skip to Main Content

Când spunem materie cenușie, nu există niciun dubiu asupra ceea ce ar putea reprezenta. Și totuși, creierul nu funcționează de unul singur, ci, potrivit științei, acesta ar fi conectat atât cu sistemul nervos cardiac intrinsec (SNC), cât și cu sistemul nervos intestinal (SNE).

Mai precis, potrivit site-ului medium.com, această triadă are capacitatea de a acumula, de a procesa și de a stoca informațiile cu care intrăm în contact.

Secretul unei vieți împlinite constă în ascultarea corpului și facilitarea unei coerențe între cele trei sisteme nervoase importante, sistemul nervos central, SNC și SNE. Se pare că toate trei conlucrează pentru ca noi să putem lua decizii cât mai bune și să facem față provocărilor vieții.

Pentru a afla cât mai multe informații, în acest sens, am apelat la ajutorul psihologa Alexandra Iacob, care are un masterat în neuroștiințe și care face un doctorat în acest sens. Alexandra mi-a confirmat faptul că „aceste descoperiri și teorii nu sunt tocmai recente, însă este adevărat că popularizarea lor a câștigat amploare în ultimii ani.“ Din punctul ei de vedere, deși avem neuroni în intestine și în inimă, nu am putea vorbi, neapărat, despre un creier, întrucât „creierul este un organ foarte complex, care face parte din sistemul nervos central alături de măduva spinării.“

Să ne reamintim de funcțiile creierului cefalic

Creierul uman, pe care oamenii de știință îl numesc mai nou creier cefalic, pentru a face diferența între acesta și creierul cardiac și cel enteric, înmagazinează 86 de miliarde de neuroni, celule ce decodifică și transmit mai departe informațiile, în așa manieră încât să putem lega între ele sinapsele, impulsurile electrice ori hormonii înșiși, făcând loc conștiinței, respectiv conștientizării. Compus din trei structuri importante – trunchiul cerebral, sistemul limbic și partea de cortex, am putea spune că este organul care contribuie atât la buna funcționare fiziologică, cât și la a relaționa, a raționa, a calcula, a citit sau a face orice altă activitate importantă. Dar, după cum ne indică cercetători din domenii inovative, precum neurocardiologia și neurogastroenterologia, creierul cefalic este ajutat de sistemele nervoase periferice.

Creierul mic sau sistemul nervos cardiac intrinsec

Inima adăpostește peste 38 de milioane de neuroni de circuit locali și neurite senzoriale, ce generează cel mai mare câmp electromagnetic din corp, transmițând creierului tot atâtea mesaje pe cât primește. Orice gest banal pe care l-am face acționează precum un generator de informații, ce transmite corpului felul în care să reacționeze. Pe scurt, presiunea pulsului cardiac, circulația sangvină ori ritmul cardiac se realizează independent de ceea ce neuronii cranieni ar putea transmite.

Conceptul de creier al inimii a fost făcut cunoscut în 1991, de către pionierii neurocardiologiei, printre care îl amintim pe dr. J. Armour, care au început să descopere dovezi că micul creier ar fi o rețea complexă, formată din mai multe tipuri de neuroni, proteine, ori neurotransmițători ce sunt asemănători celor aflați în creier, însă, care funcționează independent de cei cranieni. Am aflat de la Alexandra Iacob că  „principala funcție a sistemului nervos cardiac intrinsec este de a regla activitatea cardiacă. Inima trimite semnale către creier pentru a facilita homeostazia, însă, în același timp, aceste semnale se pare că influențează percepția, procesarea emoțiilor și cogniția“.

Sistemul nervos enteric sau al doilea creier

Sistemul nervos enteric, supranumit și al doilea creier, articulează, cu mare migală, peste 400 de milioane de neuroni (cu funcții digestive, imunitare, metabolice, hormonale etc), iar dacă am fi atenți la anumite semnale simple pe care le avem atunci când simțim fluturi în stomac sau când simțim un gol în stomac, am realiza că și acolo este un rezultat al unor procese neurologice semnificative.

Așadar, sistemul nostru digestiv nu își rezumă activitatea la triturarea alimentelor pe care le-am consumat, ci are propriul său sistem nervos, intitulat sistem nervos enteric (SNE), ce este subordonat sistemului nervos central. Pe scurt, acești neuroni intestinali transmit semnale către creier, ce influențează starea noastră spirituală.

Experta în neuroștiințe, Alexandra Iacob, completează, susținând că „neuronii din intestine alcătuiesc sistemul nervos enteric (o componentă a sistemului nervos autonom). Principala funcție a sistemului nervos enteric este de a regla majoritatea proceselor digestive și de a influența sistemul neuroendocrin“.

℗PUBLICITATE



Să vedem lucrurile mai în profunzime

Merită menționat faptul că „neuronii din inimă și intestine nu sunt capabili de gândire și luarea deciziilor, așa cum suntem noi obișnuiți cu aceste concepte, însă acești neuroni trimit semnale spre și primesc semnale de la creier“ − afirmă Alexandra. Totodată, în egală măsură, „atât neuronii din intestine, cât și cei din inimă ne oferă informații valoroase despre funcționarea noastră“. Ceea ce vine să susțină ideile prezentate de dr. Peter Levine, în cartea Într-o voce nerostită, sau de Daniel Siegel, în Mintea, ambii susținând cât de importantă este comunicarea fiziologică de jos în sus. Noi ne-am obișnuit să credem că doar creierul comunică, dar potrivit experților enumerați, SNC și SNE transmit mai multe informații către creierul cefalic decât invers.

Pentru a ne ajuta să înțelegem mai bine, Alexandra Iacob îl dă drept exemplu pe Jay Pasricha (directorul Centrului de Neurogastroenterologie din cadrul John Hopkins), care, prin cercetările sale, relevă faptul că „inflamarea tractului gastrointestinal poate duce la trimiterea unor semnale către sistemul nervos central, semnale care declanșează schimbări de dispoziție“. Această conexiune interesantă dintre stările noastre emoționale și funcționarea intestinului a devenit un element central în cartea The second brain, a doctorului Emeran Mayer (cardiolog și neurocercetător), dar și dr. Antonio Damasio scrie despre subiect în Strania ordine a lucrurilor.

Pe scurt, ceea ce specialiștii ne îndeamnă este să continuăm să înțelegem conexiunea dintre diferitele sisteme nervoase și să ne asigurăm că între acestea există coerență.

Cercetătoarea Alexandra Iacob, care scrie lunar și pentru Pagina de Psihologie, subliniază faptul că „atunci când suntem mici, ne folosim de toate simțurile noastre pentru a explora și a înțelege lumea, însă ca adulți uităm, de multe ori, să fim în contact cu corpul nostru“. Iar exemplul pe care îl dă este acela prin care, în urma unui curs de postural alignment, a observat cât de deconectată era de propriul său corp. „Nu ne dăm voie să ne manifestăm fizic, să ne relaxăm, nu ne dăm seama cât de tensionat este corpul nostru sau ce semnale ne transmite inima, ori intestinele noastre. Pentru a le asculta, trebuie să ne conectăm la partea noastră fizică“.

Citind aceste rânduri, cu siguranță ne vine în minte și întrebarea: „Cum putem face acest lucru?“. Meditația, mindfulness, exercițiile de respirație, yoga, tehnicile de relaxare progresivă – toate ne ajută să ne conectăm la organismul nostru. Alexandra Iacob menționează că există „o meditație specială head-heart-gut check, care ne ajută să ne dezvoltăm conexiunea dintre cele trei. Apoi practica minfulness, prin exercițiile de scanare a organismului sau printr-o trăire conștientă, integrată și ancorată în senzațiile noastre fizice, ne poate ajuta“.

Relația părinte-copil și coerența interioară

Ne dorim să aprofundăm cât mai mult starea de bine și, de asemenea, facem eforturi în a transmite copiilor obiceiuri sănătoase și o educație adecvată. Dar, în mod evident, s-ar putea să fie nevoie și să-i susținem cu informații despre funcționarea lor internă. Psihiatrul Dan Siegel, co-autor al cărții Inteligența parentală, vorbește despre interocepție (capacitatea de-a ne orienta spre interiorul nostru), subliniind cât de importantă este această deprindere pentru a avea un sistem nervos bine integrat.

Întrebată despre cum îi putem ajuta pe copii în ceea ce privește această integrare, psihologa și cercetătoarea Alexandra Iacob susține că, întâi de toate, „le putem explica cum funcționează creierul, inima și intestinele, adaptând explicațiile pentru vârsta lor“. Și putem face acest lucru fie căutând pe internet materiale care să ne ajute (materiale dezvoltate în colaborare cu specialiști din domeniu, validați de comunitatea științifică), ori să organizăm activități în colaborare cu profesorii de biologie ce pot explica copiilor aceste principii, într-un mod cât mai interactiv și atractiv pentru ei.

Unul dintre lucrurile cele mai simple pe care uităm să le practicăm, în calitate de părinți, este să le dăm voie copiilor să simtă și să își manifeste trăirile fizice. Alexandra insistă, în acest sens, completând că este important „să-i putem lăsa să plângă, când sunt furioși sau triști, să sară în sus de bucurie și să își arate entuziasmul atunci când sunt fericiți. Aceste manifestări îi ajută să fie conectați la propriul lor corp, la propriile senzații fizice“.

Pentru a face legătura dintre creier – inimă – intestine, copiii au nevoie de contexte în care să analizăm împreună cu ei trăirile lor personale. Dar, în mod cert, au nevoie și de o relație sigură cu noi, părinții și îngrijitorii. Această legătură sigură îi va ajuta să-și permită să rămână deschiși și vulnerabili în prezența noastră. Iar dacă facem asta ne va fi mai ușor să-i ghidăm și susținem: „Identificând, împreună cu ei, senzația fizică (cum se simt fizic), emoția pe care o simt și situația sau gândul care cred ei că i-a făcut să reacționeze (fizic, comportamental) în acest mod, vor învăța care este legătura dintre cele trei surse și cum să asculte și să înțeleagă informațiile primite de la fiecare“ – după cum încheie Alexandra Iacob.

Bianca Sîrbu - contributor senior, jurnalist, lifestyle editor, om de bazã, pasionatã de comunicare, scris și materie cenușie.

Caută
Coșul de cumpărături0
Nu există produse în coș
Continuă cumpărăturile
0