Skip to content

Adolescența este o perioadă atât de frumoasă, iar pentru mine, ca psiholog, adolescenții reprezintă una dintre categoriile de clienți cu care lucrez cu cel mai mare drag. Este vârsta la care ei au capacitatea de a analiza informații, de a-și pune întrebări, de a vedea fațetele multiple ale unei situații și vârsta la care, pentru ei, acest univers interior al nostru este foarte fascinant. Foarte mulți adolescenți își doresc să se cunoască mai bine, să înțeleagă mai bine modul în care funcționează oamenii și cum pot să-și dezvolte relații sănătoase de prietenie sau de cuplu.

Când lucrez cu adolescenții, cea mai mare provocare este să reușesc să-i aduc în cabinet și pe părinții lor. Uneori, obiectivele de lucru ale clienților adolescenți au foarte puțină legătură cu părinții lor, însă, de cele mai multe ori, au o legătură foarte mare. Îmi doresc ca acest articol să ajute părinții de adolescenți, astfel încât să-i înțeleagă mai bine și să-i susțină în dezvoltarea lor.

Miturile despre care voi scrie apar în cartea scrisă de Daniel J. Siegel, Mintea și creierul adolescentului (numită în ediția anterioară Vâltoarea minții). Recomand această carte tuturor părinților de adolescenți. Este o carte care furnizează multe informații legate de schimbările care apar în adolescență. Totodată, autorul ne învață cum să fim plini de compasiune și cum să le facem loc pentru a reuși să-și realizeze principalul obiectiv din punct de vedere al dezvoltării psihologice, și anume acela de a răspunde la întrebarea „Cine sunt?“ și de a fi capabili, la finalul adolescenței, să fie autonomi.

ABONARE NEWSLETTER


Articole care te vor inspira, te vor emoționa și, totodată, te vor susține în menținerea sănătății tale relaționale și a stării de bine — livrate săptămânal în inboxul tău.


Mitul #1: Adolescenții au creierul maturizat pe deplin, la fel ca al unui adult

Astăzi știm, din studiile realizate în domeniul neuroștiințelor, că creierul își continuă dezvoltarea până în jurul vârstei de 24 de ani, adică după ce s-a încheiat perioada adolescenței. Printre ultimele zone care se dezvoltă se numără zonele care joacă un rol important în abilitatea de reglare a emoțiilor, de gestionare a angajării în comportamente de risc, controlul impulsurilor și luarea deciziilor. Cea mai importantă structură studiată (și) la oameni este cortexul prefrontal.

Mitul #2: Adolescenții sunt rebeli și încalcă regulile

Adevărul este că cei mai mulți adolescenți nu încalcă regulile, dacă le înțeleg sensul și utilitatea și dacă ele vin din partea unei persoane sau a unei instituții cu autoritate. Este adevărat însă că majoritatea adolescenților pun sub semnul întrebării regulile. Principala sarcină a adolescenților este aceea de a-și dezvolta identitatea, de a explora lumea și de a deveni independenți. Cum ar putea, oare, face acest lucru dacă n-ar chestiona lumea și regulile, dacă n-ar încerca să înțeleagă realitatea, astfel încât să-și formeze un punct de vedere?!

Mitul #3: Adolescenții se află într-o perioadă de haos, în care conflictele cu părinții sunt inevitabile

Adolescența este o perioadă provocatoare, dar furtunile și stresul nu sunt universale, mulți adolescenți nu au conflicte cu părinții și nici episoade de instabilitate emoțională. Este adevărat că adolescenții simt emoțiile mai intens decât copiii sau adulții, dar cei mai mulți adolescenți reușesc să găsească, de cele mai multe ori, moduri eficiente de a le gestiona.

Mitul #4: Adolescenții sunt imaturi pentru că se angajează în comportamente de risc

Angajarea în comportamente de risc este strâns legată de dezvoltarea sistemului recompensator. Atunci când se angajează în comportamente de risc, nivelul de dopamină din creier crește mai mult comparativ cu cel al adulților. Totodată, „frâna“ sau partea din creier care ar trebui să estimeze costurile și consecințele pe termen lung nu este pe deplin maturizată. Doar prin exercițiu și prin procesul de încercare-eroare, ajung să-și dezvolte această abilitate. Nici nouă, ca adulți, nu ne ies lucrurile din prima atunci când suntem confruntați cu situații noi, de ce le-ar ieși lor?!

℗PUBLICITATE



Mitul #5: Dezvoltarea creierului adolescenților este caracterizată de dezorganizare

Este adevărat că creierul adolescenților trece printr-o reorganizare rapidă, însă aceasta nu este fără structură. Perioada adolescenței este caracterizată de plasticitatea ridicată a creierului. Acum vedem și procesele de mielinizare selectivă, prin care legăturile neuronale de la nivelul creierului, care sunt folosite cel mai des, sunt mielinizate, proces care permite o transmitere mai rapidă a informației. În același timp, în adolescență, avem și procesul de pruning sinaptic, proces prin care legăturile care nu sunt utilizate, dintre neuroni, mor. Practic, în această perioadă, creierul se organizează pentru a deveni cât mai eficient în ceea ce ne dorim noi să facem. Adolescența este o perioadă de dezvoltare a gândirii abstracte, a creativității și a abilității de rezolvare a problemelor.

Mitul #6: Adolescenții se concentrează pe propria persoană și nu le pasă de relații

Adevărul este că cei mai mulți adolescenți au o preocupare crescută pentru relațiile sociale. Chiar dacă părinții nu mai simt asta, literatura ne arată că, pentru adolescenți, relația cu părinții este foarte importantă. Pentru mulți, părinții rămân persoanele din partea cărora așteaptă să fie validați, ascultați, din partea cărora au nevoie de sfaturi, de apreciere și de iubire. Relațiile cu prietenii devin foarte importante pe măsură ce ei își dezvoltă identitatea. Din punct de vedere evoluționist, adolescența este perioada în care individul se rupe de familia de origine, își dezvoltă propria relație și se integrează social într-un grup. Relațiile sunt atât de importante pentru noi în această perioadă, motiv pentru care creierul ajunge să le caute, iar ele sunt trăite intens, influența prietenilor fiind foarte ridicată.

Cum să ne gestionăm mai bine emoțiile și impulsurile, în calitate de părinți și profesori?

Chiar dacă este greu, invitația mea către părinții de adolescenți și profesorii care lucrează cu adolescenții este să privească această perioadă ca pe o perioadă de oportunitate și creștere și nu ca pe una de declin moral, de pierdere a stabilității emoționale sau de pierdere a direcției.

Ceea ce pot face adolescenții pentru a naviga prin această perioadă mai lin este:

  • Practicarea activităților care facilitează dezvoltarea cortexului prefrontal și a legăturii dintre acesta și amigdală: exerciții de mindfulness, exersarea tehnicilor de respirație, dezvoltarea compasiunii față de propria persoană, citirea cărților, practicarea unui sport, evitarea multitasking-ului, cântatul cu vocea sau la un instrument muzical.
  • Să se hrănească sănătos, să consume suficientă apă, să evite pe cât posibil cofeina sau băuturile energizante, să doarmă și să se odihnească suficient.
  • Să învețe să-și gestioneze timpul, să planifice sarcinile pe termen lung și să-și urmeze aceste planuri.

Bibliografie:

Siegel, D. J. (2023). Mintea și creierul adolescentului. De la furtunile emoționale la neuroștiința transformărilor și stimularea potențialului. Ed. Herald


Citește și:

Alexandra Iacob este psiholog clinician (practicant autonom) și lucrează în propriul cabinet de psihologie cu copii, adolescenți, tineri și familiile acestora. A absolvit masteratul în Psihologia Dezvoltării și Psihologie Clinică la Universitatea Heidelberg din Germania în 2014. Alexandra este pasionată de oameni și dezvoltarea lor, de neuroștiințe și de viață. Își iubește meseria și caută mereu experiențe care să o ajute să se dezvolte personal și profesional.

Caută
Coșul de cumpărături0
Nu există produse în coș
Continuă cumpărăturile
0
Livrare gratuită în România la achiziții de peste 149,00 lei
0%