Deși se vorbește destul de puțin despre această situație, personalitatea indivizilor se află în strânsă legătură cu ordinea în care au venit pe lume. Este adevărat că poziția de frate mai mare influențează în mod diferit fiecare individ în parte, însă, în toate aceste situații, s-a descoperit că există similitudini importante atunci când vine vorba despre caracter, performanță, parcurs social sau emoțional.
Primii născuți sunt independenți și perfecționiști
Dintr-un amplu studiu elaborat în cadrul Universității din Illinois, în 2015, a reieșit că frații mai mari nu sunt, neapărat, tratați altfel de către părinți, însă în cazul lor s-a descoperit că sunt mult mai independenți, perfecționiști și tind să aibă dificultăți atunci când vine vorba să ceară ajutor sau sprijin din partea celor din jur.
Publicația americană Huffington Post a inițiat un sondaj în rândul cititorilor prin intermediul căruia și-a dorit să afle ce simte, cu adevărat, individul care este primul născut într-o familie. Răspunsurile au fost dintre cele mai diverse.
1. Fratele mai mare are responsabilitatea de a avea grijă de frații mai mici
„Părinții mei au avut pretenții mari în privința mea, trebuia să fiu cea mai bună, tot timpul. Am simțit că perioada în care am fost copil a trecut foarte repede și am fost criticată în permanență pentru acțiunile mele, mai mult decât frații mei. De mică am avut sarcini importante de realizat, iar grija față de frații mei mai mici a fost, de asemenea, o responsabilitate extrem de importantă pentru mine“, a spus Becky.
2. Fratele mai mare va fi însărcinat să aibă grijă de părinți la bătrânețe
„În calitate de primă născută, mi-a revenit responsabilitatea să am grijă de părinții mei care au ajuns acum la o vârstă venerabilă“, declară Melissa K.
3. Fratele mai mare este… „hotărât“
„Pentru a avea totul sub control, de obicei o responsabilitate a fratelui mai mare, a trebuit să fiu foarte hotărâtă. Majoritatea oamenilor mă complimentează și spun că n-au întâlnit niciodată pe cineva ca mine. Râd și spun că este sindromul primului născut. Dinamica primului născut este uimitoare“, a explicat Samaya B.
4. Părinții sunt mult mai duri cu primul născut
„Suntem trei frați și eu sunt cea mai mare dintre ei. Părinții au fost mult mai severi cu mine. Fratele meu cel mic ar fi putut să facă orice, să dea foc casei, iar părinții noștri n-ar fi spus nimic. Îmi amintesc că eu eram îngrozită când trebuia să mă duc acasă“, își amintește Olivia H.
5. Părinții sunt mult mai stresați la primul copil
„Când eram mică, îmi amintesc că părinții mei erau foarte stresați, aveau foarte multe lucruri de făcut, munceau foarte mult. Când au venit frații mei, adulții erau mult mai relaxați, iar acest lucru le-a permis să fie mult mai prezenți în viața lor“, a mărturisit și Jessica S.
6. Fratele mai mare pierde din atenția tuturor atunci când se nasc următorii
℗PUBLICITATE
„Până la vârsta de trei ani, atunci când s-a născut fratele meu, am primit toate atenția și dragostea adulților din familie. În momentul în care a venit cel mic, situația s-a schimbat, dragostea s-a împărțit, așa cum este și normal. În plus, trebuie să recunosc că au fost momente în care am simțit mai puțină atenție din partea părinților“, mărturisește Gini H.
7. Fratele mai mare ajunge să fie un copil bătrân
În copilărie, deseori, copilului cel mare i se spune că este înțelept. Adulții, chiar, obișnuiesc să spună că vorbesc cu cel mic ca și cum ar face-o cu un om mare. Cumva, spun psihologii, este adevărat.
„Fratele mai mare se maturizează mai repede, pentru că acest statut vine cu responsabilități de om mare. Eu am simțit acest lucru pe pielea mea“, mărturisește Deb F.
8. Fratele mai mare ajunge să se simtă responsabil pentru greșelile fraților lui
„Îmi amintesc că în copilărie, din postura de soră mai mare, mă simțeam responsabilă de greșelile pe care le făceau frații mei mai mici. Tot timpul mă gândeam că poate nu le-am explicat eu suficient de bine, că nu i-am urmărit eu suficient de mult, că nu le-am acordat eu suficientă atenție“, spune cu sinceritate Lindsey T.
9. Fratele mai mare suferă pentru că nu poate crește alături de frații săi mai mici
Din postura de frate mai mare, se poate naște și situația de a nu-ți vedea frățiorii crescând. Dacă diferența de vârstă este foarte mare, iată, teoria poate fi cât se poate de ușor de aplicat în realitate.
„Când au început frații mei să crească, eu eram deja o tânără adultă, am început să lucrez, am început facultatea și nu m-am putut bucura de cei mai frumoși ani ai fraților mei. Și acum simt că parcă n-am ajuns să-i cunosc cu adevărat pe cei mici“, spune Elizabeth S.
10. Fratele mai mare simte presiunea de a fi un exemplu de urmat
„Nu aveam voie să greșesc. Tot timpul trebuia să fiu un exemplu bun pentru frații mei. Pe de altă parte, dacă i-am întreba pe frații mei, și lor le-a fost tot timpul dificil să se ridice la nivelul meu“, își amintește Sindie K.
Dacă ești părinte și ai mai mulți copii, îți recomandăm cartea Rivalitatea dintre frați. Cum să ne ajutăm copiii să se înțeleagă (iar noi să trăim liniștiți) de Adele Faber, Elaine Mazlish, un ghid practic, interactiv și empatic, care le oferă părinților metode eficiente prin care să aplaneze certurile dintre frați și să încurajeze cooperarea.
Citește și:
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
