E mult zgomot în jur, nu-i așa? Titluri care se bat cap în cap, opinii tăioase, frici împachetate în certitudini, tensiuni care plutesc în aer, uneori și între oameni care se iubesc. Alegerile, viitorul, haosul – „Dacă iese X, o să fie vai și-amar!“, „Dacă iese Y, nu mai avem nicio șansă!“. Și, fără să-ți dai seama, ceva din acest tumult intră în tine.
Uneori, te trezești dimineața și simți că ești deja obosit(ă), deși n-ai făcut nimic. Alteori, te enervezi din lucruri mici – cineva-ți taie calea, cineva nu-ți răspunde cum te-ai fi așteptat. Uneori, nu mai ai răbdare cu cei dragi. Alteori, simți că te apasă ceva în piept, dar nu știi ce.
E neliniștea. Acea neliniște care vine dintr-un context mai mare decât tine, dar pe care o porți, inconștient, în mod foarte personal. Și e perfect uman să o simți, să te doară, să te afecteze incertitudinea, să te temi de ce urmează. Dar nu ești lipsit(ă) de putere în fața ei. Poți, în fiecare zi, să faci loc unui pic de liniște în interiorul tău, chiar și atunci când afară e furtună.
ABONARE NEWSLETTER
Articole care te vor inspira, te vor emoționa și, totodată, te vor susține în menținerea sănătății tale relaționale și a stării de bine — livrate săptămânal în inboxul tău.
Cum să faci asta?
- Pune-ți o întrebare simplă: „Ce e al meu și ce nu?“
În perioadele tensionate, mintea poate lua totul foarte personal. Dacă cineva scrie ceva dur pe rețelele sociale, simți că te atacă pe tine. Dacă vezi o știre alarmantă, corpul reacționează ca și cum ar fi în pericol direct.
Un prim pas de ancorare este să te oprești și să-ți spui: „Ce anume din tot ce simt acum e chiar al meu?“.
Poate furia e preluată dintr-un grup în care ai stat prea mult. Poate frica vine dintr-un titlu citit în grabă. Poate tensiunea vine dintr-un conflict care nici măcar nu e al tău.
Respiră. Și dă-ți voie să lași jos ce nu e al tău.
- Ancorează-te în corp: „Unde sunt eu, aici și acum?“
Mintea fuge ușor în viitor: „Ce se va întâmpla dacă… ?“, „Și dacă… ?“, „Dar dacă… ?“. În schimb, corpul tău e mereu aici. Nu pleacă nicăieri.
Așază-te comod undeva și pune-ți mâna pe piept sau pe burtă. Simte-ți respirația. Sau uită-te în jur și numește trei lucruri pe care le vezi. Apoi trei sunete pe care le auzi. Și trei lucruri pe care le simți: poate o textură sub degete, poate greutatea corpului tău pe scaun, poate căldura din cameră.
℗PUBLICITATE
E un exercițiu simplu, dar foarte eficient, care te aduce înapoi în prezent: în locul în care, de fapt, ai cea mai mare putere.
- Creează-ți „o insulă“ de liniște, oricât de mică
Când totul pare prea mult, ai nevoie de un spațiu mic, în care să te simți în siguranță. Nu trebuie să fie o zi liberă sau un retreat. Poate fi o cană de ceai băută în tăcere. Un colț de cameră unde ai pus o lumânare și stai cinci minute cu tine. O melodie care-ți face inima să se înmoaie sau un ritual de seară și un jurnal, în care-ți notezi, cu sinceritate, cum te simți.
Insula asta de liniște poate deveni un punct de sprijin. Nu ne ține departe de lume, dar ne ajută să nu ne pierdem în ea.
- Repetă-ți blând: „Pot simți tot ce simt. Și pot merge mai departe“
Nu e nevoie să-ți anesteziezi emoțiile. E în regulă să simți spaimă, tristețe, furie. Important este să nu te identifici cu ele complet. Nu ești frica ta, nu ești anxietatea ta. Ești un spațiu mai mare care le cuprinde.
Uneori, o frază rostită blând, ca un adevăr șoptit, poate face diferența:
„Simt neliniște acum. Și, totuși, sunt aici.“
„Simt frică, dar nu sunt frica mea.“
„Simt că nu știu ce urmează. Și pot trăi și cu asta.“
Traversăm o perioadă în care multe dintre mecanismele noastre de protecție se activează. Poate simțim că trebuie să fim în gardă, să fim informați, să ne exprimăm opiniile, să luptăm pentru ce credem. E firesc. Dar tot acolo, în mijlocul acestor impulsuri, avem nevoie și de blândețe, de pauză, de reconectare cu noi.
Pentru că doar dintr-un spațiu calm putem să alegem cu adevărat. Ce credem, ce vrem, ce e important pentru noi. Nu când suntem copleșiți sau speriați. Ci când suntem prezenți în corpul nostru, în valorile noastre, în liniștea noastră.
Lumea se poate agita în continuare. Dar tu? Tu poți să-ți pui mâna pe inimă, să închizi ochii o clipă și să-ți amintești: „Sunt aici. Cu tot ce simt. Și cu tot ce sunt.“
Citește și:
- Cum să gestionăm emoțional rezultatele alegerilor: perspective de la Lisa Feldman Barrett și Gáspár György
- Votul ca act de sănătate psihică: despre stresul electoral și puterea de a alege, chiar și în incertitudine
- Cum să gestionăm „anxietatea politică“ și să rămânem conectați la noi înșine și la ceilalți
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
