Ce este și cum poți recunoaște o adicție

Adicția, termenul medical folosit pentru dependențe, este un fenomen complex cultural, social și psihologic, în aceeași măsură în care este și biologic. Dependențele sau tulburările de consum de substanțe ascund, sub o denumire populară, prea puțină înțelegere atât din partea publicului general, dar uneori chiar și din partea specialiștilor în politici de sănătate sau din domeniul medical.

Portretizarea negativă în media și în spațiul public a persoanelor cu dependență duce la apariția sentimentelor de izolare, rușine și stigmă cu care persoanele dependente sunt nevoite să se confrunte în drumul lor spre recuperare. Acest fapt a dus la folosirea pe scară largă a modelului biologic de boală asociat tulburărilor de consum de substanțe în vederea reducerii stigmatului asociat acestora. Conform acestui model, adicția este o condiție medicală caracterizată de modificări cerebrale persistente și de modificări comportamentale. Conform aceluiași model, aceasta este o afectare de lungă durată, uneori cu o durată pe întreaga viață, ce este caracterizată de perioade de recădere și de recuperare. Există însă critici ai acestui model, care spun că acesta poate genera confuzie și lipsă de speranță în rândul personelor cu dependență întrucât creează sentimentul de imposibilitate de vindecare, ceva de care nu poți scăpa sau pe care nu poți trata.

Ce cauzează instalarea unei tulburări de consum de substanțe

Conform Organizației Mondiale a Sănătății, tulburările de consum de substanțe sunt precum alte tulburări mintale, rezultatul interacțiunii dintre factori biologici și mediu. Când ne referim la factori biologici, ne referim la faptul că unii oameni sunt mai predispuși să dezvolte o adicție din cauza unor factori genetici preexistenți. De exemplu, dacă ai un membru apropiat al familiei (frate, soră, bunic, părinte) care a trăit cu o adicție, riscul de a avea un consum problematic de substanțe este mai mare. Tot aici intră și existența unei diagnostic de tulburări mintale, diagnostic care crește și el riscul de a dezvolta o adicție.

Conform raportului SAMHSA (Substance Abuse and Mental Health Service Administration) din Statele Unite, aproximativ 30% din adulții diagnosticați cu o tulburare mintală aveau concomitent un diagnostic de tulburare de consum de substanțe¹. Cu toate acestea, 80% din pacienți primeau doar tratament psihiatric, nu și pentru tulburarea de consum de substanțe asociată².

Din perspectiva factorilor de mediu, menționăm accesul facil la substanțe sau apartenența la un mediu în care consumul de substanțe interzise este obișnuit, sărăcia, creșterea într-un mediu familial disfuncțional, expunerea la violență fizică și/sau sexuală, bullyingul, precum și presiunea găștii – toate pot duce la creșterea riscului de utilizare de substanțe sau de menținere a unei adicții. Tot în cadrul factorilor de mediu intră și vârsta la care apare prima dată utilizarea, astfel încât riscul pentru dependență este cu atât mai mare cu cât vârsta de debut este mai timpurie. Suplimentar există factori de mediu asociați cu substanța în sine, întrucât există substanțe care instalează adicție de la prima utilizare și substanțe care au nevoie de o utilizare repetată pentru a instala o dependență.

Cum recunoști o adicție

Conform DSM-V (Manualul de Diagnostic Statistic al Tulburărilor Mintale, al Asociației Americane de Psihiatrie), adicția este un comportament repetiv, compulsiv și problematic de folosire a unei substanțe, în ciuda consecințelor negative asociate cu consumul acesteia.

℗PUBLICITATE

---

---

Conform criteriilor de diagnostic, putem recunoaște o adicție după următoarele simptome:

• Folosirea unei cantități mai mari a unei substanțe de consum sau pe o perioadă mai lungă de timp decât ar fi fost necesar sau decât ți-ai fi dorit;
• Existența unei dorințe persistente de a opri sau de a diminua consumul de substanță;
• Existența unor tentative nereușite de a opri sau de a controla utilizarea substanței;
• Alocarea unei mari părți din timpul personal pentru a te gândi, a obține, a utiliza sau a te recupera după folosirea substanței;
• Cravings sau un sentiment intens de poftă de utilizare a substanței;
• Absența îndeplinirii unor roluri importante, precum cele legate de școală, muncă sau cămin, ca urmare a consumului;
• Continuarea utilizării, în ciuda faptului că există probleme sociale și interpersonale cauzate sau exacerbate de utilizarea de substanțe;
• Diminuarea interesului pentru sau renunțarea la activități sociale, ocupaționale sau recreaționale în detrimentul utilizării de substanțe;
• Utilizarea de substanțe în contexte potențial periculoase;
• Continuarea utilizării de substanțe, în ciuda consecințelor negative asupra sănătății fizice și/sau a sănătății mintale;
• Apariția toleranței la substanță, manifestată fie prin creșterea nevoii de cantități crescute pentru obținerea aceluiași efect, fie prin scăderea efectului asociat cu consumul unei cantități obișnuite;
• Apariția simptomelor de sevraj (disconfort fizic sau psihologic asociat cu absența utilizării substanței).

Indivizii, organizațiile și asociațiile medicale pot avea definiții diferite asupra adicțiilor, acestea fiind într-o continuă redefinire și evoluție culturală, dar și socială, pe măsură ce sunt propuse modele noi în abordarea și înțelegerea lor. Jurnalistul Johann Hari, alături de psihologul Gabor Maté, ne invită să ne uităm la modelul de adicție dintr-o perspectivă socială, care cuprinde și ideea că adicția este un răspuns la lipsa de conectare între oameni și, prin urmare, o problemă comunitară. Așadar, recuperarea nu ar însemna doar abstinență, ci ar trebui să implice conexiuni cu oameni și lucruri importante pentru viața persoanei cu dependență.

Acest articol face parte din proiectul #SănătateMintalăPentruToți, o campanie ce vizează înlăturarea stigmatului în sănătate mintală, susținută de Pagina de Psihologie și Asociația Multiculturală de Psihologie și Psihoterapie.

Bibliografie:

1. 2022 NSDUH Annual National Report
2. The Extent to Which Psychiatrists Diagnose and Treat Substance Use Disorders

Citește și:

• Prejudecățile și stigmatizarea asociate dependențelor afectează procesul de recuperare
• Lavinia Bulumac, sociologă: O relație problematică cu alcoolul presupune folosirea acestuia pentru a face față problemelor emoționale
• Gabor Maté: „Întrebarea nu este niciodată «de ce dependența?», ci «de ce durerea?»“ #AltfelDespreOameni