Mamă a trei copii, psihologa Becky Kennedy este una dintre cele mai apreciate voci ale momentului la capitolul parentaj. Într-un timp relativ scurt, a devenit una dintre cele mai respectate și apreciate experte în rândul părinților din lumea întreagă. În anul 2020 a lansat platforma Good Inside pentru a-i ajuta pe părinți să treacă de la incertitudine și autoînvinovățire la încredere și ceea ce ea definește ca fiind un leadership „rezistent“. Good Inside a devenit o comunitate online înfloritoare axată pe abordarea lui dr. Kennedy în ceea ce privește educația parentală, condusă de granițe ferme și relații pozitive menținute cu încredere și respect.
Abordarea revoluționară a lui Becky a declanșat o mișcare globală de peste două milioane de părinți care sunt dedicați să rupă ciclurile intergeneraționale, alegând să crească copii rezistenți și încrezători. Supranumită „Millennial parenting whisperer“ de către TIME, dr. Becky este și autoarea cărți Metoda Good Inside, tradusă în limba română anul acesta. Cartea este un real succes aflându-se pe primul loc din New York Times.
Strategia de parenting cea mai importantă
Tot în acest an a apărut și primul ei discurs TED în care, preț de 14 minute, ne explică care este cea mai importantă strategie în parenting.
Toată lumea își pierde cumpătul din când în când, spune Becky Kennedy, în discursul ei – dar miza este amețitor de mare atunci când centrul furiei tale este propriul tău copil. Toți părinții țipă în momentele lor grele, dar nimeni nu le spune acestora cum ar putea să repare incidentele regretabile. Fără a fi moralizatoare sau lipsită de respect, psihologa vorbește sincer despre provocările relației părinte-copil, oferind exemple concrete (și imperfecte) din viața ei de părinte. Un mare avantaj al lui dr. Kennedy este lejeritatea cu care normalizează derapajele inevitabile ale părinților, eliberându-i pe aceștia din capcana rușinii și încurajându-i să creadă că pot repara și face lucrurile mai bine.
După cum ne dovedesc și studiile realizate la Institutul Gottman și prezentate în cartea Parenting; sau după cum ne arată munca lui Daniel Siegel prezentată în volumul de parenting Inteligența parentală; ori după cum ne explică Gáspár György în bestsellerul Copilul invizibil, la baza relațiilor sănătoase nu se află lipsa de greșeală, ci disponibilitatea părintelui de a repara eventualele daune relaționale.
℗PUBLICITATE
Ce presupune în viziunea lui dr. Kennedy procesul de reparare?
După un incident regretabil, sunt câțiva pași concreți de urmat:
- Părintele se întoarce la momentul deconectării, după ce acceptă că s-a produs un incident regretabil și își oferă compasiune de sine („Sunt o persoană bună, care a făcut ceva rău!“). Cu alte cuvinte, chiar dacă comportamentul a fost unul nedorit, în interior sunt un om bun și voi dovedi asta, reparând daunele relaționale.
- Părintele își asumă responsabilitatea pentru propriul comportament, fără să-și folosească energia pentru a se justifica sau eschiva, încercând astfel să evite realitatea. Și nici nu recurge la a-l învinui pe copil pentru întreaga situație.
- Părintele conștientizează impactul pe care l-a avut asupra copilului și mai ales a siguranței relaționale dintre părinte și copil (recunoscând ruptura care s-a creat și simțind pornirea interioară de a restabili conectarea și siguranța).
- Părintele ajută copilul să evite blamarea de sine, contribuind la crearea unei noi povești despre trecut și se implică în comportamente care pot readuce siguranța și încrederea în spațiul relațional („Mă tot gândesc la cum am țipat dimineață la tine. Îmi pare tare rău pentru felul în care m-am purtat. Nu am vrut să îți fac rău. Știu că nu-mi iese încă foarte bine partea cu a-mi păstra mereu calmul, dar mă străduiesc.“).
- Părintele și copilul caută să înțeleagă ce ar putea face amândoi diferit pe viitor, pentru a reduce numărul de incidente regretabile.
Autoarea ne încurajează să nu confundăm strategia de a repara cu ceea ce înseamnă a ne cere iertare. Exprimarea regretelor vine adesea cu intenția de a încheia cât mai repede subiectul, în timp ce repararea are ca focus central deschiderea și aprofundarea subiectului. Dacă părintele nu găsește disponibilitatea necesară procesului de reparare a rupturii, copilul se va simți nu doar deconectat, dar și copleșit de auto-blamare („Ceva nu este în regulă cu mine dacă părintele s-a purtat în acest fel!“, „Nu sunt demn de iubire!“).
Partea bună – atât pentru acest discurs TED, cât și pentru carte – este aceea că Becky Kennedy nu numai că vine cu sfaturi practice pentru a-i ajuta pe părinți să gestioneze vinovăția și rușinea din momentele lor nu atât de grozave, dar exemplifică și tipurile de conversații pe care le putem avea pentru a fi părinți mai buni. Iar concluzia ei este cât se poate de clară: Niciodată nu este prea târziu să reparăm și să ne reconectăm cu copiii noștri!
Citește și:
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
