fbpx
skip to Main Content

O nouă scrisoare sosită pe adresa redacției ne solicită răspunsuri la întrebări referitoare la modul de funcționare a relațiilor de cuplu și, în special, a acelor relații de lungă durată. Cititoarea noastră în vârstă de 26 de ani se află într-o relație de 10 ani cu partenerul ei. „Nu suntem căsătoriți, nu locuim împreună. Sunt cu el de la 15 ani, practic este primul meu iubit. M-am lăsat dusă de val și am lăsat anii să treacă fără să am așteptări prea mari de la relație. Acum, am ajuns să îmi doresc o familie, stabilitate, iubire. Încerc să fac să meargă relația și deja am început să cred că eu sunt problema pentru toate conflictele. El se îndepărtează de mine din ce în ce mai mult“, ne împărtășește ea. În final, ne întreabă: „Cum pot face să îmi atrag bărbatul? Credeți că mai poate fi salvată o astfel de relație?“

Știm cu toții că relațiile de lungă durată sunt provocatoare, că nu sunt tot timpul „lapte și miere“, mai ales după ce trece perioada de început, iar partenerii de cuplu ajung să își cunoască unul celuilalt imperfecțiunile.

Ar fi util să trecem în revistă etapele pe care le traversează relațiile de cuplu în general, pentru a înțelege mai bine cum funcționăm în una dintre cele mai semnificative interacțiuni pe care le avem, cea cu partenerii de viață. Orice relație de cuplu parcurge trei stadii; la început, ne îndrăgostim – este stadiul iubirii romantice. Este cea mai frumoasă etapă a unei relației de cuplu, când cei doi parteneri intră într-o stare de simbioză, granițele lor individuale devin difuze și ajung destul de repede să vadă în celălalt împlinirea și speranța unei vieți mai bune; este o etapă caracterizată de multă disponibilitate reciprocă, partenerii își caută în permanență compania, depun eforturi pentru a ajunge în preajma celuilalt și pentru a-i fi pe plac. Este important de menționat că propria anatomie ne ajută destul de mult în această etapă a îndrăgostirii; creierul nostru secretă un cocktail de neurotransmițători specifici (adrenalina, dopamina, oxitocina) pentru a întreține această senzație a îndrăgostirii. Vestea mai puțin bună este că tot propriul nostru corp ne și sabotează: după o perioadă cuprinsă între 6 luni și 2 ani de relație, creierului îi este dificil să mai mențină un nivel optim al neurotransmițătorilor, astfel încât senzația aceea plăcută a „fluturilor în stomac“ să persiste.

Odată ce fluturii din stomac dispar, iar uneori sexul devine rutinier, cei doi parteneri intră în altă etapă a relației. Este momentul în care partenerii spun sau simt că „luna de miere s-a sfârșit“ sau că „vălul de pe ochi s-a ridicat“. În acest stadiu, noua dinamică se reflectă în felul în care proiecțiile pozitive pe care cei doi parteneri și le-au făcut sunt înlocuite de cele negative și, cel mai adesea, aceștia ajung să își pună reciproc sub lupă defectele. Această etapă este regăsită în literatura de specialitate sub denumirea de „diferențierea partenerilor“ sau „lupta pentru putere“. Poate fi o etapă foarte provocatoare pentru multe cupluri și o parte dintre acestea vor alege separarea; altele vor continua să stea în relație, dar lupta pentru putere și acest dans dramatic și de multe ori distructiv poate continua la nesfârșit. Pe de altă parte, tot specific acestei etape este și faptul că angajamentul partenerilor unul față de celălalt se poate accentua datorită gradului crescut de familiaritate și obișnuință al unui atașament ce s-a dezvoltat între parteneri ca urmare al unui proces al împlinirii reciproce a nevoilor, indiferent de cât de bine sau mai puțin bine se împlinesc aceste nevoi.

Pornind de la acest atașament care apare între parteneri, apare și o maturizare a relației; acest lucru anunță intrarea în al treilea stadiu, cel al iubirii mature, asumate și bazate pe o cunoaștere de sine și a partenerului mult mai bună și pe o sporire a gradului de intimitate și siguranță, sporire generată de experiențele comune și de încrederea cu care reușim să ne dezvăluim vulnerabilitățile. Este acea etapă a relației în care cei doi parteneri, cunoscându-se bine unul pe celălalt, cu toate imperfecțiunile si neajunsurile, cu toate calitățile și punctele forte, aleg să rămână în relație și să depună efortul constant de a o face mai bună, mai sigură, mai trainică; astfel, relația devine longevivă.

Pentru a ajunge în etapa unei relații mature și a menține o stare de bine în cuplu e nevoie de un efort susținut care adesea poate fi obositor, poate presupune compromisuri și care nu se poate realiza dacă nu avem ingredientele magice de grijă și iubire față de partener și față de relație, implicit.

℗PUBLICITATE



Pentru a ajunge în etapa unei relații de iubire matură este necesar să traversăm etapa luptei pentru putere, iar una dintre marile dificultăți caracteristice acestei etape are legătură cu felul în care partenerii își exprimă nemulțumirea. Fie sunt excesiv de critici sau de cicălitori, fie fac apel la ironie, sarcasm sau dispreț, fie refuză dialogul – toate aceste comportamente macină relația precum rugina măcină fierul. 

Un prim pas în îmbunătățirea relației este acela de a învăța să oferim corect un feedback, chiar și negativ, adică să știm să ne exprimăm o nemulțumire fără a genera în celălalt mecanisme de atac sau de fugă. Așadar, tehnica pe care o voi explica pe scurt în rândurile următoare are ca obiectiv restructurarea comportamentelor negative, reducând șansa ca cineva să se enerveze sau să se apere ca răspuns la critici sau cicăleli. Această tehnică implică trei pași: 

  1. Adresează-i celuilalt o apreciere. Încearcă să găsești ceva ce-ți place sau ce apreciezi cu adevărat la persoana respectivă (poate fi legat de ceva ce a făcut de curând, ceva legat de aspectul fizic sau de personalitatea sa). 
  2. Vorbește specific despre ceea ce te deranjează sau cu care nu ești de acord, folosind un ton relativ neutru. Indică acele comportamente ale celuilalt care te-au iritat sau te-au făcut să suferi. Este important să nu faci apel la etichete precum „ești un leneș“ sau „ești un nesimțit“ sau să emiți judecăți generale ca „niciodată nu mă pot baza pe tine“.
  3. Exprimă concret ceea ce ai vrea să se schimbe. De exemplu, îi poți spune: „Îmi place foarte mult când ne așezăm împreună la masa de seară și putem să povestim despre cum ne-a fost ziua (apreciere), însă doar eu pregătesc totul și adesea mă așez prea obosită la masă (exprimarea nemulțumirii) și aș vrea, de mâine seară, să te implici și tu în pregătirea și strângerea mesei (exprimarea nevoii)“. Sau un alt exemplu: „Înțeleg că muncești mult în ultima vreme și apreciez implicarea ta în ceea ce îți place să faci, însă este neplăcut pentru mine să te aștept seara la cină și tu să întârzii câteva ore. Aș vrea să mă anunți din timp când îți apar solicitări peste program și ești nevoit să ajungi mai târziu“.

De asemenea, în ceea de privește nevoia de îmbunătățire a anumitor comportamente, este foarte util să exprimăm specific ceea ce am dori să se schimbe, în loc să facem cereri vagi și generale. De exemplu, îi poți spune partenerului tău: „Aș vrea să speli vasele la sfârșit de săptămână, când eu lucrez“, în loc de „Aș vrea să fii mai util în casă“. Spune-i partenerului exact ce ai dori să facă sau să spună și spune-i-o într-un mod care e diferit de cum a fost până acum. Totuși, este bine să ne păstrăm un grad de flexibilitate și să înțelegem că este posibil ca celălalt să solicite o negociere a acestei cereri de schimbare comportamentală, fiind, astfel, nevoiți să alegeți împreună să ajungeți la un compromis reciproc; este prețul pentru o relație egală, necoercitivă, cu o altă persoană care va avea deseori nevoi și dorințe diferite decât ale tale. 

Exprimarea aprecierilor reciproce într-o relație este o resursă extraordinară de întărire a legăturii dintre parteneri, iar asta pentru că împlinește nevoi emoționale esențiale, precum nevoia de a fi văzut și apreciat, aceea de a fi valoros și important pentru celălalt, nevoia de a fi suficient de bun. Este un gest atât de simplu de exprimat în relație, pe care, din păcate, mulți parteneri, mai ales cei aflați în etapa de diferențiere sau de luptă pentru putere, uită să-l mai facă. Exprimarea aprecierii se referă la a spune ceva drăguț despre celălalt, mai ales după ce face ceva care îți face plăcere; este un mod esențial de a-l încuraja să continue să facă sau să repete ceea ce îți aduce încântare, bucurie, plăcere. Pentru a complimenta sau a aprecia în mod eficient: (1) fii specific despre ceea ce ți-a plăcut; (2) adresează aprecierea cât mai curând posibil după ce se comportă așa cum dorești; (3) fă asta cât mai des și (4) fii sincer. Partenerii ajunși în etapa de iubire matură practică des aprecierile unul pentru celălalt.

În speranța că am răspuns întrebării cititoarei noastre despre cum să ducem o relație de lungă durată spre o îmbunătățire a dinamicii dintre parteneri, așteptăm, plini de curiozitate și interes, și alte întrebări din partea celor care ne urmăresc.

Oana Calnegru

Oana Calnegru este psiholog și psihoterapeut de familie şi trainer de programe de dezvoltare personală adresate copiilor şi părinţilor. A absolvit programul de formare în psihoterapia relațională din cadrul AMPP.

Back To Top
×Close search
Caută