Ce tradiții le lași moștenire copiilor și nepoților tăi?
E perioada în care se vorbește foarte mult despre tradiții și despre cum se păstrează ele în anumite regiuni sau nu se mai păstrează în altele – ori despre cum unele devin mai americane decât ne-am dori. Dar care este semnificația acestor tradiții și care este, de fapt, importanța lor în dinamica unei familii?
Știm că unul dintre elementele importante pentru sănătatea noastră emoțională este înțelegerea trecutului. Atunci când putem spune că avem un fir roșu al vieții noastre și am înțeles de ce suntem unde suntem și de ce trăim ce trăim, pot să apară mult mai ușor acceptarea și iertarea – în cazul în care este necesar.
Apoi, psihologia cognitivă ne spune că ne amintim mai degrabă evenimentele care au o ancoră emoțională. Ne amintim evenimente cu încărcătură emoțională fie negativă, fie pozitivă. Ei bine, tradițiile au, pe de o parte, acest rol de ancoră pentru amintirea trecutului nostru și, pe de altă parte, un alt rol esențial: acela de a construi un fir roșu al familiei, poate chiar al genelor.
Cuvântul „tradiție“ vine din limba latină (traditio însemna „învățătură dată mai departe“). Practic, tradiția reprezintă propagarea unei informații culturale de la o generație la alta, transmiterea unui mesaj generațiilor viitoare. Dacă, într-un fel, tradițiile ne ajută să ne ancorăm în trecut și să îl înțelegem, ele pot să reprezinte și un mesaj pe care îl lăsăm pentru viitor, o moștenire – ceea ce echivalează cu supraviețuirea noastră culturală, chiar și după dispariția fizică. Știm că mai multe specii de mamifere au diverse tradiții, ritualuri, comportamente pe care le manifestă în anumite perioade din an și care au o anumită semnificație. Așadar, putem conchide că tradițiile au ajutat de-a lungul timpului diverse specii să supraviețuiască și să își transmită mai departe povestea.
Dincolo de semnificațiile ce țin de trecutul nostru și de viitorul pe care dorim să îl construim, tradițiile mai au și un alt mesaj puternic, care se referă la prezent. Mai exact, acela de conectare. Și știm că nevoia de conectare, de a fi în relații cu ceilalți ne face să ne simțim în siguranță – pentru că, astfel, dobândim sentimentul de apartenență. Să luăm ca exemplu simbolistica pe care o are expresia „în jurul mesei“. Un cerc închis format din membrii familiei, care împart aceeași hrană și care își amintesc (poate, an de an) aceleași povești din trecut, dar care își fac și planuri pentru viitor. Această simplă tradiție nu face decât să lege cele trei segmente temporale – trecutul, prezentul și viitorul – într-un context de siguranță emoțională.
Aud uneori oamenii spunând: „În familia mea nu erau tradiții“ sau „Ai mei nu respectau niciun ritual“. Până și faptul că nu respectăm un ritual poate să fie un ritual – ceva ce familia noastră face, mesajul pe care familia noasră îl transmite mai departe. Însă nu ar fi minunat ca ceea ce facem împreună să aibă o încărcătură emoțională pozitivă? Nu ar fi minunat să ne amintim, peste ani, frânturi de discuții, râsete, îmbrățișări, gustul prăjiturii cu mere și al cozonacului cu nucă? Și, toate, într-un context de conectare.
Dacă vă lipsesc astfel de tradiții, poate că anul acesta e un moment potrivit să le introduceți în viața voastră. Și nu e nevoie să fie ceva cu mare fast, ci pur și simplu, ceva ce toată lumea face cu bucurie – cineva pregătește salata de boeuf, altcineva ornează bradul, unul aranjează masa de Crăciun, altul împachetează cadourile pentru cei mici… În esență, fiecare își poate asuma câte o responsabilitate anume.
Toate aceste detalii nu fac decât să construiască o viață cu sens și semnificație!
