Vă propun să facem un exercițiu de imaginație și să răspundem apoi la o întrebare: Avem la dispoziție resurse materiale ca să trăim fără a mai fi nevoie să muncim. Luând acest lucru în considerare, ne-am stopa activitatea? Se pare că nu. Datele empirice arată că majoritatea oamenilor ar continua să muncească chiar dacă ar dispune de suficiente resurse materiale.
O posibilă explicație este că munca reprezintă un element central al existenței noastre, iar dincolo de schimbul economic pe care îl presupune, ea contribuie la sensul pe care îl dăm vieții și la definirea noastră ca persoană. Rolul profesiei, felul în care ea a fost privită și cadrul în care se desfășoară au luat diferite forme de-a lungul timpului.
Dacă până de curând focusul era pe siguranța contextuală și dobândirea de competențe tehnice, atenția este acum îndreptată către dezvoltarea abilităților relaționale în cadrul locului de muncă.
Spre deosebire de performanță, ușor de clarificat prin grafice și numere, calitatea relațiilor este relativ greu de cuantificat. Conflictele în relații au un impact semnificativ asupra productivității, iar calitatea relațiilor ne poate ajuta să avem un răspuns emoțional adecvat. Dacă acordăm atenție modului în care este structurat creierul nostru, reactivitatea emoțională poate împiedica afișarea calităților pentru care am fost angajați. Adesea, remunerația sau diversele beneficii nu pot compensa relațiile defectuoase din cadrul locului de muncă.
Există date care arată că 65% dintre firmele nou înființate eșuează din cauza neînțelegerilor dintre fondatori. Câți dintre noi nu am avut nopți albe din cauza unor astfel de conflicte?
Pe lângă repercusiunile din mediul profesional, relațiile din cadrul locului de muncă ajung să impacteze modul în care funcționăm în mediul familial. Mai mult, felul în care reacționăm la muncă seamănă adesea cu cel din sfera personală – cum ne angajăm în conflict, cum ne conectăm, cum acordăm încrederea. Aducem emoții și nevoi în cadrul locului de muncă mai pronunțat decât am crede.
Dacă la muncă reușim să punem filtre adaptative în răspunsuri, uneori acasă ne întoarcem cu prea puține resurse rămase.
℗PUBLICITATE
Cum putem echilibra această balanță?
Pe lângă importanța dobândirii unor competențe și abilități care să ne ajute să gestionăm adecvat situațiile de viață, există strategii care ne pot ajuta. Ele pot fi folosite îndeosebi în momentele solicitante, când simțim că stresul sau oboseala ne acaparează.
Ancorarea minții în prezent este o formă prin care ne putem ajuta și în relația cu munca. Știm cât de important este să fim în mod deliberat atenți la ceea ce ne înconjoară și să călătorim mai puțin cu mintea în trecut sau viitor. Când ne lăsăm purtați de gânduri legate de situații din trecut sau proiecte viitoare, avem tendința de a rezolva probleme. Adesea, unele nu există în prezent sau rezolvarea lor nu poate fi găsită în acel moment.
De asemenea, simțim cât de greu este uneori să rămânem focusați în prezent sau pe o anumită sarcină când avem atât de multe distrageri în mediu. Comutarea atenției în mod frecvent consumă multe resurse cognitive și în timp ne scade inclusiv capacitatea de a oferi un răspuns emoțional adecvat. De aceea, este important să lucrăm cu mintea noastră astfel încât să rămânem în prezent, în toate înțelesurile acestui prezent – sarcini, momente sau roluri curente – și să îl trăim fără a îi atribui judecată.
Alegeți zilele sau perioade în care vă permiteți să munciți mai mult decât de obicei. Atât în relațiile apropiate, cât și în cea cu propria persoană, predictibilitatea și efortul asumat construiesc stabilitate în perioadele încărcate. Fără această formă de responsabilizare, pot apărea resentimente și o stare de epuizare.
Crearea unui spațiu de tranziție între cei dragi și muncă ne poate ajuta să creăm un echilibru. Fie că alegem practicarea unui sport sau însușirea un ritual în drumul spre casă, este important să facem trecerea de la muncă către familie într-un mod intențional. Adesea, starea pe care o afișăm când sosim acasă are un impact mai mare decât momentul din zi când ajungem. Poate ajută să ne întrebăm azi ce vrem ca persoanele dragi să vadă în noi după o zi de muncă.
Cele aproximativ 90.000 ore pe care le petrecem în mediul profesional de-a lungul vieții au un impact major asupra stării noastre de bine și a celor din jur. Merită să căutăm moduri de a seta obiective realiste legate de ce ne dorim profesional, de a marca limite și de a construi o relație sănătoasă cu munca.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
