Chris Hemsworth este unul dintre cei mai apreciați actori, datorită rolurilor pe care le-a interpretat – cele mai cunoscute fiind locotenentul George Kirk din filmul „Star Trek“ (2009) și zeul Thor din filmul cu același nume (2011) sau din seria „Avengers“. Dincolo de celebritatea ca actor și de titlurile care i-au fost acordate (în anul 2010 fiind numit Omul Anului de către revista GQ), artistul, în vârstă de 36 ani, trăiește o frumoasă poveste de dragoste cu Elsa Pataky (pe numele întreg, Lafuente Medianu) – o actriță de origine spaniolă și română – alături de care are trei copii (o fată pe nume India Rose și doi băieți gemeni, Tristan și Sasha). Pentru actor, parentingul este, încă din anul 2012, o experiență de care nu contenește să se bucure și pe care le-o împărtășește fanilor săi.
Paginile sale de pe rețelele sociale sunt dedicate, în mare parte, activităților pe care le realizează alături de copii, el postând acolo mici sfaturi și trucuri la îndemână, de care orice părinte se poate folosi pentru a traversa mai frumos și mai lin această călătorie a parentingului.
Un beneficiu al faptului că există copii în viața ta ar fi, potrivit lui Hemsworth, că astfel devii mai puțin egoist – deoarece realizezi că nu mai ești tu, adultul, în prim-plan, ci puiul de om. Aceasta e o revelație ca o terapie, prin faptul că nu te mai concentrezi pe propria persoană, ci pe altceva, altcineva, practic, ceva nou.
De asemenea, timpul petrecut cu cei mici și reconsiderarea orelor petrecute în afara coconului familial capătă noi valențe. Și este normal să fie așa. După apariția copiilor, totul gravitează în jurul lor; cariera rămâne importantă, însă, totodată, parentingul are această putere de a uni sufletele membrilor de familie, care-și doresc să stea cât mai mult timp aproape. Actorul a dezvăluit un moment de gingășie petrecut alături de fiica sa, când – după multe ore de oboseală acumulată – aceasta i-a fredonat un cântecel și l-a mângâiat pe cap. Pe scurt, parentingul evidențiază copilul invizibil ce stă ascuns și ne reamintește discret cât de frumos este să poți petrece ore întregi alături de cei dragi.
℗PUBLICITATE
Hemsworth mai consideră și că profesia de părinte te „obligă“ să-ți dorești să scoți ce e mai frumos și mai bun din tine. „Eroul propriului copil“ este una dintre cele mai dezirabile titulaturi pe care un adult le poate primi. Și nu este nevoie neapărat de medalii sau lucruri ostentative, ci de lucruri simple, cât să simtă dragostea adulților din preajma lor.
Totodată, acesta e de părere că – indiferent de situația materială a părinților – este foarte important ca ei să le predea celor mici cea mai importantă lecție: aceea de apreciere pentru lucrurile pe care le au, dar și pentru oamenii care-i înconjoară. Iar acest lucru se poate face, dacă-i punem (pe toți oamenii) pe picior de egalitate, fără a ne raporta la situația materială a cuiva.
Lucrurile cele mai bune în viață se învață prin iubire. Nu este nevoie să-i recompensăm pe cei mici ori să le promitem lucruri în schimbul unor acțiuni ale lor. Explicându-le totul cu blândețe și iubire, îi vom ajuta să internalizeze lucrurile bune. Ulterior, prin mimetism, vor face și ei lucrurile pe care le fac părinții sau aparținătorii lor. Puterea exemplului și implicarea celui mic în cât mai multe activități îl responsabilizează pe copil să-și dorească de la el însuși mai multe, iar pe adult, să fie sinele oglindă al puiului de om.
View this post on Instagram
Parentingul este unul dintre cele mai dificile roluri pe care un om le poate „interpreta“ pe scena vieții, pentru că trebuie jucat și atunci când nu ești în cea mai bună formă, dar și atunci când nici publicul (copilul) nu are cea mai mare deschidere de a vedea cum îți reverși acasă problemele și nemulțumirile aduse din afară.
Acasă trebuie să fie un loc în care să ne putem încărca, să ne permitem pauze după o zi plină, asemeni dispozitivelor electronice inteligente (pe care nu uităm să le „odihnim“ atunci când au nevoie, pentru a putea funcționa mai eficient apoi). Parentingul este despre o a doua copilărie, una matură, de care să ne bucurăm împreună, să construim, să ne șlefuim și să ne dăm voie să fim „mai“ buni, „mai“ blânzi, „mai“ calzi, „mai“ docili și, mereu, pe o treaptă inferioară de viteză a vieții.
Acest „mai“ ne poate speria, însă trebuie precizat că esența profesiei de părinte nu este aceea de a ne inhiba, a ne slei de puteri, ci, din contră, de a ne da șansa să devenim supereroii copiilor noștri, gata oricând să-i salvăm cu mantia noastră fermecată.
Crearea unui context propice – a unei lumi de basm presărate cu detalii din viața reală, cu ajutorul căreia se va adapta la realitate – îi e necesar unui viitor adult sănătos emoțional. Copilul va fi astfel pregătit să se bucure de micile victorii, dar și de marile bătălii în care va trebui să izbândească. Nu putem fi alături de micuți tot timpul, dar, până la un anumit punct, trebuie să le oferim tot ce este necesar în scopul de a le susține echilibrul emoțional (atât de necesar, la început de drum).
În acest sens, Chris Hemsworth dezvăluie că de multe ori a renunțat la anumite roluri, ce implicau ore multe petrecute pe platourile de filmare, preferând ca acel timp să-l dedice celor mici. Acesta a mai precizat, totodată, că nu l-ar speria ideea de a nu mai fi ulterior contactat pentru nicio colaborare, deoarece, pentru el, pe locul întâi se află familia, iar familia nu poate fi detronată nicicum.
A-ți alege un culoar prioritar poate fi o opțiune grea. Însă găsirea unui echilibru între viața de familie și cea profesională e ceva fezabil, dacă acceptăm ideea că nuanțele contrastante ale fericirii pot fi complementare. Împlinirea vine din crearea unui clasament intern, atâta vreme cât nu punem un barem extrem de exigent în ceea ce privește propria persoană. Cheia este chiar păstrarea unei legături cu realitatea de facto. Și tocmai de aceea, opiniile unor oameni precum Chris Hemsworth sunt importante într-o lume guvernată de individualism, carierism și, implicit, materialism.
Fiecare om se naște cu liber arbitru – lucru care-l diferențiază de celelalte viețuitoare. Și, fiindcă oamenii sunt diferiți, este firesc ca ei să aleagă dacă vor avea sau nu moștenitori. Viața se trăiește după bunul plac, în acord cu propriile reguli și așteptări. Singurul liant dintre oameni este dragostea – pe care ar fi de dorit să o răspândim printre semeni. Să nu judecăm alegerile pe care ceilalți (părinți sau nu) le fac pentru propriile vieți.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
