În fiecare zi sunt alături de părinții care-și doresc să învețe să navigheze cu mai mult echilibru și mai multă ușurință prin relația cu propriii lor copii. De multe ori, acest lucru se întâmplă când apare schimbarea unei perspective. Fie că vorbim despre emoția copilului, fie că vorbim despre comportamentul lui sau despre atitudinea părintelui. De exemplu, informațiile despre etapele de dezvoltare ajută întotdeauna părintele să înțeleagă că micuțul lui nu are intenții rele, ci doar puțin autocontrol la acea vârstă, iar informațiile despre emoții și numirea lor îl ajută să vadă exprimarea acestora ca pe un strigăt de ajutor din partea copilului și nu ca pe un moft. Observ bucuria acestor mici revelații și ușurarea cu care sunt privite aceste aspecte.
Părinții vor să facă mai bine și să se poarte mai frumos, dar adevărata provocare vine atunci când le propun să încerce ei înșiși ceea ce exersăm împreună în relația cu copilul lor. În această situație, nu par la fel de înțelegători, sunt copleșiți de vinovăție, se critică foarte mult și n-au grijă de nevoile lor, în primul rând. Cumva le este foarte greu să înțeleagă că vorbim despre nevoi psihologice umane și nu ne referim doar la cele ale copilului, ci ale tuturor oamenilor, fie că sunt adulți, fie că sunt copii. A fi adult este o etapă de vârstă care nu presupune dispariția nevoilor fizice, psihologice și emoționale.
O scurtă reamintire a nevoilor umane de bază
Sunt multe feluri în care denumim nevoile noastre: mai mulți specialiști au clasificat și au împărțit aceste nevoi, reducându-le sub umbrela câtorva elemente de bază. Cea mai cunoscută abordare este piramida lui Maslow care clasifică nevoile în funcție de esențialitatea lor în supraviețuire și dezvoltare. În primă instanță, putem vorbi despre nevoile fizice (hrană, apă, adăpost), urmate de nevoia de siguranță fizică și psihologică, nevoia de a fi iubit și de a aparține, nevoia de a fi văzut și acceptat, urmată de nevoia de a evolua.
Dacă ești părinte, ai putut observa că, cu cât copilul este mai mic, cu atât îi este mai greu să-și identifice nevoile. De multe ori, atunci când îi este sete, el se agită dar, pe măsură ce se maturizează, devine mult mai conștient de nevoia sa. Dacă atunci când ne este sete ne putem da ușor seama că avem nevoie de apă, atunci când vorbim despre nevoile noastre psihologice putem fi derutați. Este ca atunci când ai nevoie de conectare și intimitate și, în loc să-ți împlinești această nevoie, de fapt tu crezi că ai nevoie de sex.
Cum ar fi dacă ne-am uita la comportamentele noastre din relații prin filtrul lui „care este nevoia care se cere îndeplinită aici?“
O altă clasificare pe care o folosesc în lucrul cu părinții și în atelierul dedicat în care îi susțin să-și identifice nevoile este aceea a lui Eric Berne. Pentru că părinții își recunosc mult mai ușor nevoile odată ce le prezint această clasificare, m-am gândit să o las aici și pentru cititorii Paginii de Psihologie. Triunghiul Human Hungers poate fi regăsit în cartea Analiză Tranzacțională în psihoterapie.
Această clasificare oferă indicatori cu ajutorul cărora părinții își pot identifica nevoile și apoi le pot aborda direct.
1. Nevoia de stimulare
Sentimentul oferit: de a fi în viață, activ.
Suprastimulare: atunci când avem parte de prea multă stimulare, ne putem simți copleșiți de entuziasm și agitație; puteam crea așteptarea ca ceilalți să ne întrețină acest ritm sau să căutăm comportamente cu risc.
Prea puțină: atunci când avem parte de prea puțină stimulare, putem simți că trăim o viață monotonă, sentimentul că nu experimentăm o conectare profundă, ne putem confrunta cu o lipsă de vitalitate.
2. Nevoia de recunoaștere
℗PUBLICITATE
Sentimentul oferit: de a fi văzut, de a conta.
Prea frecvent: atunci când suntem întodeauna în centrul atenției celorlalți, ne putem confrunta cu o supraîmplinire a acestei nevoi și astfel putem dezvolta un sentiment de egocentrism.
Frecvență redusă: atunci când nu ne simțim văzuți și auziți, putem avea tendința de a ne izola, putem trăi cu sentimentul că noi nu contăm și că suntem lipsiți de importanță.
3. Nevoia de siguranță (reprezintă cadrul în care celelalte nevoi pot fi onorate)
Într-un cadru lipsit de siguranță, nu vom putea oferi recunoaștere sau stimulare într-un mod propice.
Sentimentul oferit: de a fi protejat, ocrotit, îngrijit.
Grija excesivă: oferirea unei îngrijiri mult prea atente sau exagerate poate duce către rigiditate, iar consecința poate consta într-un comportament dus la extrem. Pe de o parte, unii pot învăță că cel mai bine ar fi să cedeze, devin pasivi sau manipulatori, iar alții pot întâmpina dificultăți în a ști când să se oprească.
Lipsa îngrijirii ar putea duce la sentimentul de abandon, la absența unei direcții și la haos.
De ce este esențial ca părinții să învețe să-și identifice propriile nevoi
Poate că, odată cu apariția unui copil, prioritățile noastre se schimbă, dar nevoile noastre de bază nu. De multe ori, considerăm că un mediu sigur pentru copiii noștri este reprezentat doar de ceea ce facem, uitând că ei trăiesc în energia noastră, aceea a lui „a fi“. Lucrând cu noi, le putem fi modele de autocompasiune și dorință de creștere, ne putem îmbunătăți relațiile, reușind să ajungem direct în miezul problemei, și astfel să oferim exact ceea ce au ei nevoie și nu „pe lângă“.
Citește și:
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
