Pentru unii dintre noi, adesea, poate fi mai simplu să purtăm conversații intime și de suflet cu necunoscuții, decât cu părinții. În multe familii, relația dintre părinte și copilul devenit adult este un subiect greu de gestionat și adesea lipsit de prea multă atenție. Suntem tot mai dispuși să vorbim despre parenting, atunci când ne referim la conexiunea părinte-copil mic, dar trecem cu vederea conexiunea dintre noi și părinții noștri, odată ce am ajuns la vârsta adultă. Facem asta în condițiile în care relația părinte-copil este ca nicio altă conexiune a noastră.
Odată ajunși la vârsta adultă, există mai multe modalități de-a relaționa cu părinții, dincolo de cele „suficient de bune“: unii aleg să se poarte ca și cum nu ar mai avea nicio legătură cu părinții, alții aleg să-i audă sau să-i vadă strict de sărbători sau cu ocazia diferitelor evenimente de familie. Dar există și câteva capcane relaționale sau prototipuri, așa cum le numesc dr. Gabor Maté și fiul său, Daniel Maté.
Capcanele rolului de părinte
Părintele vinovat – este adultul conștient de impactul pe care familia îl poate avea asupra dezvoltării copilului, dar care trăiește sub presiunea greșelilor și a eșecurilor sale parentale.
Părintele victimă – este adultul care se simte lipsit de orice putere, care se consideră subjugat copilului, și care trăiește cu credința că a fost rănit de cel căruia i-a dat viață.
Părintele copil – este adultul care nu-și poate asuma responsabilitățile parentale, dar care se așteaptă ca nevoile sale emoționale, psihologice și financiare să fie satisfăcute de către copil.
℗PUBLICITATE
Capcanele rolului de copil-adult
Copilul mâhnit – adultul care s-a simțit, adesea, invizibil, care crede că niciodată nu va fi înțeles de către părinte. Și care privește spre părinți prin ochii furioși ai copilului care a fost cândva.
Copilul îndatorat – adultul care simte că niciodată nu va putea să-și răsplătească părinții pentru iubirea primită. Și care se simte apăsat de obligații față de familia de origine.
Copilul sacrificat – adultul care este mereu la dispoziția părinților, indiferent de doleanțele acestora. Și care sfârșește prin a se simți copleșit de resentimente.
Pentru a scăpa de aceste prototipuri este important:
- Să fim conștienți de momentele în care se activează aceste capcane (pentru a nu ne mai lăsa acaparați atât de ușor);
- să învățăm să trăim în prezent (aici se află resursele noastre și potențialul de schimbare);
- să realizăm că nu mai suntem copiii neputincioși de odinioară (chiar dacă acești copii încă trăiesc în noi).
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
