Skip to content

În lumea fascinantă a logopediei, există o serie de mituri care pot influența înțelegerea și abordarea problemelor de limbaj și comunicare la copii. Pentru părinți, în special, aceste mituri pot crea confuzie și îngrijorare în ceea ce privește dezvoltarea copilului lor, pe palierul limbajului și al comunicării. În acest articol, vom explora și vom demonta câteva dintre aceste mituri, oferind, în același timp, câteva recomandări practice pentru părinți.

Mitul nr. 1: Copiii trebuie să vorbească la aceeași vârstă

Realitatea: Există părinți care își doresc ca cel mic să formeze propoziții înainte de vârsta de 12 luni, dar și părinți care, la 36 de luni de viață ale copilului, își spun: „Lasă că are timp să vorbească!“. În practica mea logopedică m-am întâlnit cu mare parte din această diversitate de părinți.

Adevărul este că dezvoltarea limbajului la copii poate varia. Unii copii încep să vorbească mai devreme, în timp ce alții își dezvoltă vorbirea mai încet. Este important să-ți amintești că fiecare copil este unic și are propriul său ritm de dezvoltare. Unele întârzieri minore în vorbire pot să nu ridice semne de întrebare, dar este esențial să fii atent(ă) la orice schimbare semnificativă în dezvoltarea limbajului.

Recomandare practică: Încurajează comunicarea non-verbală și gesturile. Sunt primele semne de comunicare. În timp ce aștepți ca cel mic să-și dezvolte limbajul oral, comunică cu el prin limbajul corpului, gesturi și expresii faciale. Acest lucru îl va ajuta să-și exprime nevoile și să înțeleagă comunicarea înainte de a începe să vorbească. Scala integrată de dezvoltare este un instrument foarte util pentru evaluarea rapidă a următoarelor paliere de dezvoltare a copilului: ascultare, limbaj receptiv și expresiv, vorbire, cogniție și comunicare socială. Cu ajutorul tabelelor din acest instrument, chiar și tu, ca părinte, poți face o evaluare empirică eficientă.

Mitul nr. 2: Dacă un copil are probleme de vorbire, trebuie să fie vorba despre o cauză genetică

Realitatea: Întârzierile în vorbire pot fi cauzate de o varietate de factori, inclusiv factori genetici, dar și de mediu. Nu toate problemele de vorbire sunt rezultatul unei predispoziții genetice. Uneori, factori precum expunerea la baia lingvistică, mediul de învățare sau stresul pot afecta dezvoltarea limbajului.

Recomandare practică: Fii atent(ă) la mediul în care crește copilul. Asigură-te că cel mic este expus la un mediu bogat în limbaj, vorbire și comunicare. Cititul împreună cu copilul, interacțiunile sociale și jocurile care implică comunicarea verbală pot stimula dezvoltarea limbajului.

Mitul nr. 3: Copiii trebuie expuși la mai multe limbi cât mai de timpuriu

Realitatea: Experiența cu mai multe limbi poate fi benefică pentru dezvoltarea cognitivă a copilului, dar lipsa acesteia nu este un indicator al problemelor de vorbire. Poziționarea în ceea ce privește bilingvismul este încă disputată în rândul specialiștilor. Sunt studii care demonstrează valențele cognitive și culturale ale bilingvismului, iar alte studii arată impactul negativ al bilingvismului asupra dezvoltării limbajului.

℗PUBLICITATE



Recomandare practică: Concentrează-te pe calitatea interacțiunilor avute cu copilul. Indiferent de limba sau limbile pe care le vorbești cu copilul tău, asigură-te că interacțiunile sunt bogate în limbaj și stimulează comunicarea. Calitatea conversațiilor contează cel mai mult, nu numărul de limbi.

Mitul nr. 4: Copiii cu probleme de vorbire nu vor avea succes la școală

Realitatea: Problemele de vorbire nu sunt un indicator sigur al capacităților academice ale unui copil. Mulți copii care au avut dificultăți în vorbire în copilărie au ajuns să aibă succes la școală și în viață. Cu sprijin și intervenții adecvate, copiii pot învăța să-și gestioneze și să-și depășească problemele de vorbire.

Recomandare practică: Căutați sprijin specializat. Dacă observi că cel mic întâmpină dificultăți în vorbire, nu ezita să cauți ajutor de la un logoped sau de la un specialist în dezvoltarea copilului (psiholog, medic pediatru). Cu intervenție timpurie și adecvată, multe probleme de vorbire pot fi depășite cu succes.

Mitul nr. 5: Logopedia este doar pentru copiii care vorbesc

Realitatea: Logopedia este o știință interdisciplinară care se ocupă de cercetarea, prevenirea, diagnosticul, terapia și reabilitarea persoanelor care prezintă dificultăți de comunicare într-o varietate de domenii, inclusiv: limbaj receptiv și expresiv, tulburări de vorbire (pronunție, ritm, fluența vorbirii), tulburări de înghițire (disfagie), tulburări de limbaj oral și scris, tulburări de vorbire legate de întârzierile în dezvoltare, tulburări de comunicare socială (de exemplu, logopezii pot lucra cu copiii care au tulburări din spectrul autist).

În concluzie, demontarea miturilor în logopedie poate oferi părinților o perspectivă mai clară asupra dezvoltării limbajului copilului lor și îi poate ajuta să navigheze mai eficient în călătoria de părinte. Fiind conștienți de realitățile și de recomandările practice oferite, părinții pot să-și sprijine copiii în dezvoltarea unui limbaj sănătos și să-i încurajeze să-și atingă potențialul maxim în comunicare și învățare.


Citește și:

Mădălina Orian este logoped, autor, consilier parental. Este președintele Asociației Zâne și Dragoni și a absolvit programul de Parenting MasterClass din cadrul AMPP.

Caută
Coșul de cumpărături0
Nu există produse în coș
Continuă cumpărăturile
0