturii (răsăritul de soare, sau focul, etc), reprezintă alte câteva elemente vitale în vederea obținerii unei viziuni mai clare asupra beneficiilor mindfulnessului. Meditația, conform autorului, nu ar trebui uzitată ca o modalitate de evadare, ci ca o cale de a trece prin dificultăți și o mai bună reziliență la stresul cotidian. Conștientizarea timpului prezent, prin efortul personal susținut, poate, la nivel holistic, să fie un adevărat beneficiu pentru specia umană, prin interconectarea noastră, ca indivizi. Programele bazate pe modelul său au fost adoptate în școli, închisori, spitale și azile de bătrâni, în vederea îmbătrânirii sănătății, dar și a managementului greutăților vieții.
Studiile clinice au evidențiat avantaje atât fizice, cât mai ales psihice. Exercițiile ce pot fi efectuate prin practica mindfulness pot fi de mai multe feluri (fie necesită un focus specializat pe respirație sau pe ritmul natural al acesteia, fie prin scanarea corporală, cu o atenție minuțioasă pe diferite zone ale corpului și ale senzațiilor și sentimentelor ce se întâmplă în prezent – iar aici un exemplu faimos este cel introdus de Kabat-Zinn, prin degustarea conștientă a unei stafide, fără grabă, cu interes vădit pe gustul acesteia)
Pe același filon proiectează și Gáspár György (psiholog clinician, psihoterapeut relațional, co-fondator al conceptului paginadepsihologie.ro, Președinte al Asociației Multiculturale de Psihologie și Psihoterapie), în lucrarea Mindfulness urban conceptul de existență reală, palpabilă, prin siguranța nevoii spațiului interior, ce, ulterior, prin curaj, compasiune și conectare, ne ajută să ieșim în lumea exterioară, unde nu avem nicio certitudine, dar, avem câștigul înfruntării durerii proprii, a propriilor griji, așadar, un prim pas în războiul mocnit al liniștii sufletești.
℗PUBLICITATE
Potrivit lui Bryan Levman (profesor la Universitatea din Toronto), acesta a scris în The Journal of the Oxford Centre for Buddhist Studies că noțiunea de mindfulness are, în componența sa, ideea de memorie, pentru ca eficacitatea ei să fie plenară. Așadar, memoria stocată nu este folosită drept adversar, ci, dimpotrivă, ne ajută, atunci când suntem pregătiți, să o trecem prin filtrul propriu.
De asemenea, importanța, precum și rezultatele acestei tehnici de reducere a stresului, i-au determinat pe câțiva învățători australieni de la Brighton State School din Brisbane să îmbrățișeze meditația și mindfulness drept instrumente importante în vederea educării stării emoționale a copiilor de azi, respectiv, a adulților de mâine, pledând ca acestea să facă parte din curriculum național.
Problemele la nivel psihic au o creștere fulminantă, astfel că aproximativ unul din șapte persoane cu media de vârstă 4-17 ani suferă de astfel de tulburări, conform Departamentului de Educație din Queensland, iar rezultatele indică faptul că o posibilă epidemie de anxietate (rezultată din presiunile social media și presiunea părinților sau îngrijitorilor) este foarte aproape. De aceea, după masa de prânz, copiii ascultă muzică liniștitoare și urmează exerciții de meditație sau prezență conștientă alături de doi profesori, iar rezultatele nu întârzie să apară, fiind recunoscute și de înșiși elevii care le practică.
Astfel că, în 2019, ca parte a programului de prevenție a suicidului și a problemelor mintale, Guvernul Federal a alocat 2,5 milioane dolari în programul de mindfulness, „Smiling Mind“. Și, deși este folosit de aproximativ zece mii de profesori din Australia, psihologul Addie Wooten, coordonator al „Smiling Mind“ salută acest sprijin acordat micuților, menționând că primele probleme apar, de regulă, în jurul vârstei de 12 ani, așadar, introducerea în toate școlile ar avea un beneficiu extraordinar, mai ales, pe termen lung, prin integrarea copiilor în societate, având instrumentele necesare pentru a înfrunta inevitabilele obstacole.
Mindfulness este, așadar, un bun aliat în lupta vieții, în care ne avântăm, inconștient, ajutându-ne oricând, prin prezența totală, să putem diseca orice problemă, fără a ascunde sub preș temerile și trăirile proprii, devenind astfel mult mai conștienți de dihotomia corp-spirit (chiar dacă gândul este călător, prin calm și lipsiți de ideea de a-l judeca, acesta se întoarce la ceea ce ne „doare“ de fapt, ajutând întreg sistemul organic și psihic să se descurce în orice situație).
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
