Skip to content

Capacitatea de a ne regla emoțiile este una dintre cele mai importante abilități. Aceasta se dezvoltă pe parcursul vieții și este crucială pentru a forma și menține relații bune cu familia și prietenii, pentru a fi sănătoși mintal și fizic și pentru a avea succes în plan academic ori profesional. Încă de când ne naștem, avem anumite strategii pe care le folosim pentru a ne gestiona emoțiile (de exemplu: suptul degetului). Încă din primele clipe de viață, părinții joacă un rol important în dezvoltarea abilității de reglare emoțională a celui mic, pentru că, de cele mai multe ori, fără un adult, bebelușii nu reușesc să își gestioneze emoțiile.

La ce să fim atenți, ca părinți

În 2007, Amanda S. Morris, de la Oklahoma State University, și colegii săi au propus un model tripartit care să explice cum anume părinții pot influența dezvoltarea abilității de reglare emoțională. Conform modelului, îngrijitorii pot influența capacitatea copiilor de autoreglare prin cel puțin trei mecanisme:

  1. În primul rând, copiii învață observând modul în care părinții își reglează emoțiile.
  2. În al doilea rând, părinții joacă un rol important prin practicile parentale asociate cu emoțiile – aici, am putea include validarea și nu invalidarea, acceptarea emoțiilor și nu minimizarea sau negarea acestora, etichetarea și numirea emoțiilor etc.
  3. Ultimul element din acest model tripartit este climatul emoțional al familiei. Climatul emoțional se observă în relațiile de familie, relația dintre părinți, relația dintre părinți și copii, relația dintre copii și inclusiv în relația cu membrii familiei extinse (bunici, unchi, mătuși). Stilurile parentale și relațiile de atașament joacă și ele un rol important în definirea acestui climat emoțional.

Într-un studiu publicat în 2017 în jurnalul Child Developmental Perspectives, aceiași Amanda S. Morris și Michael M. Criss, de la Oklahoma State University, împreună cu Jennifer S. Silk, de la University of Pittsburgh și Benjamin J. Houltberg, de la Fuller Graduate School of Psychology arată faptul că parentingul pozitiv – caracterizat prin căldură, suport, reguli și limite clare – îi ajută pe copii să înțeleagă cum se exprimă emoțiile în cadrul familiei lor. Suportul emoțional a fost asociat cu o reglare mult mai eficientă a emoțiilor.

ABONARE NEWSLETTER


Articole care te vor inspira, te vor emoționa și, totodată, te vor susține în menținerea sănătății tale relaționale și a stării de bine — livrate săptămânal în inboxul tău.


Atunci când părinții sunt foarte severi și își doresc să controleze foarte mult mediul și acțiunile copilului sau când părinții sunt mult prea permisivi și nu oferă structură și reguli clare, copiii pot avea dificultăți în reglarea emoțiilor. Studiile ne arată că acest parenting negativ are un efect nociv în special asupra copiilor care au deja dificultăți de reglare emoțională. De asemenea, exprimarea furiei într-un mod vizibil și necontrolat, de către părinți, a fost asociat cu exprimarea furiei de către copii.

Nu doar în copilărie

Tot mai multe studii ne arată faptul că pentru adolescenți, chiar dacă, poate, uneori nu pare, părinții joacă un rol foarte important. Spre exemplu, adolescenții care susțin că părinții i-au învățat cum să facă față tristeții și furiei au avut mai mult succes în a-și gestiona aceste emoții. Chiar și adolescenții se bazează pe părinți pentru a fi ghidați și asistați în reglarea emoțiilor.

℗PUBLICITATE



În acest an, Melanie J. Zimmer-Gembeck, Julia Rudolph, Jessica Kerin și Gal Bohadana-Brown, de la School of Applied Psychology and Menzies Health Institute of Queensland, Australia au publicat o meta-analiză care se uită la asocierile dintre reglarea emoțională a părinților și practicile parentale, reglarea emoțională a copiilor și simptomele specifice tulburărilor de internalizare și externalizare. Această meta-analiză a cuprins 53 de studii publicate între 2000 și 2020. Tulburările de internalizare sunt tulburări emoționale care se manifestă în plan interior și rămân de multe ori ascunse – aici am include depresia și anxietatea. Tulburările de externalizare au la bază o gestionare deficitară a emoțiilor, dar manifestarea este în exterior și poate fi observată – agresivitate verbală sau fizică, comportament de încălcare a regulilor, tulburări de conduită, vandalism, delincvență etc.

Meta-analiza ne arată faptul că părinții cu abilități mai bune de reglare emoțională folosesc mai frecvent comportamente parentale pozitive, au copii cu mai puține simptome de internalizare și cu abilități de reglare emoțională mai bine dezvoltate. Părinții cu mai multe dificultăți în reglarea emoțională folosesc mai frecvent comportamente parentale negative, au copii cu mai multe simptome de internalizare și externalizare și copii cu abilități de reglare emoțională mai slab dezvoltate.

Cum să creștem copii inteligenți emoțional

În concluzie, putem vedea că abilitatea de reglare emoțională a părinților este importantă pentru copii. Suportul emoțional, afectivitatea pozitivă și coaching-ul emoțional sunt asociate cu o reglare mai bună a emoțiilor la copii. Controlul excesiv, permisivitatea, furia exprimată, critica sunt asociate cu dificultăți în reglarea emoțională. Reglarea emoțională se predă prin exemplu personal pentru că, pentru copii și adolescenți, este foarte importantă observarea acestor comportamente la părinți. Ne suprimăm emoțiile, recurgem la alcool, nicotină sau mâncare, pentru a ne gestiona emoțiile? Vorbim despre felul în care ne simțim? Ne permitem și le permitem copiilor să plângă și să își exprime tristețea? Răspunsurile la aceste întrebări ne pot ajuta să înțelegem cât de dezvoltată este abilitatea noastră de reglare emoțională.

Un ghid valoros, pe care îl recomand frecvent părinților care își doresc să învețe cum să își ajute copii să își regleze eficient emoțiile, este cartea: Parenting. Cum să creștem copii inteligenți emoțional, scrisă de John Gottman și Joan DeClaire și publicată la editura Pagina de Psihologie. Este o carte scrisă într-un limbaj accesibil, un text în care aspectele teoretice se îmbină foarte armonios cu exemplele practice.


Bibliografie:

  • Morris, A. S., Silk, J. S., Steinberg, L., Myers, S. S., & Robinson, L. R. (2007). The role of the family context in the development of emotion regulation. Social development, 16(2), 361-388.
  • Morris, A. S., Criss, M. M., Silk, J. S., & Houltberg, B. J. (2017). The impact of parenting on emotion regulation during childhood and adolescence. Child Development Perspectives, 11(4), 233-238.
  • Zimmer-Gembeck, M. J., Rudolph, J., Kerin, J., & Bohadana-Brown, G. (2022). Parent emotional regulation: A meta-analytic review of its association with parenting and child adjustment. International Journal of Behavioral Development, 46(1), 63-82.

Alexandra Iacob este psiholog clinician (practicant autonom) și lucrează în propriul cabinet de psihologie cu copii, adolescenți, tineri și familiile acestora. A absolvit masteratul în Psihologia Dezvoltării și Psihologie Clinică la Universitatea Heidelberg din Germania în 2014. Alexandra este pasionată de oameni și dezvoltarea lor, de neuroștiințe și de viață. Își iubește meseria și caută mereu experiențe care să o ajute să se dezvolte personal și profesional.

Caută
Coșul de cumpărături0
Nu există produse în coș
Continuă cumpărăturile
0
Livrare gratuită în România la achiziții de peste 149,00 lei
0%