La începutul fiecărui an, ne gândim ce visuri și ce obiective ne-ar plăcea să atingem în următoarele 12 luni. Cum vrem să creștem – personal, relațional și profesional? Atunci când vrem să realizăm schimbări în viața noastră, când ne dorim să evoluăm și să trecem la un alt nivel personal, relațional și profesional, suntem de cele mai multe ori puși în fața provocării de a ne confrunta cu propriile temeri. A nu fugi de propriile temeri, a le accepta, a le analiza și a găsi strategii prin care le putem face față este o adevărată provocare. Vă invit să acceptăm această provocare în 2019.
De multe ori, fugim de temerile noastre și încercăm să le evităm, chiar dacă ele au un impact mare asupra modului în care luăm decizii în viață. Oare, avem curajul de a ne da demisia dintr-un loc de muncă unde simțim că nu putem crește profesional? Cât de mare este teama noastră de incertitudine și nevoia noastră de stabilitate? Oare, avem curajul de a locui împreună cu partenerul sau partenera noastră, chiar dacă asta poate însemna renunțarea la spațiul personal și expunerea totală în fața celeilalte persoane? Acestea sunt doar câteva situații în care teama noastră poate dicta modul în care luăm decizii. Identificarea și comunicarea acestor temeri ne poate ajuta să luăm hotărâri mai raționale, mai echilibrate și mai apropiate de ceea ce ne-am dori să facem cu adevărat.
În relațiile de cuplu, există trei categorii mari de temeri, cu care mulți dintre noi se confruntă la un moment dat. Una dintre ele este teama de abandon, însemnând că ne este teamă ca nu cumva să fim părăsiți de partener(ă). Teama de a-l pierde pe celălalt, combinată cu teama de a fi singuri, ne duc în situația în care le facem celorlalți pe plac, chiar cu riscul de a renunța la nevoile și dorințele noastre.
ABONARE NEWSLETTER
Articole care te vor inspira, te vor emoționa și, totodată, te vor susține în menținerea sănătății tale relaționale și a stării de bine — livrate săptămânal în inboxul tău.
O altă teamă este aceea că nevoile noastre nu vor fi împlinite în cuplu. Spre exemplu, dacă trebuie să alegem între a locui în continuare singuri sau a ne muta cu partenerul(a) de viață, putem ezita în a lua această decizie. La baza acestei ezitări stă teama că nu vom mai avea intimitate, nu vom mai avea momente de meditație cu noi înșine sau că vom fi nevoiți să ne modificăm considerabil stilul de viață, pentru a ne adapta la stilul celui drag nouă.
O ultimă categorie mare de temeri este aceea că nu suntem destul de buni pentru celălalt și că nu merităm să fim iubiți necondiționat. Atunci când ne este teamă că nu însemnăm „destul“, nu ne vom putea bucura cu adevărat de o relație, pentru că – cel mai probabil – nu vom accepta și nu vom ști să primim iubirea celuilalt.
℗PUBLICITATE
Chiar dacă toți avem unele temeri, de puține ori alegem să petrecem timp întrebându-ne ce înseamnă temerile noastre? Ce ne spun ele despre noi înșine și ce putem învăța din ele? Ca ființe umane, teama joacă principalul rol de a ne proteja și de a ne face să nu intrăm în situații care ne-ar putea răni sau produce disconfort. În același timp însă, teama irațională, nefondată pe dovezi reale, poate reprezenta un adevărat obstacol în fața realizării propriilor visuri și a propriului potențial.
Pentru a ne identifica și a înțelege mai bine propriile temeri, este recomandat să realizăm o listă cu acestea. Prima dată, trebuie să vedem de ce ne este teamă, completând enunțul: „Îmi este teamă de…“. Apoi, avem nevoie să identificăm motivele pentru care avem această teamă: „Acest lucru mă sperie pentru că…“. Teama noastră este alimentată de scenariile pe care ni le creăm în minte cu privire la urmările pe care le-ar avea lucrul de care ne este frică, astfel că trebuie să răspundem la întrebarea: „Cel mai rău lucru care s-ar putea întâmpla este…“. De foarte multe ori, temerile noastre sunt iraționale, existând în realitate șanse destul de mici ca ele să se întâmple. Pentru a vedea cât de probabil este ca ele să aibă loc, trebuie să rezolvăm dilema: „Șansele ca acest lucru să se întâmple sunt…“. În scopul de a scădea intensitatea temerii noastre, ne putem gândi la ce anume am putea face pentru a ne proteja de efectele pe care le-ar avea trăirea neplăcută asupra noastră: „Aș putea face următoarele lucruri, pentru a mă proteja sau a depăși frica…“.
Unul dintre cele mai importante lucruri pe care le putem face pentru a ne depăși teama este acela de a discuta despre ea cu cineva apropiat sau cu partenerul(a) de cuplu. Spre exemplu, într-un cuplu, decizia de a locui împreună cu cineva este o decizie importantă, care denotă sentimente deosebite pentru celălalt, dar și un angajament reciproc asumat. Atunci când o asemenea discuție este deschisă, unii dintre noi pot reacționa foarte defensiv, respingând ideea din start, chiar dacă ei simt nevoia de apropiere și și-ar dori să locuiască împreună cu cealaltă persoană. În momentul în care sesizăm o discrepanță mare între comportamentul și dorința noastră reală și observăm că facem orice ca să închidem acel subiect și să fugim, ne putem întreba dacă nu cumva reacțiile noastre sunt dictate de teamă.
Pentru dezvoltarea unei relații echilibrate și sănătoase, este foarte important ca cei dragi nouă să înțeleagă că răspunsul nostru este unul emoțional, dictat de teamă. Datorită intensității emoționale crescute, discuțiile nu pot fi pragmatice și nici raționale. În schimb, dacă aceste emoții sunt acceptate și validate de către celălalt, ele vor scădea în intensitate. Discutând cu partenerul(a) despre lucrul de care ne este teamă, despre motivele pentru care ne este teamă, despre ce s-ar putea întâmpla cel mai rău, despre șansele reale ca acel lucru să se întâmple și despre ce-am putea face împreună pentru ca această teamă să scadă sau să dispară, vom reuși să găsim soluțiile cele mai potrivite și vom ajunge să ne cunoaștem mai bine – pentru că despre temerile noastre vorbim, poate, cel mai puțin, inclusiv cu oamenii pe care îi considerăm foarte apropiați și care credem noi că ne cunosc cel mai bine.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
