Skip to content

Fericirea este un lucru serios. Înseamnă mult mai mult decât un zâmbet sau decât bucuria vizionării unui film. Fericirea e o stare mentală pe care o dorim și de care, în același timp, ne temem, chiar dacă uneori nu ne dăm seama de asta. Căutarea fericirii se poate transforma rapid într-o obsesie. Cu cât alergăm mai mult după ea, cu atât ne bucurăm mai puțin când o întâlnim. Ne temem de ceea ce ne dorim.

Când suntem obsedați să avem succes, teama de eșec ne paralizează. Atunci, ne este frică să avem succes. La fel se întâmplă și cu fericirea. Căutarea continuă a lucrurilor ce ne-ar putea aduce fericirea ne va face întotdeauna să ne simțim nemulțumiți. Când transformăm fericirea într-un obiectiv, începem să facem speculații privitoare la ceea ce ne va face fericiți. Ajungem să ne îngrijorăm și să ne simțim frustrați. Așa se face că unii oameni îmbrățișează nefericirea ca mod de a atrage atenția asupra lor. Nu e vorba de faptul că oamenii nu vor să fie fericiți, ci că se tem de asta fără să știe. Unii cred că fericirea va veni cu un preț ridicat sau va fi urmată de o calamitate. Alții se simt vinovați că trăiesc fericirea, în timp ce oamenii din jurul lor suferă.

Fericirea maximă e începutul tragediei.proverb chinezesc

Taoismul afirmă că toate lucrurile din lume sunt într-o permanentă și constantă schimbare. Cultura chineză, sub influența taoismului, consideră că, în cele din urmă, totul devine contrar situației inițiale. Pentru taoiști, fericirea se va transforma în cele din urmă în nefericire – și invers. Pentru budiști, calea spre fericire pornește de la înțelegerea cauzelor principale ale suferinței.

ABONARE NEWSLETTER


Articole care te vor inspira, te vor emoționa și, totodată, te vor susține în menținerea sănătății tale relaționale și a stării de bine — livrate săptămânal în inboxul tău.


Nu veți fi niciodată fericiți, dacă veți continua să căutați să aflați în ce constă fericirea.Albert Camus

Majoritatea culturilor occidentale consideră fericirea ca fiind un obiectiv valoros, care trebuie urmărit. Culturile occidentale văd fericirea ca pe un scop individual, mai degrabă decât ca pe unul colectiv.

Cu cât încercăm mai mult să înțelegem fericirea, cu atât ne îndepărtăm mai mult de ea.

Fericirea este atunci când ceea ce gândești, ceea ce spui și ceea ce faci se află în armonie.Mahatma Gandhi

Fericirea nu e ceva liniar. Ne redefinim continuu relația cu ea. E o stare de spirit.

Cert este că aproape toată lumea a simțit anxietate, într-o oarecare măsură, atunci când a fost pe punctul de a atinge fericirea. De unde vine, de fapt, această teamă de a fi fericit?

℗PUBLICITATE



Cherofobia este frica de a fi vesel și fericit și se întâlnește mai frecvent decât am putea crede. Persoana afectată are o aversiune irațională față de ideea că ar putea fi fericită. Termenul provine de la cuvântul grecesc khairo, care înseamnă „să ne bucurăm“.

Cherofobia nu e diagnosticată pe scară largă și nici nu e bine definită; de altfel, ea nu este inclusă în cea mai recentă ediție a Manualului de Diagnostic și Clasificare Statistică a Tulburărilor Mintale (DSM-5) – principala sursă pentru diagnosticarea afecțiunilor psihice. Cu toate acestea, unii experți descriu cherofobia drept o formă de anxietate. Cineva care are cherofobie probabil că nu este întotdeauna o persoană tristă, ci că, pur și simplu, evită evenimente și activități care i-ar putea aduce fericire.

Studiile arată că un introvertit e mult mai predispus decât un extravertit să experimenteze cherofobie. Un introvertit este o persoană care preferă să facă activități de una singură sau alături de una până la două persoane simultan. Adesea este văzută ca fiind o persoană rezervată. Persoana introvertită s-ar putea simți intimidată sau ar putea avea o senzație de disconfort într-un grup și în locuri cu o mulțime de oameni. Perfecționiștii ilustrează un alt tip de personalitate care poate fi asociată cu cherofobia. Aceștia consideră că fericirea e o trăsătură a oamenilor leneși sau neproductivi. Drept urmare, evită activități ce le-ar putea aduce fericirea, deoarece le etichetează ca fiind neproductive.

Cherofobia apare adesea atunci când oamenii încearcă să se protejeze, să evite un posibil conflict, o tragedie sau o traumă din trecut.

Printre factorii declanșatori ai fricii de fericire se numără probabilitatea ca, în copilărie, persoana respectivă să fi trăit o mare bucurie sau fericire, după care a urmat un eveniment traumatizant. De asemenea, frica de fericire poate fi și un răspuns învățat. Un părinte sau un îngrijitor a avertizat copilul să nu fie prea fericit, deoarece „invită ghinionul“. Astfel, omul începe chiar să evite anumite situații, persoane sau locuri care-i afectează rutinele cu care s-a obișnuit.

Oare, ce ne împiedică să luăm măsuri pentru a ne elibera de acele temeri sau obiceiuri negative pe care ni le-am format și pe care le cărăm în spate de ani de zile – ba, poate, chiar de-o viață?

Frica ne atacă, atrăgându-ne într-o dramă întunecată și catastrofală, în care devenim panicați și îngroziți. Chiar și în brațele iubirii, frica se resimte ca fiind dureroasă și profund neliniștitoare. Dar când frica e acceptată, ea nu mai este un dușman. Este doar copilul care are nevoie de timpul și atenția noastră, din când în când.

Simona Ioniță este jurnalist cultural, psiholog și lucrător prin arte combinate. Autoare a trei cărți și blogger din 2008. Licențiată a Facultății de Psihologie și Științe ale Educației (Universitatea Hyperion). Pasionată de cărți, psihologie, teatru și călătorii.

Caută
Coșul de cumpărături0
Nu există produse în coș
Continuă cumpărăturile
0
Livrare gratuită în România la achiziții de peste 149,00 lei
0%