skip to Main Content
Cititorii întreabă: Ce Este și Cum Se Tratează Bruxismul?

Cititorii întreabă: Ce este și cum se tratează bruxismul?

Te-ai surprins în timpul zilei că îți scrâșnești dinții și încleștezi maxilarele involuntar? Te trezești dimineața cu dureri de cap la nivelul tâmplelor și cu dureri mandibulare? Partenerul tău îți spune că îți scrâșnești dinții în timpul somnului? S-ar putea să suferi de bruxism, termenul tehnic folosit pentru ceea ce popular numim „încleștat și scrâșnit din dinți“. La prima vedere, nu pare a fi ceva foarte complicat sau care ar putea afecta într-un mod semnificativ viața cuiva. Cu toate acestea, bruxismul este o patologie ce vine la pachet cu puține cauze clare și o multitudine de simptome nespecifice, care justifică abordarea multidisciplinară terapeutică – ce poate include modificarea stilului de viață, control ortodontic, neurologic sau tratamente și intervenții terapeutice pentru reducerea stresului.

Așadar întrebarea cititorului nostru: [cs_spacer cs_spacer_height=”1″]

Vă rog frumos, îndrumați-mă sau ajutați-mă să înțeleg această «boală», BRUXISMUL, și dacă se mai poate trata?“ – arată importanța acestei patologii, resimțită mai ales în funcție de gradul de afectare funcțională individuală. [cs_spacer cs_spacer_height=”1″]

Bruxismul este o patologie comună, afectând între 8 până la 31% dintre adulți, conform unui studiu din 2017. Acesta este definit ca un comportament oromandibular care constă în mișcarea involuntară ritmică sau spastică nefuncțională, ce implică scrâșnitul sau încleștarea dinților, în timpul altor mișcări decât cele de mestecat ale mandibulei și care poate duce la traume ocluzale.

Marea majoritate a oamenilor își scrâșnesc dinții sau își încleștează mandibula ocazional, în condiții de concentrare pe o anumită sarcină sau în condiții de stres. Însă bruxismul este problematic când revine regulat, având o frecvență crescută, diurn și/sau nocturn, determinând apariția a numeroase categorii de simptome, ce necesită tot atâtea tipuri de evaluări medicale în vederea excluderii unor cauze organice. [cs_spacer cs_spacer_height=”1″]

[cs_table column_size=”1/1″ table_style=”modren”] [table] [thead] [tr] [th]Evaluare medicală[/th] [th]Simptome[/th] [/tr] [/thead] [tbody] [tr] [td]Stomatologie, Ortodonție[/td] [td]Încleștarea și scrâșnitul dinților în timpul somnului (reperat de partener frecvent); sensibilitate dentară la cald sau rece; fisurarea smalțului dentar; tocirea până la cădere a dinților, cu afectare gingivală; mușcături la nivelul limbii și obrajilor; tulburări de alimentație secundare malocluziei.[/td] [/tr] [tr] [td]Otorinolaringologie (ORL) [/td] [td]Tinitus („țiuitul urechii“); dureri de ureche (mai degrabă legate de tensiunea din articulația temporomandibulară); dureri de tâmple; pierderea auzului; apnee (oprirea respirației în timpul somnului, frecvent asociată cu bruxismul).[/td] [/tr] [tr] [td]Neurologie, Psihiatrie[/td] [td]Durere de cap cronică la nivelul tâmplelor (bitemporal), frecvent întâlnită; tulburări de somn (insomnie); anxietate, stres și depresie; amețeală; vertij (senzația de pierdere a echilibrului).[/td] [/tr] [tr] [td]Recuperare medicală[/td] [td]Dureri la nivelul musculaturii faciale, dar și mandibulare, secundare contracturilor musculare intense; tulburări de funcționare ale articulației temporo-mandibulare, precum „mâncatul zgomotos“ sau „trismusul“ (blocarea mandibulei cauzată de contracția involuntară a mușchilor masticatori).[/td][/tr] [/tbody] [/table] [/cs_table] [cs_spacer cs_spacer_height=”1″]

Când vine vorba de posibile cauze responsabile de apariția bruxismului, printre cele mai frecvent menționate sunt: malocluzia dentară, tulburările de somn (parasomnii/apnee) și factorii psihosociali (stresul cronic, anxietatea și depresia, trasăturile de personalitate obsesive). Pornind de la etiologie, bruxismul poate fi diurn, nocturn, dependent de ocluzia dentară (poziția dinților în timp ce mușcă), psihodependent sau mixt – conform celor mai recente studii. Așa cum ne așteptam, managementul terapeutic este multifactorial. Cu alte cuvinte, nu există un tratament unic, deoarece cauzele sunt multiple, dar există opțiuni medicale și psihoterapeutice care se adresează factorilor favorizanți și care ameliorează simptomatologia, astfel încât impactul patologiei asupra pacientului să diminueze.

Așadar, dacă suferiți de bruxism, printre cele mai frecvente recomandări de abordare terapeutică se numără: [cs_spacer cs_spacer_height=”1″]

[cs_table column_size=”1/1″ table_style=”modren”] [table] [thead] [tr] [th]Domeniu[/th] [th]Intervenție terapeutică[/th] [/tr] [/thead] [tbody] [tr] [td]Stil de viață[/td] [td]Evitarea băuturilor stimulante, în timpul zilei (cafea, băuturi energizante, sucuri sau ceaiuri cu derivați de cofeină); Evitarea și reducerea aportului de alcool (bruxismul se intensifică după consumul acestuia); Reducerea aportului de alimente bogate în zaharuri (ciocolată etc.); Interzicerea gumei de mestecat sau a ronțăirii altor obiecte; Odihna adecvată (minimum 8h/zi, pentru adulți); Igiena somnului (respectarea unui orar de somn; camera întunecată, fără zgomote; fără expunere la ecran cu minimum 2h înainte de culcare); Reducerea stresului;[/td] [/tr] [tr] [td]Comportament[/td] [td]Tehnici de relaxare (mindfulness; exerciții de relaxare progresivă a musculaturii faciale); Consiliere/Psihoterapie individuală suportivă; Igiena somnului; Terapie cognitiv-comportamentală (managementul comorbidităților – anxietate și depresie)[/td] [/tr] [tr] [td]Fiziokinetoterapie[/td] [td]Electrostimularea musculaturii masticatorii (biofeedback; stimulare nervoasă electrică transcutanată); Masaj facial; Exerciții de relaxare a musculaturii faciale în timpul zilei;[/td] [/tr] [tr] [td]Medicație[/td] [td](necesită recomandare și evaluare medicală pentru excluderea unor cauze organice) Antidepresive; Anxiolitice; Antiepileptice; Miorelaxante intramusculare: toxina botulinică A, ce decontracturează musculatura;; În funcție de etiologie;[/td][/tr] [tr] [td]Ortodonție[/td] [td]Aparat dentar (pentru ajustarea mușcăturii dentare); Gutieră (protejează împotriva scrâșnitului dinților în timpul nopții);[/td][/tr][/tbody] [/table] [/cs_table] [cs_spacer cs_spacer_height=”1″]

Cornelia Paraipan

Cornelia Paraipan - medic rezident în psihiatria copilului și adolescentului; psihoterapeut de familie - în formare în cadrul Asociației Multiculturale de Psihologie și Psihoterapie, voluntar în cadrul organizației Salvați Copiii la Centrul de Educaţie Emoţională și Comportamentală pentru Copii, cu experiență anterioara în terapia comportamentală pentru copii cu tulburare de spectru autist.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Close search
Back To Top
×Close search
Caută