În orice mod imaginabil, familia este legătura noastră cu trecutul şi podul către viitorul nostru. – Alex Haley
Echilibrul copiilor noștri începe cu echilibrul din relația dintre mamă și tată, indiferent că formează sau nu un cuplu. O relație sănătoasă între aceștia îi ajută pe copii să se simtă iubiți și în siguranță. Este important pentru copii să petrecem timp de calitate cu ei, să experimentăm munca în echipă, să îi validăm și să avem o comunicare bazată pe blândețe, înțelegere și respect.
Avem uneori tendința să spunem că cel mic „nu observă“ sau „nu înțelege el acum“, însă efectele acțiunilor noastre sunt mai semnificative decât ne-am aștepta.
Există mai multe aspecte importante în viața psihică a copilului, ce sunt puternic influențate de relația de cuplu. Să vorbim puțin despre cele mai importante dintre ele:
ABONARE NEWSLETTER
Articole care te vor inspira, te vor emoționa și, totodată, te vor susține în menținerea sănătății tale relaționale și a stării de bine — livrate săptămânal în inboxul tău.
Sentimentul securității
Atunci când părinții sunt capabili să-și rezolve propriile conflicte și în același timp să fie receptivi și la nevoile copilului, acesta va simți că trăiește într-un mediu sigur. Acest aspect este foarte important – atât pentru ca cel mic să aibă încredere să exploreze lumea, cât și pentru dezvoltarea sa emoțională.
Valorile culturale
Copilul observă felul în care relaționează adulții din jur și astfel își dezvoltă primele percepții despre modul în care funcționează societatea. Chiar și atunci când nu discutăm cu copiii despre valorile culturale, aceștia vor prelua informații despre astfel de aspecte din comportamentul nostru.
Gestionarea conflictelor
Faptul că împărțim un spațiu restrâns cu familiile noastre face inevitabilă apariția conflictelor. Părinții nu au cum să fie mereu de acord între ei în toate privințele, însă copilul va fi martorul modului în care aceștia reușesc să depășească diferențele dintre ei. De asemenea, își va forma și niște modalități de reacție la conflict, în raport cu ceea ce învață de la părinții săi.
℗PUBLICITATE
Rolurile de gen
Copiii observă modul în care adulții se raportează unii la ceilalți și, astfel, învață – încă de la o vârstă fragedă – tiparele de comportament specifice pentru femei și pentru bărbați. În același timp, învață cum să se raporteze la sexul opus.
Tot în acest context, copilul definește „normalul“ în relația de cuplu, în funcție de comportamentele pe care le observă la părinți. Atunci când va deveni adult, își va construi relația cu partenerul de viață raportându-se la aceste aspecte învățate în copilărie.
Controlul agresivității
Contrar așteptărilor, copiii sunt observatori foarte fini ai părinților și sunt foarte conștienți de tensiunile dintre aceștia. Mai mult, apropierea specifică mediului familial face ca emoțiile să fie resimțite mai intens decât în alte contexte – fie că vorbim despre cele pozitive, fie de cele negative. Modul în care reacționezi când te supără copilul este foarte important, însă reține și faptul că el va observa și va copia abordarea pe care o aplici în relația cu partenerul.
Empatia
Copilul își dezvoltă empatia în măsura în care o experimentează în relațiile cu cei din jurul său. Cu cât părinții sunt mai empatici, cu atât copilul își dezvoltă mai mult această abilitate. El învață în mare parte din modele, prin observarea comportamentelor celorlalți. De aceea este important să-i furnizăm modele de comportament empatic.
S-a constat faptul că, atunci când părinții își oferă sprijin reciproc și atenție, ei vor fi capabili să-i ofere aceste lucruri și copilului. Părinții între care există adesea tensiuni nerezolvate sunt mai puțin capabili să-i transmită copilului sentimentul de siguranță și baza unui atașament sigur. De aceea este recomandat ca, atunci când avem un conflict cu partenerul, să ne asigurăm că cei mici vor vedea și momentul împăcării. Astfel vor învăța că momentele dificile pot fi depășite și cel mai probabil vor ști ce să facă, la rândul lor, în situații similare.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
