Actor de teatru, cinema sau televiziune, dramaturg, fiul lui Henri Guybet (actor) și al Vivianei Guybet (pictoriță și sculptor), Christophe Guybet face parte din distribuția cunoscutului serial „Emily in Paris“. Astăzi, având o carieră artistică prodigioasă, își deschide sufletul în fața noastră, fiind protagonistul interviului #CeNuVreauSăȘtieLumeaDespreMine, pe paginadepsihologie.ro.
Cum este să fiți fiul titanului actor Henri Guybet?
ABONARE NEWSLETTER
Articole care te vor inspira, te vor emoționa și, totodată, te vor susține în menținerea sănătății tale relaționale și a stării de bine — livrate săptămânal în inboxul tău.
Nu știu ce înseamnă să fii fiul unui titan, știu doar cum e să fii fiul unui tată bun, pe care l-am admirat întotdeauna pentru prezența, dragostea și respectul său, ca părinte. În copilărie, talentul lui și, de asemenea, prietenii lui actori m-au impresionat și m-au făcut să vreau să fac și eu același lucru.
Cum a arătat copilăria dumneavoastră?
Am avut o copilărie foarte norocoasă, plină de dragoste și răbdare. O copilărie foarte bogată în cultură și artă, deoarece și mama este mare pictoriță și sculptor. Copilăria mi-a fost punctată, în plus, de spectacole formidabile.
Cum ați ales drumul artistic? A fost o decizie personală sau, mai degrabă, părinții v-au influențat alegerea?
Alegerea a fost una personală și chiar i-a speriat pe părinții mei, care cunosc prea bine dificultățile acestei profesii. Mi-au respectat alegerea, iar tata m-a învățat el însuși foarte multe.
Cum era tatăl dumneavoastră, Henry Guybet?
Un tată bun, așa cum e și acum, de altfel. Un tată fabulos și generos.
Care este amintirea de familie pe care o aveți cel mai bine întipărită în minte?
Cea mai plăcută amintire a mea este o vacanță de familie cu o companie de teatru.
Cum traversați această perioadă tulbure, din toate punctele de vedere?
Această perioadă este foarte dificilă, din mai multe motive, pe care le știm cu toții. Noroc că n-am fost niciodată prea previzibil și că-mi place să trăiesc momentul la maximum.
℗PUBLICITATE
Cum a fost experiența filmului „Emily in Paris“?
Filmările pentru „Emily în Paris“ au fost delicioase! Prea scurte, durând doar o săptămână. Echipajul, Daren Starr și regizorul Andrew Fleming m-au fascinat și sunt mândru că am petrecut timp cu ei. Sper că data viitoare o voi întâlni și pe Zoe R. Cassavetes.
Cum este să lucrați cu actori de talia lui Philippine Leroy Beaulieu ori Lilly Collins?
Sunt actrițe grozave, din nou este frustrant să nu petreci decât o săptămână cu ele. Știam de Philippine Leroy Beaulieu, care este foarte cunoscută și faimoasă în Franța de câțiva ani, dar n-am avut, anterior, șansa să lucrez cu ea.
În serial interpretați rolului unui burghez excentric, cum a fost să intrați în pielea personajului?
N-am intrat în pielea lui, SUNT în pielea lui, fiind eu însumi un personaj burghez și excentric. [râde]
Se spune că actorii au o anumită rutină, anumite tabieturi înainte și după spectacole sau filmări. Cum vă încărcați bateriile?
Îmi reîncarc bateriile chiar prin meseria mea, care îmi dă energia de-a trăi.
Faptul că sunteți fiul unor artiști v-a ajutat sau, din contră, v-a pus bețe în roate?
Nu știu.
Dacă nu ați fi ales actoria, ce meserie ați fi îmbrățișat?
Aventurier, ceea ce este, de fapt, același lucru.
Ce sfat le-ați da tinerilor care speră să devină, într-o bună zi, actori?
Ai încredere în tine, trăiește-ți viața, trăiește-ți visurile – și mereu pe ale tale! –, avem o singură viață. Fii sincer, fii sincer față de ce iubești și vrei să faci. Lucrează în echipă cu oameni și artiști pe care îi apreciezi. Acționează! Nu gândi prea mult! Poate nu ți-e clar acum, dar până și în contextul problemelor actuale, poți face, poți experimenta lucruri uimitoare!
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
