Începând din februarie, am reluat rubrica lunară Cititorii întreabă pe Pagina de Psihologie, un spațiu dedicat clarificării și sprijinului în provocările relaționale de zi cu zi. Psihoterapeuta Camelia Buligoanea, specializată în psihoterapie integrativă și știința relațiilor, va răspunde întrebărilor primite de la cititori, oferind perspective valoroase, ghidaj profesionist și recomandări practice pentru o mai bună înțelegere a relațiilor și a echilibrului emoțional.
„Cum gestionez situația în care mama partenerului meu este o persoană intruzivă, care este mai mereu prezentă în viața noastră?“
(Ioana, Cluj)
Dragă Ioana,
ABONARE NEWSLETTER
Articole care te vor inspira, te vor emoționa și, totodată, te vor susține în menținerea sănătății tale relaționale și a stării de bine — livrate săptămânal în inboxul tău.
Îți mulțumesc pentru întrebarea ta, una dintre cele mai frecvente în terapia de cuplu. Provocările relaționale cu familia partenerului pot fi copleșitoare, iar dacă ai ajuns să simți că prezența mamei lui este intruzivă și constantă, e firesc să resimți frustrare, tensiune și chiar o senzație de sufocare.
Și eu am trecut prin propriile lupte cu mama partenerului meu, așa că-ți înțeleg pe deplin nevoia de spațiu, dorința de a avea un partener care să fie de partea ta și frustrarea atunci când simți că el ezită să stabilească limite. De multe ori, partenerul poate evita confruntarea, spunându-ți să rezolvi tu situația, ceea ce te face să te simți singură în această dinamică. Aici intervine, de fapt, provocarea reală: nu relația ta cu mama lui este problema centrală, ci felul în care partenerul tău gestionează spațiul-dintre voi.
De ce este atât de complicat?
În cultura noastră, părinții mai în vârstă sunt adesea considerați „autoritatea absolută“ în familie. De aceea, mulți copii adulți cresc fără să învețe cum să-și definească propriile granițe emoționale și cum să-și echilibreze viața între familia de origine și partenerul de viață. Poate că și partenerul tău a fost crescut cu ideea că respectul față de părinți înseamnă acceptarea necondiționată a dorințelor lor, iar acum îi este dificil să-și asume un rol autonom în fața mamei sale.
Pe de altă parte, mama lui nu a devenit „intruzivă“ peste noapte. În multe cazuri, astfel de comportamente sunt moștenite: ceea ce vezi la ea, fie că este o atitudine acaparatoare, critică sau autoritară, este adesea un tipar învățat în propria familie. Mai mult, există posibilitatea ca relația cu ea să reactiveze în tine emoții nerezolvate din copilăria ta – poate ai avut o mamă controlatoare, poate ai simțit lipsă de autonomie sau poate, pur și simplu, te temi că nu vei fi suficient de „bună“ pentru partenerul tău în ochii familiei lui.
De aceea, este important să nu iei lucrurile personal. Comportamentul ei nu este despre tine, ci despre credințele, fricile și tiparele pe care le-a acumulat de-a lungul vieții. În momentul în care vei înțelege acest lucru, îți va fi mai ușor să reacționezi dintr-un loc de calm și claritate, și nu din furie și frustrare.
Cum poți gestiona situația?
1. Nu te lăsa prinsă în dinamica luptei pentru putere. Este tentant să răspunzi cu aceeași monedă – să te impui, să devii defensivă sau să te distanțezi de partenerul tău. Dar conflictul nu este despre cine are „dreptate“, ci despre crearea unui spațiu sănătos pentru relația voastră. În loc să o vezi pe mama lui ca pe un „adversar“, încearcă să o privești ca pe o persoană care reacționează din propriile frici și nesiguranțe.
2. Stabilește limite clare, dar cu empatie. Dacă simți că mama partenerului este prea prezentă în viața voastră, este important să discuți acest lucru cu partenerul tău și să stabiliți împreună limite sănătoase. De exemplu, dacă obiceiul ei este să vină neanunțată, îi poți comunica că preferi să primiți vizite planificate. Dacă îți critică alegerile, îi poți spune că-ți dorești sprijinul ei, dar că deciziile tale sunt personale.
℗PUBLICITATE
O frază simplă și fermă, dar politicoasă poate face diferența:
- „Îți mulțumesc pentru grijă, dar noi am ales să procedăm astfel.“
- „Apreciez părerea ta, dar vreau să fac această alegere în felul meu.“
3. Implică-ți partenerul ca aliat, nu ca adversar. Nu transforma această situație într-o luptă între tine și mama lui – în schimb, concentrează-te pe relația ta cu partenerul. Explică-i ce simți, fără a-l acuza sau a-l pune în defensivă. De exemplu:
- „Mama ta mă enervează, trebuie să faci ceva!“ (Acest ton îl va face să se retragă defensiv.)
- „Mă simt sufocată și am nevoie să găsim o soluție împreună.“ (Acest ton îi va da spațiu să-ți fie alături.)
Ajută-l să înțeleagă că stabilirea unor limite nu înseamnă lipsă de respect, ci protejarea echilibrului relației voastre.
4. Observă-ți reacțiile. Evitarea conflictului? Exagerare? Pasiv-agresivitate? Toate acestea sunt reacții firești atunci când simți că-ți este invadat spațiul. Dar ele nu sunt întotdeauna productive. În loc să te concentrezi pe ceea ce face ea, încearcă să te observi pe tine cum reacționezi și să-ți răspunzi la câteva întrebări:
- „Ce mă face să mă simt atât de rănită?“
- „Reacționez la ceea ce se întâmplă acum sau la o rană mai veche?“
- „Ce aș avea nevoie ca să mă simt mai bine?“
- „Această auto-reflecție te va ajuta să abordezi situația mai echilibrat.“
5. Creează un spațiu al tău, în afara conflictului. Atunci când ai de-a face cu o situație tensionată, este esențial să-ți acorzi timp de reflecție. Fie că este vorba de sport, plimbări, lectură, meditație sau orice altă activitate care-ți aduce claritate, asigură-te că-ți creezi un spațiu emoțional în care să te poți reconecta cu tine însăți.
6. Nu uita de dinamica „băiatul mamei“. Există un motiv pentru care expresia „băiatul mamei“ este atât de cunoscută. De la Freud încoace, teoriile psihologice ne arată cât de puternică este influența mamei în psihicul unui bărbat. Dacă partenerul tău nu pare să înțeleagă gravitatea situației, este posibil să aibă propriile dificultăți în a-și revendica autonomia față de ea. În loc să te enervezi pe el, încearcă să ai răbdare și să-l ajuți să devină mai conștient de aceste aspecte.
În loc de concluzie: partenerul tău nu este inamicul tău
Oricât de frustrantă ar fi situația, este important să nu-ți vezi partenerul ca pe un dușman. El este cheia pentru a găsi un echilibru între voi și familia lui. Învață să-ți comunici clar nevoile și să creați împreună o dinamică relațională sănătoasă pentru amândoi.
Dacă simți că situația devine copleșitoare, terapia de cuplu poate fi un spațiu valoros pentru a naviga aceste provocări. Până atunci, încearcă să-ți acorzi o clipă de răgaz, să comunici cu blândețe și să-ți construiești propriile reguli pentru echilibrul relației.
Ai o întrebare? Scrie-ne la adresa [email protected] și urmărește rubrica noastră pentru răspunsurile specialistei!
Citește și:
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
