„Când vorbesc cu el, de multe ori îmi spune lucruri foarte interesante și mă inspiră să-i împărtășesc gândurile mele. Mă simt văzută și mă simt specială…“. Acestea sunt vorbele unei femei din China preluate într-un reportaj recent din The New York Times, femeia confesându-se despre relația pe care o are cu partenerul ei, care este o entitate fără corp, dar cu Inteligență Artificială. (O poveste de dragoste ca în filmul Her, dar cu rolurile de gen inversate.) După anii pandemiei, guvernul chinez a încercat să stimuleze numărul de căsătorii printre tineri sponsorizând aplicații de întâlniri. Se pare însă că, în loc să-și caute un partener uman, în China, dar și oriunde în lume, oamenii singuri găsesc mai de folos și mai plăcut să-și petreacă serile conversându-se cu entități AI. O astfel de entitate, numită Replika, are deja milioane de utilizatori.
Acest scenariu devenit parțial realitate poate stârni amuzament, curiozitate, dar și teamă. Încotro ne îndreptăm și în ce fel va arăta viața noastră sentimentală, profesională, organică? E firesc ca avansul tehnologic să ne facă să ne punem întrebări, deci să ne intereseze și să ne afecteze (inclusiv în feluri încă nebănuite), în măsura în care ne face să ne simțim, poate, inadecvați și chiar incapabili să ținem pasul cu înțelegerea și acceptarea a ceea ce se întâmplă în jurul nostru: realitate augmentată și chiar virtuală, criptobani, nanotehnologii și biotehnologii, inteligență artificială.
„Prodigioasa evoluție a tehnologiei din zilele noastre are loc datorită convergenței a patru discipline care până acum evoluau separat: nanotehnologiile, care manipulează materia la nivel atomic; biotehnologiile, care modelează ceea ce este viu; informatica, mai ales în aspectele ei fundamentale; și, în sfîrșit, științele neurocognitive, care studiază funcționarea creierului uman“, spun autorii cărții Pot face roboții dragoste? 12 întrebări despre transumanism (traducere de Maria-Magdalena Coresciuc, Editura Humanitas), o carte care vine să răspundă curiozităților, speranțelor, temerilor noastre despre cum va arăta interacțiunea umană nu în viitorul îndepărtat, dar ceva mai încolo, adică în decursul vieții noastre. Căci, odată cu intervenția asupra ADN-ului uman în scopul suprimării secvențelor răspunzătoare de anumite boli ereditare, cu producerea organelor cu ajutorul imprimantelor 3D sau conectarea creierului la dispozitive AI, am început deja să trăim în ceva ce seamănă a viitor.
ABONARE NEWSLETTER
Articole care te vor inspira, te vor emoționa și, totodată, te vor susține în menținerea sănătății tale relaționale și a stării de bine — livrate săptămânal în inboxul tău.
Abordând chestiuni științifice, filozofice sau economice, cartea este cât se poate de fascinantă și, totodată, foarte accesibilă (oricine poate înțelege influența momentană a reușitelor tehnologice și spre ce anume se îndreaptă cercetările), cartea fiind construită dintr-o suită de scurte dialoguri între doi francezi cu minți strălucite, ambii cercetători și autori de cărți de specialitate: Laurent Alexandre, chirurg și finanțist, și Jean-Michel Besnier, profesor de filozofie și doctor în științe politice.
Iată o bună parte dintre subiectele și întrebările conversațiilor lor:
Trebuie ameliorată specia umană? (om augmentat cu implanturi celulare, cerebrale, musculare, adică biologie sintetică și proteze bionice, care fac ca omul să fie permanent perfectibil ca organism);
Trebuie să-și schimbe umanitatea modul de a se reproduce? (trierea embrionilor, eliminarea fetușilor neconformi și ectogeneza – incubarea fătului în afara corpului pentru obținerea unui urmaș cât mai adaptat și rezistent mediului sau climei);
Vom ajunge cu toții cyborgi? (om transfigurat prin altoiri cu dispozitive tehnice și manipulări genetice în urma cărora s-ar suprima hazardul biologic, iar omul ar căpăta abilitățile unor animale, spre exemplu);
Am putea face dragoste cu un robot? (Inteligența Artificială va transforma roboții sexuali în parteneri cu fantezii erotice, dar cu ce consecințe mentale și afectiv-sentimentale?);
Chiar ne dorim să trăim o mie de ani? (progresele medicinei regenerative vor duce la amânarea sine die a morții, dar care ar fi privilegiile unei vieți nelimitate și care ar fi implicațiile psihologice de a nu mai muri, va mai exista religie?);
Inteligența artificială va distruge omul? (orice specie inteligentă are ca principal obiectiv supraviețuirea, deci e posibil ca AI să-și ia măsuri de precauție împotriva voinței noastre);
Care sunt mizele din punct de vedere economic? (dacă performanțele profesionale vor depinde de protezele sau implanturile cerebrale, și nu de calitățile intrinseci, cum vor fi gestionate diferențele de venituri financiare și în ce fel va funcționa societatea?);
Până unde mergem cu cercetarea? (care este ultimul scop al științei, deci al progresului, și, prin urmare, al vieții noastre; vom fi mai fericiți având corpuri imune la afecțiuni și îmbunătățite până la nemurire?).
Recomand această introducere în viitorul pe care tocmai începem să-l trăim.
© Credit foto: Irina Gache
Citește și: