Skip to content

Dacă ai crescut într-o atmosferă de anarhie, la maturitate ordinea va fi importantă pentru tine. Vei dori să știi foarte clar cine este responsabil de una sau de alta. Ai nevoie să fie limpede cine e părintele și cine e copilul, fiindcă n-a fost deloc limpede pe vremea când erai tu copil. Dacă ai crescut în haos, dacă întreaga structură a familiei tale era sfărâmată și nimeni nu se mai afla la cârmă (nici părinte, nici copil), dacă locuința voastră era într-o dezordine totală, atunci controlul va fi și mai important pentru tine.

Nevoia de a avea roluri clar definite și nevoia de a impune un control strict vin adesea împreună. Vei vrea ca locuința ta să fie „doar în felul acesta“. Și copiii, la fel – „doar în felul acesta“. Vei vrea ca lucrurile să se desfășoare exact cum spui tu. Da fapt, să știi când e cazul să ții situația în frâu și când să lași frâiele din mână va fi deosebit de greu pentru tine. Să le permiți copiilor tăi să facă greșeli, când tu știi mai bine cum trebuie să procedeze, va fi extrem de chinuitor pentru tine. Dar, pentru copil, să aibă ocazia de a face greșeli reprezintă un context cu beneficii mai mari pentru dezvoltarea sa, decât să procedeze „corespunzător“. Dacă îți lași fata sau băiatul să greșească și, astfel, să învețe o cale mai bună cu tot alaiul întrebărilor de tip „Cum?“ și „De ce?“, îi oferi copilului mai multe decât dacă îl pui să facă treaba așa cum se cuvine“, motivându-i că – așa se face“.

Vor fi dăți când va trebui să-ți ții părerile numai pentru tine, ca să nu-l ofensezi pe cel mic. Și vor exista momente când, dacă-ți vei da drumul la gură, vei călca în picioare dreptul copilului de a-și forma independent propriile opinii.

Trauma perfecțiunii

Există consecințe pentru copiii cărora nu li se permite să greșească și care trebuie să fie perfecți tot timpul. De exemplu, sistemul educațional japonez impune standarde academice foarte înalte pentru performanțele elevilor săi. Dacă ei nu se ridică la nivelul cerut, ascensiunea lor în societate devine extrem de dificilă. Ca rezultat, există o rată a suicidului foarte mare printre tinerii japonezi. Când copiii sunt incapabili să facă față presiunilor, ei aleg singura cale de ieșire pe care știu cum s-o urmeze. Iată care poate fi rezultatul violării granițelor personale.

Știu pe cineva care întotdeauna are la îndemână o „sugestie“ mai bună – fie că-ți indică drumul până la restaurant, fie că te îndrumă spre o rezolvare mai ușoară a temelor primite de la școală, fie că îți arată cum să micșorezi flacăra de la aragaz sau orice altceva. Și nu pot să-l conving că, în realitate, copiii lui ar fi atât de recunoscători dacă i-ar lăsa măcar o dată să simtă că metoda lor a fost suficient de bună!…

Ceea ce se întâmplă este că, de îndată ce el începe să vorbească, copiii lui se descurajează. „Tot ce vreau e să-i ajut“, se plânge el de fiecare dată. Da, însă nevoia lui de a ajuta reprezintă o încălcare a nevoii altcuiva de a-și testa propria soluție. Trebuie să-ți limitezi demersurile. Bine, când e vorba de siguranța personală sau dacă există suspiciunea că se vor produce daune ireparabile, are sens să intervii. Altminteri, doar spune-le copiilor că ești acolo în caz că au nevoie de ajutor și apoi vezi-ți de treaba ta. Dă-le de știre celor mici că ești la dispoziția lor și nu te mai duce peste ei, dacă nu te cheamă.

Încă ceva… Dacă te apuci să le supraveghezi copiilor gândurile, asta o să-i împiedice să-și dezvolte creativitatea. În schimb, mintea lor se va umple cu modalități de a prezerva tot ce înțeleg ei că este ordinea predominantă a lucrurilor și cu căi de a menține actualul statu-quo, cu scopul de a nu-l încălca și a se expune astfel la critici. Dacă insiști să controlezi gândurile pe care le are cel mic, ori vei crește un copil foarte reprimat, care va avea probleme cu stomacul, ori te vei trezi că pleacă în lume într-o zi, iar apoi își vopsește părul în portocaliu și își pune cercel în nas.

Și copiii au dreptul să spună ce gândesc

Dacă tu, persoana adultă, ești îndreptățită să gândești ce vrei, cum vrei, când vrei, unde vrei și despre cine vrei, fii conștientă că și copilul tău este îndreptățit să aibă gândurile lui. Nu trebuie să vedem toți lumea în același fel. În anii tăi de maturizare, se prea poate să fi fost și tu ridiculizată sau doborâtă din cauza ideilor pe care le-ai spus cu voce tare ori poate că adevărul tău a fost complet negat. Astfel de atitudini din partea familiei au făcut să-ți fie foarte greu să te afirmi ulterior în lume. Ca să te poți integra în familie, a trebuit să gândești în felul lor. E posibil să fi trebuit să-ți păstrezi ideile pentru tine și poate că 􏰐 după ce-ai adoptat gândirea lor 􏰐 s-a întâmplat să-ți pui la îndoială propria realitate. Era firesc, de vreme ce nu primeai nicio confirmare de la nimeni, pentru toate reflecțiile și concluziile tale. Ai pierdut timp întrebându-te dacă ești în regulă și îngrijorându-te că ceva în tine e defect, de vreme ce tu percepeai și vedeai lucrurile diferit de restul familiei.

℗PUBLICITATE



În diversele etape ale dezvoltării lor, copiii dau glas multor idei care le trec prin cap și, uneori, adulții rămân cu impresia că cei mici n-au nicio logică. Dar, cu siguranță, ideile respective au logică pentru copii.

E necesar să-ți asculți fetița sau băiețelul când vorbește și să-i confirmi că are dreptul să vadă lucrurile altfel decât cei din jur. Poate, tu nu crezi că din unt de arahide și maioneză rezultă cel mai bun sandvici din lume. Poate, nu crezi că profesorul cutare n-are habar de materia pe care o predă. Și poate că nu vrei să renunți la struguri, doar din cauza felului în care sunt tratați imigranții ilegali care- i cultivă. Sau, poate, n-ai niciun chef să-ți închini viața ideii de a salva balenele. Hei, dar poate nu crezi nici că religia organizată e ceva prostesc. Și tot așa…

A învăța cum să porți o discuție este mai important decât conținutul acesteia

Faptul că validezi dreptul copilului de a-și gândi propriile păreri nu înseamnă că tu nu mai ai dreptul la propriul tău punct de vedere. Eu, de exemplu, pun o mulțime de întrebări. Și, de asemenea, nu mă feresc să-mi exprim punctul de vedere. Iar când aud idei care sunt diferite de ale mele, profit de ocazie pentru a încuraja dialogul și exercițiul mental. Am ferma convingere că a învăța cum să porți o discuție este mai important decât conținutul acesteia. Eu îmi afirm dreptul la propriul sistem de credințe și-i permit interlocutorului același drept. (Să fim bine înțeleși! Acțiunile și credințele sunt două chestiuni cu totul diferite. N-o să mă pun de-a curmezișul, dacă tu crezi că religia organizată e desuetă. Totuși, s-ar putea să insist ca tu să te alături familiei, când mergem la slujba de duminică.)

Mai simplu spus, atât părerile tale, cât și părerile copiilor tăi merită a fi respectate. Și, dacă manifești respect față de punctul de vedere al copilului, vei avea o șansă mai mare să-l convingi de propria ta perspectivă. Îmi amintesc, ca și cum ar fi fost ieri, de micul discurs plin de zel pe care unul dintre copiii mei l-a rostit cu privire la *@$%^&* afurisita de consilieră vocațională. Exact aceleași cuvinte avea de gând să i le spună și ei… Era timpul să-i explice un adult cum stăteau lucrurile (ca să-l prevină), altfel ar fi continuat râca între ei, fără niciun folos.

Așa că i-am răspuns: „Probabil că ai dreptate (i-am validat poziția), dar trebuie să ai în vedere două aspecte. În primul rând, ea a absolvit liceul. Și în al doilea rând, are puterea de a te împiedica pe tine să absolvi.“

Cuvintele acestea l-au trezit la realitate. Nu-i respinsesem punctul de vedere, așa că el a decis că ar fi mai înțelept să se ducă la sala de forță ca să-și lucreze frustrarea, în loc să se autodistrugă certându-se cu angajata școlii.

Extras din cartea Mai bun decât părinții tăi.

Dr. Janet Geringer Woititz a absolvit Antioch College, după care a finalizat un program de masterat la Montclair State University și a obținut diploma de doctor în educație la Rutgers University. Încă de la începutul carierei, a fost preocupată de psihologia adulților care au crescut într-o familie cu un alcoolic.

Caută
Coșul de cumpărături0
Nu există produse în coș
Continuă cumpărăturile
0