Psihoterapia și sănătatea emoțională, în general, au devenit subiecte uzuale în discuțiile publice din ultimii ani, iar cuvântul „traumă“ pare să fie utilizat tot mai des. Cu toate acestea, domeniul psihoterapiei este unul încă tânăr în România, iar publicul larg are nevoie de mai multă claritate privind rolul și limitele sale, pentru a putea mai apoi să-l acceseze în deplină cunoștință de cauză.
Confuziile întâlnite în legătură cu acest subiect au mai multe surse, pe lângă dezvoltarea târzie a psihologiei în spațiul românesc. Unele dintre ele țin de o parte din ofertele actuale de sprijin, în care există un amestec de servicii de tip medical, de dezvoltare personală sau de tip spiritual. Altele, de un fond istoric și cultural, din cauza căruia nu suntem obișnuiți să vorbim despre emoțiile sau dificultățile noastre în afara cercurilor apropiate (cu atât mai puțin în fața străinilor).
Dar toate contribuie la alimentarea diverselor prejudecăți cu privire la ce este psihoterapia și ce se întâmplă în cadrul procesului terapeutic. În cele ce urmează, voi puncta cele mai comune preconcepții întâlnite în practică și voi oferi informații care să clarifice rolul psihoterapiei și modul în care funcționează ea.
ABONARE NEWSLETTER
Articole care te vor inspira, te vor emoționa și, totodată, te vor susține în menținerea sănătății tale relaționale și a stării de bine — livrate săptămânal în inboxul tău.
„Doar cei care te cunosc îți pot oferi sprijin cu adevărat“
Rolul psihoterapiei este unul profund diferit de cel al altor relații din viața noastră (cele de prietenie sau de familie, de exemplu). Este un domeniu fundamentat științific, care ne sprijină dezvoltarea, stimulând capacitățile psihice individuale.
Este adevărat că suntem construiți să căutăm alte ființe umane pentru a ne dezvolta și pentru a ne regla emoțional, iar prietenii și familia ne pot sprijini foarte bine în multe situații. Însă, uneori, aceștia nu pot îndeplini acest rol, așa cum am avea cu adevărat nevoie. În schimb, specialistul în psihoterapie este o persoană care reușește să facă lucrul acesta prin pregătirea sa științifică specifică, cu focus pe ceea ce este potrivit pentru tine, ceea ce susține progresul și, ulterior, creșterea încrederii în procesul terapeutic.
„Psihoterapia este despre stat de vorbă“
Este și despre stat de vorbă, dar include și o serie de practici și exerciții diferite, care au scopul să dezvolte un nou mod de funcționare, mai adaptat ție și situațiilor în care te afli. Vorbitul ajută și este indispensabil, sprijină reglajul emoțional și claritatea gândirii, dar este doar o parte din procesul psihoterapeutic. De altfel, relația terapeutică se construiește în interiorul acestor conversații, pentru a crește reglajul sistemului psihic. Însă cu ajutorul exercițiilor și al acțiunilor concrete, acest cadru devine un factor fundamental de schimbare la nivel personal, generând rezultate concrete în starea de bine și soluționarea problemelor de viață.
„Psihoterapia este despre doar despre experiențele din copilărie“
Adesea, oamenii cred că doar cei care au avut o copilărie dificilă trebuie să apeleze la psihoterapie. Chiar dacă uneori sunt analizate și revizitate și experiențele timpurii, procesul este centrat pe momentul prezent și ceea ce nu funcționează bine acum. Altfel spus, ne concentrăm pe ceea ce putem face diferit și ce se poate îmbunătăți, astfel încât să avem o stare mai bună și relații mai sănătoase.
„Focusul psihoterapiei este numai pe probleme“
Posibil ca această prejudecată să fie influențată și de cultura în care trăim, în care ne uităm, mai degrabă, la probleme, la ce nu merge. Însă psihoterapia, inclusiv psihoterapia traumei, specializarea mea, are în vedere și reziliența. Aceasta presupune dezvoltarea capacității de a ne bucura de viață, în ciuda dificultăților inevitabile. Astfel, problemele uzuale vor deveni doar o parte din viața noastră, pe care le privim cât mai obiectiv, fără să ne mai consume nejustificat resursele și spațiul mental doar prin simpla lor existență. În timp, energia acordată acestora va fi direcționată către capacitatea de a ne bucura, de a ne relaxa, de a fi împreună cu ceilalți. Toate acestea contribuie la sentimentul de împlinire și securitate pe care-l avem la nivel individual sau în relațiile noastre.
„Numai cei care au trecut prin evenimente foarte dureroase au nevoie pe psihoterapie“
În realitate, există multe situații care nu implică direct amenințarea pierderii integrității fizice sau psihice și în care psihoterapia este de ajutor. De exemplu, procesul terapeutic este potrivit și pentru persoane care au trăit în contexte ce nu au fost suficient de stimulative pentru dezvoltarea lor ori care au experimentat frecvent adversități și dificultăți.
Procesul terapeutic are în vedere modul în care se modifică stilul de a gândi, de a trăi și de a regla emoțiile, dar și alinierea comportamentelor cu aceste procese. Iar modificările negative nu apar doar în urma unor evenimente extraordinare și intens destabilizante, ci pot fi consecința unui mediu în care agresiunea este mult mai subtilă sau resursele sunt insuficiente (dar nu inexistente).
„Psihoterapia durează mult și este costisitoare“
Durata unui proces psihoterapeutic nu este una standard, ci variază de la caz la caz. În funcție de context și nevoi, o parte a efectelor pozitive pot apărea după numai câteva ședințe. Însă când vorbim despre schimbări structurale sau complexe, procesul poate dura mai mult. Asta nu înseamnă că psihoterapia nu este eficientă, ci ea adaugă, cu fiecare tehnică sau metodă folosită, ceva în plus în funcționarea psihicului sau modifică ceva în acest sens. În general, este important ca progresul terapeutic să fie măsurat la fiecare ședință. În practica noastră, ne propunem ca, după fiecare întâlnire, clientul să plece cu ceva diferit, cu ceva în plus.
℗PUBLICITATE
„Trebuie să-ți placă de terapeutul tău“
Când vorbim despre alianța terapeutică, nu ne referim exclusiv la chimia cu clientul, ci la o relație mult mai complexă de atât. Aceasta trebuie, în primul rând, construită corect din punct de vedere științific. Sigur, este important ca terapeutul să respecte unele dintre preferințele clienților, însă, dacă sunt urmate regulile de „construcție“, relația va fi una caldă, de încredere, empatică, care generează energie psihică și stimulează adecvat resursele clientului.
Aș vrea să subliniez și că relația terapeutică nu seamănă cu nicio alta din viața noastră: ea trebuie să se încheie la un moment dat, acesta fiind și motivul pentru care nu o putem asemăna sau suprapune cu alte relații. De asemenea, ea oferă un combinație unică de educare, dezvoltare și mentorat și poate semăna, într-adevăr, cu relații de tip parental sau chiar de parteneriat legal. Din perspectiva specialistului însă, este și o relație de facilitare a emergenței unor conținuturi și funcții noi în psihicul omului cu care lucrăm.
„Apelăm la psihoterapie ca să scăpăm de stres“
De fapt, apelăm la psihoterapie pentru dezvoltarea capacității psihicului de a funcționa mai bine, ceea ce se întâmplă prin folosirea unor proceduri științifice riguroase, testate și avizate. Astfel, sunt reduse sau ameliorate disfuncțiile psihice.
Stresul poate reprezenta sursa sau consecința acestora, însă în unele cazuri, pentru reducerea stresului, există multe alte tehnici și metode care pot ajuta: mișcare în aer liber, exerciții și diete echilibrate, grijă pentru sănătatea noastră.
„Terapia este dezvoltare personală“
Procesul terapeutic ajută, desigur, la dezvoltarea noastră individuală, dar nu reprezintă simpla însușire a unei abilități și nici nu poate înlocui un sistem de sprijin. El nu poate înlocui relațiile sociale din viața noastră și nu poate fi folosit doar ca spațiu pentru simple conversații. În egală măsură, nu există garanția că lucrul cu un specialist recunoscut sau priceput va face ca pacienții lui să exceleze în toate aspectele vieții lor.
Aici observ o nevoie importantă în felul în care sunt comunicate astfel de servicii: trebuie să trasăm mai explicit limitele dintre mijloace de dezvoltare personală, de self-help și procesele psihoterapeutice. Dacă ele sunt neclare, așteptările pe care le au oamenii sunt adesea eronate, ceea ce contribuie la reticența generală în legătură cu psihoterapia.
Acestea sunt numai câteva din prejudecățile întâlnite în practică – avem nevoie, însă, de mai multă educație psiho-emoțională, dar și de gândire critică. Este important să avem în jurul nostru și un sistem de suport format din oameni care cunosc beneficiile procesului terapeutic, însă, dincolo de cercul apropiat și de aportul terapeutului, avem nevoie și de un context mai larg care să susțină informarea corectă.
Astăzi avem la îndemână un întreg ecosistem de surse de informare științifică și pe înțelesul publicului larg – publicații, emisiuni, pagini de social media dedicate educației emoționale, psihoterapiei, dezvoltării personale și subiectelor conexe. De altfel, media în sine reprezintă un sistem care trebuie să vină în sprijinul clarificării procesului terapeutic, care are și rolul de a ne antrena capacitățile critice, pentru a înțelege cu claritate acest domeniu și beneficiile lui.
Psihoterapia ajută la organizarea funcțiilor psihice într-un mod constructiv: gândirea, atenția, motivația, exprimarea emoțiilor, modul în care construiești relații, în care integrezi toate aceste aspecte în viața ta, nu un loc în care primești indicații și rețete sau în care-ți sunt verificate temele. Psihoterapia nu presupune găsirea unei formule prin care să ai o viață fără emoții negative sau dificultăți, veșnic plăcută, ci înseamnă organizarea psihicului astfel încât persoana să trăiască o viață mai echilibrată, mai sănătoasă.
Citește și:
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
