Cu toții am fost crescuți în baza principiului că în noi există părți bune, pe care părinții și îngrijitorii le apreciază și datorită cărora ne iubesc, și părți rele, de care ar trebui să scăpăm cât mai repede, deoarece familia, lumea, planeta nu ne poate tolera cu ele. Pe măsură ce a trecut timpul, s-a cristalizat tot mai tare în mintea noastră faptul că aceste părți indezirabile și primitive trebuie disciplinate, iar dacă nu se întâmplă asta, înseamnă că nu dispunem de suficientă voință. Ba chiar mulți psihologi și psihoterapeuți posibil să fi transmis ideea că totul constă în stimularea capacității de autocontrol și autodisciplină.
În tine „Nu există părți rele“
Această cultură a venerării voinței a ajuns să fie atât de populară încât copiii de astăzi sunt învățați că oamenii sunt săraci pentru că le lipsește autocontrolul și că cei înstăriți financiar sunt astfel pentru că dețin controlul.
Însă cercetările recente din sfera psihologiei și a psihoterapiei moderne ne indică altceva. Avem studii, cum sunt cele prezentate de Rutger Bregman (2020), care ne arată că persoanele cu venituri mici devin independente și productive odată ce li se oferă suficienți bani pentru a-și satisface nevoile fundamentale de supraviețuire. Dincolo de situația financiară, „adevărul este că viața se poate schimba pentru mulți dintre noi în orice moment, iar asta face ca părțile noastre supraviețuitoare să continue să se agite“ – scrie Richard Schwartz în bestsellerul său internațional Nu există părți rele.
ABONARE NEWSLETTER
Articole care te vor inspira, te vor emoționa și, totodată, te vor susține în menținerea sănătății tale relaționale și a stării de bine — livrate săptămânal în inboxul tău.
Deoarece această etică a voinței a fost bine internalizată, ajungem foarte devreme să ne tratăm cu lipsă de respect și cu judecată critică părțile din noi care sunt mai rebele și pe care vrem să le determinăm cu forța să ni se supună. Astfel, o parte din noi se transformă într-un sergent acuzator, devenind, în timp, vocea care încearcă să ne auto-motiveze prin umilire sau prin multă respingere de sine. Dar cu cât încercăm mai mult să scăpăm de aceste părți „nedemne“, cu atât ele devin mai puternice, deoarece se opun și manifestă rezistență.
Părțile blocate în traume din trecut
Dar stai puțin! Aici intervine partea cea mai interesantă: din perspectiva lui Dick Schwartz, chiar și cele mai distructive părți au intenții pozitive. Părțile noastre sunt adesea blocate în traume din trecut, atunci când aveam nevoie de rolurile lor extreme. Cu alte cuvinte, părțile tale sunt copleșite de anumite poveri – care sunt produsul experiențelor tale directe. De exemplu, sentimentul de inutilitate care apare atunci când un copil este abuzat de către un părinte sau de un îngrijitor; groaza care ajunge să împovăreze părți dintr-un om atunci când acesta se confruntă cu un accident de mașină; credința că nu ne putem încrede în nimeni din cauză că părinții ne-au trimis foarte devreme la creșă sau ne-au abandonat la alți îngrijitori. Pe scurt, poverile sunt niște credințe și emoții despre sine, despre viață și despre lumea din care facem parte.
Sinele tău este copleșit de poveri
În viziunea lui Schwartz, poverile care ne copleșesc părțile sunt de cel puțin două feluri: poveri personale (care rezultă din experiențele noastre directe) și poveri moștenite (care nu provin din experiența noastră directă, ci sunt moștenite de la generațiile anterioare). Potrivit autorului, distincția dintre „părți“ și „poveri“ este importantă, deoarece multe dintre problemele lumii au legătură cu eroarea pe care o fac majoritatea paradigmelor de înțelegere a minții: confundarea părților din noi cu povara pe care o poartă.
„Se consideră adesea că o persoană care se droghează constant este dependentă și simte o nevoie irezistibilă de a consuma droguri. Această convingere duce la combaterea nevoii persoanei respective de antagoniști opioizi, de programe de recuperare care pot avea ca efect polarizarea părții dependente, sau de voința persoanei dependente. Dacă, pe de altă parte, consideri că partea care apelează la droguri este protectoare și poartă povara responsabilității de a împiedica persoana respectivă să simtă o durere emoțională gravă sau chiar să se sinucidă, atunci vei trata acea persoană cu totul altfel. Ai putea să o ajuți să cunoască acea parte, să o onoreze pentru încercările sale de a o menține în viață și să negocieze permisiunea de a o vindeca sau de a schimba aspectele pe care le protejează“, scrie Dick Schwartz în cartea sa, tradusă în această primăvară la Editura Pagina de Psihologie.
℗PUBLICITATE
Terapia Sistemelor Familiale Interne (SFI) se numește modelul de intervenție dezvoltat de Schwartz și prezentat într-un mod practic în cartea Nu există părți rele. Iar principiile ei se bazează pe experiența clinică a autorului, care se întinde pe mai multe decenii, în care a lucrat cu persoane cu diagnostice grave, precum tulburările de personalitate, depresia clinică, tulburările de alimentație, dar și cu agresori sexuali.
În ceea ce-i privește pe agresorii sexuali, părerea autorului este următoarea: „agresorul fusese abuzat în copilărie, așa că una dintre părțile lui protectoare și-a dorit cu disperare să‐l protejeze, a preluat energia violentă din punct de vedere sexual sau furibundă a agresorului lor și a folosit energia respectivă pentru a se proteja de agresor. Din acel moment, însă, partea protectoare a continuat să poarte acea povară a urii și a dorinței agresorului de a domina și pedepsi vulnerabilitatea. Iar această parte a rămas înghețată în timp, șn perioada când a avut loc abuzul“.
Practica psihoterapeutică l-a făcut pe Dick Schwartz să observe că „pe măsură ce i‐am ajutat să‐și vindece părțile blocate în timpul abuzului, părțile lor agresoare au descărcat energiile sexuale sau violente ale părinților lor și, asemenea altor părți, s‐au transformat rapid și au preluat roluri utile și valoroase“.
Cineva trebuie să facă „un pas în spate“
Teoria din spatele SFI, care este prezentată în cartea Nu există părți rele, susține că principalul obiectiv pentru sănătatea noastră psihică este să formăm relații cât mai bune cu părțile din noi. Iar dacă părinții sau îngrijitorii nu ne-au ajutat în acest sens în copilărie, este timpul să ne descurcăm pe cont propriu. Dick Schwartz consideră că este necesar să lucrăm cu sistemele noastre interne, invitând anumite părți să se retragă, astfel încât părțile din noi care se află în conflict să se asculte reciproc. Odată ce reușim să ne construim acest legături interne, descoperim cea mai importantă dintre părți – Sinele.
„După mii de ore de muncă în acest mod, pot spune cu certitudine că Sinele se regăsește în fiecare dintre noi. Mai mult decât atât, Sinele nu poate fi vătămat, Sinele nu are nevoie să se dezvolte și Sinele posedă propria înțelepciune cu privire la modul în care poate să vindece atât relații interne, cât și externe. Pentru mine, aceasta reprezintă cea mai importantă descoperire pe care am făcut‐o. Este cea care schimbă totul. Sinele se ascunde în spatele părților noastre protectoare, astfel încât, atunci când acestea îi fac loc, el iese la iveală în mod spontan, subit și unanim“.
Leadership-ul de sine
Dacă ți-am stârnit curiozitatea asupra cărții lui Richard Schwartz, pe care Oprah Winfrey o consideră una dintre cele mai importante lecturi pentru vindecarea traumelor, îți lăsăm aici câteva informații pe care ai fi avut nevoie să le auzi de la părinții și îngrijitorii tăi:
- În tine nu există părți rele, sunt doar părți pe care ai nevoie să le eliberezi de poveri.
- Există metode concrete prin care poți să-ți restabilești încrederea în Sine și să exersezi un auto-management mai eficient.
- Pacea pe care o cauți presupune să rearmonizezi sistemul tău relațional interior.
- Odată ce ți-ai descoperit Sinele, acesta te va ghida în interacțiunile cu lumea exterioară.
Citește și:
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
