De câte ori nu ne-am surprins spunându-i copilului fraze de genul: „Să știi că nu înveți pentru mine, ci pentru tine“ sau „Dacă nu o să înveți, o să ajungi ca oamenii aceia pe care îi vezi pe stradă, nu o să ai bani să-ți cumperi nimic și nu o să-ți poți întemeia o familie“. Ce se ascunde, de fapt, în spatele acestor vorbe? Muuuuultă teamă! Teama noastră, a părinților, că nu vor avea viitorul pe care îl visăm pentru ei, că (poate) se vor chinui mai mult decât noi și, bineînțeles, dorința de a trăi mai bine decât am făcut-o noi. Cât de utile sau motivatoare sunt aceste vorbe pentru copilul nostru? Din păcate… nu prea, căci mai degrabă cresc presiunea asupra copilului și ne îndepărtează de universul lui interior, de frământările și de emoțiile lui.
Ca părinți, ne dorim să avem copii care să „învețe de drag“, dar ni se întâmplă să uităm că și noi avem un rol important în a cultiva și a stimula acest „drag“ de școală și de cunoaștere. Uneori, atitudinea noastră față de școală este inconsecventă, și asta îi trimite mesaje ambigue copilului. Avem perioade în care manifestăm foarte mult interes pentru activitățile și evoluția școlară a copilului și perioade în care nu suntem atât de implicați, lăsându-ne cuprinși de tumultul activităților cotidiene. Uneori, picăm în extreme și, în încercarea de a evita să trăim frustrarea sau de a-l feri pe copil s-o trăiască, facem noi temele în locul copiilor sau corectăm întregul conținut al temelor, fără a-i permite copilului să-și dea seama ce-a greșit, să-și asume responsabilitatea și să învețe din greșeli. Alteori, așa cum spuneam, implicarea noastră în activitățile școlare este limitată, noi nemaifiind în contact cu provocările școlare ale copilului.
Ce putem face, pentru a păstra viu interesul celui mic pentru școală și pentru cunoaștere, în general?
Redescoperă lumea împreună cu copilul tău
Adulți fiind, ni se pare că lucrurile din jurul nostru sunt banale și normale, pentru că fac parte din lumea noastră de mulți ani deja. Copilul tău le descoperă acum pentru prima dată! Împărtășește cu el uimirea descoperirii! Oglindește reacția lui, atunci când descoperă lucruri noi și construiește începând de aici: „Da, ursului polar îi place zăpada. Cui îi mai place zăpada?“ sau „Mingea este rotundă, ca o sferă. Ce alte forme geometrice mai există, oare?“. Joacă-te împreună cu copilul tău, pentru că jocul este un mediu propice pentru exprimare și conectare, în care afli informații prețioase despre copilul tău. Nu îl copleși cu jucării care îi limitează posibilitățile de învățare la lucruri făcute de mâna omului, ci mai degrabă descoperiți natura cu tot ce are ea de oferit – făcând drumeții, stând pe pătură în parc, mergând în excursii împreună sau permițându-i să meargă cu colegii de grădiniță/școală. Mergeți la muzee și festivaluri, călătoriți în țară și în afară, astfel încât să observe diversitatea culturală (de unde am plecat și unde suntem), precum și dinamica relațiilor interpersonale. Gândește-te că, dacă nu vede, dacă nu trăiește o serie de experiențe, atunci nu are de unde să știe despre ele sau cum să se raporteze la acestea. Stimulează curiozitatea celui mic și nu te teme să folosești interjecții prin care să-ți exprimi uimirea față de diverse întâmplări și lucruri din jurul tău! Dacă pentru el, când vine vorba de multe lucruri, prima experiență e alături de tine, atunci fă ca acea experiență să fie unică!
℗PUBLICITATE
Inspiră și modelează învățarea
Ca părinți, nu suntem Păstrătorii Adevărului Suprem, Sensei Wu sau Yoda – ați înțeles ideea. Nu trebuie să răspundem cu o corectitudine promptă, ori de câte ori ne întreabă copilul câte ceva sau ne cere vreo explicație. Auzim de cel puțin zece ori pe zi: „Mami, tati, dar de ce…?“ Manifestă curiozitate față de informațiile pe care cel mic le are deja, ajută-l să meargă mai departe cu întrebările, să facă diferite conexiuni, să lege informații, să realizeze că „poate“ el însuși. Când îți povestește evenimente de la școală sau din parc și are diferite neclarități, întreabă-l cum vede el lucrurile, care e perspectiva lui, cum ar aborda el situația; și dacă nu reușește să identifice nicio modalitate de acțiune, îl poți ghida tu. Oferă-i feedback! Spune-i ce anume a făcut bine, într-un mod cât mai specific: „Ți-au ieșit foarte bine liniile pătratului! Un simplu „bravo“ nu întărește un comportament pe care vrei să-l păstrezi. De asemenea, laudă-i efortul, inițiativa și evoluția. Petreceți timp împreună și implică-l în activități precum: reparații în casă, montarea de mobilier sau grădinărit; gătiți împreună și creați rețete noi. Permite-i să contribuie la treburile casei, oferindu-i astfel alte prilejuri de învățare, precum și dezvoltarea sentimentului de competență.
Încurajează autonomia
E important să lăsăm copiii să încerce să facă singuri variate lucruri. Uneori au să reușească, alteori să greșească, apoi vor încerca din nou. E bine să fii acolo pentru el, când are nevoie de conectare. Implică-l treptat în deciziile familiei, adaptat vârstei (care să fie meniul de weekend, unde să vă petreceți vacanța sau ce activități să desfășurați în timpul liber). Discută cu el teme care îl interesează (muzică, trenduri noi în materie de haine, jocuri, mașini, gadget-uri, machiaje etc.) și descoperă care sunt pasiunile lui, până unde se întinde sfera lui de interes.
Nu uita de abilitățile emoționale
Vorbiți în casă despre emoții și oglindiți emoțiile copilului, atunci când ele se manifestă. Este important să știe ce se întâmplă cu el, ce simte într-un anumit moment sau altul, să învețe să numească emoția, să devină conștient de semnalele corpului său și de cum se simte acea emoție în corp. Reamintiți-vă că nimeni nu este perfect și că ni se întâmplă chiar și nouă, adulților, să greșim. Profitați de astfel de situații în care greșiți (și care pot deveni ocazii de învățare pentru copil) și asumați-vă greșelile, spunând: „Îmi pare rău“ sau „Am exagerat“ etc. Reconectarea este importantă – și puterea exemplului, de asemenea. Citește-i și vorbește-i despre empatie, diversitate și acceptare, ori de câte ori ai ocazia. Încurajează-l să ofere altor copii jucăriile și hainele pe care nu le mai folosește și apoi să observe modul în care acțiunile lui se răsfrâng asupra celorlalți.
Folosește tehnologia, nu fugi de ea
Trăim într-o lume digitală și copiii noștri fac parte din această lume. Arată-i că tehnologia poate fi utilă și în alte sensuri decât cele cunoscute până acum (jocuri, desene, muzică etc.) și învață-l să caute și să selecteze informația (cu acces oferit ținând cont de vârsta lui). În funcție de interesele copilului, se poate găsi conținut potrivit pentru fiecare – vezi seria „Paxi“ (pentru cei pasionați de spațiu), „Aventuri în corpul uman, cu Adiboo“ (care să te ajute să inițiezi discuții despre corpul lor) și multe altele. În plus, s-ar putea ca un astfel de filmuleț să fie doar începutul unei pasiuni viitoare sau să nască discuții constructive între tine și copilul tău, care să te ajute să afli mai multe despre el și nevoile lui.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
